20/09/2026
Duminica era zi de odihnă. Singura zi liberă. Dar nu tot mereu erai liber să te relaxezi.
Toamna și duminica era zi de muncă patriotică pentru elevi, studenți, muncitori. În principiu, cam toată lumea, de peste 10 ani, ieșea „voluntar” pe câmpurile patriei să culeagă roadele toamnei. Cartofi, ceapă, struguri, varză, mere, în funcție de zona geografică.
Unii plecau chiar în deplasare câte două săptămâni, în condiții de cazare departe de a fi considerate acceptabile, cu ploșnițe și cearceafuri murdare. Alții erau transportați zilnic la muncă, cu autobuze sau camioane, murdare și neîngrijite. Pentru cei mai tineri, era prilej de joacă și râsete. Se bucurau că mai scăpau de ore. Cel mai greu era pentru cei de la oraș, care nu erau obișnuiți cu munca grea și nu își îndeplineau norma zilnică.
Erau condiții dificile de muncă, zile cu ploaie și frig. Oricine lipsea era aspru criticat la școală sau la locul de muncă. ”Pentru toată munca aceasta nu primea nimeni nimic, nu avea voie să iei nici măcar un cartof acasă. Pentru că eram abia clasa a V-a, am fost doar de câteva ori la cules de ceapă și știu că erau percheziții serioase la plecare, să nu cumva să faci pagubă.” Laura. M., 50 ani, Ploiești
În timpul comunismului, munca patriotică nu era voluntară, ci obligatorie și neplătită.
Vă dorim acum să aveți o duminică relaxantă, în care să faceți doar ce vă doriți.
Foto: https://www.comunismulinromania.ro/