06/09/2026
În pragul unui nou an școlar, clopotul școlii din Zvoriștea continuă să marcheze, simbolic, începutul unui nou ciclu educațional, evocând totodată o tradiție instituțională care își are originile în a doua jumătate al secolului al XIX-lea. Deși funcțiunile spațiului școlar s-au modificat de-a lungul timpului, locul în care a funcționat școala istorică se păstrează, constituind un reper important al comunității.
Procesul de alfabetizare a fost dublat de unul mai amplu de formare culturală și civică, prin care instituția școlară a contribuit la apropierea locuitorilor de valorile educației și ale culturii. În acest context este de remarcat preocuparea pentru valorificarea și transmiterea meșteșugurilor și practicilor tradiționale, considerate elemente definitorii pentru identitatea națională. Aceste inițiative nu au rămas exclusiv în sfera activității didactice, ci au fost susținute și de intelectualii locali și de membrii familiilor înstărite ale comunității, care au înțeles școala ca pe un posibil centru al vieții culturale și sociale.
Un exemplu relevant în acest sens îl constituie un articol publicat la 10 august 1923 în „Glasul Bucovinei”, Cernăuți, care consemnează vizita ministrului din acea vreme în mai multe sate din zonă. Traseul acestuia începea în comuna Mitocul Dragomirnei, vizând construcția școlii din satul Mitocași. Ulterior traseul contiună prin Călugăreni iar: „de aici la Berești, Slobozia, Stânca, toate aparținând comunei Zvoriștea. În școala acestei comune dirigintele școlar, un inimos luptător, salută pe d-nul ministru.”
Vizita oferă, însă, și o imagine semnificativă asupra modului în care școala devenise un spațiu de întâlnire între educație, cultură și inițiativa privată a elitelor locale. În cazul Zvoriștei, articolul menționează explicit implicarea doamnei Olga Manoliu-Tetzcanu, precum și prezența intelectualilor comunei în cadrul cercului cultural care îi purta numele: „La școala din Zvoriștea, d-na Manoliu se găsește înconjurată de toți intelectualii comunei, la cercul cultural care-i poartă numele. O expoziție de frumoase lucrări de țesătorie, broderie, precum și o bogată cultură de mătasă atrage atenția vizitatorilor.” Expoziția de țesături demonstrează că activitatea culturală desfășurată în jurul școlii nu urmărea doar transmiterea unor cunoștințe academice, ci și conservarea, valorizarea a unor îndeletniciri. După masa oferită ministrului la conacul familiei Manoliu, vizita continuă către școala din Bălinești, instituție care urma să poarte numele „Logofăt Tăutu”, fapt ce subliniază, la rândul său, importanța acordată memoriei culturale și personalităților istorice în cadrul instituțiilor de învățământ.
În cazul Zvoriștei, implicarea doamnei Olga Manoliu-Tetzcanu pare să fi depășit însă sfera activităților culturale, extinzându-se către sprijinirea concretă a copiilor și familiilor aflate în dificultate. Un articol din presa vremii, intitulat sugestiv „Faptă laudabilă”, consemnează inițiativa acesteia de a organiza, împreună cu fruntașii satului, o cantină destinată copiilor săraci: „Din inițiativa d-nei Olga Manoliu-Tetzcanu, proprietara din Zvoriștea și cu concursul fruntașilor satului, funcționează pe lângă școala primară din acel sat, o cantină, care servește copiilor săraci pâine și lapte. Cantina este pusă sub conducerea soților învățători Antoneta și Const. Curliuc.”
Această preocupare pentru sprijinirea familiilor vulnerabile este confirmată și de un alt articol din presa vremii, intitulat „Serbare pentru ajutorarea mamelor sărace”, referitor la o acțiune organizată la școala din Zvoriștea: „La școala din com. Zvoriștea, de sub direcția d-lui C. Curliuc, comitetul pentru combaterea mortalității infantile din comuna Zvoriștea, de sub președinția d-nei Olga Manoliu-Tetzcanu, a organizat o reușită serbare. Fondul realizat se va distribui celor mai sărace mame din comună pentru a-și putea crește copiii în condițiuni mai bune. Au muncit mult pentru reușita acestei mari serbări d-nele Olga Manoliu Tetzcanu, președintă, Antoneta Curliuc și Elena Teodoru înv. și vice-președinte a com. și d. dr. Nădejde, medic.”
Privit retrospectiv, ecoul clopotului de la vechea școală din Zvoriștea nu vestește apusul unui vechi sistem de învățământ, ci păstrează vie amintirea dăinuirii unei nobile tradiții a învățământului. Exemplul elitelor și al dascălilor de acum un secol rămâne o lecție vie și un reper moral pentru generațiile de astăzi, reamintindu-ne că o comunitate puternică se construiește atunci când ne punem resursele, priceperea și sufletul în slujba celor de lângă noi.
Mult succes tuturor cadrelor didactice, elevilor și părinților acestora! Un an școlar roditor!
În fotografie: elevii școlii din satul Stânca, îmbrăcați în haine de sărbătoare, perioada antebelică.
