02/11/2025
Jawa TS 350 – legenda care ne-a crescut în anii ’90
Anii ’90 au fost o epocă unică — o combinație de libertate, lipsuri și pasiune.
Pentru noi, băieții din Tulcea, Jawa TS 350 era mai mult decât o motocicletă. Era visul suprem. Motocicletele erau aduse direct din Ucraina, cu motoarele strălucind și cu sunetul acela plăcut de motor bicilindru în doi timpi care te ungea pe suflet.
Dar, cm se întâmpla mereu atunci, bucuria venea la pachet cu griji.
Motoarele erau sensibile, necesitau atenție, iar piesele de schimb se găseau rar și greu.
Mai prindeam câte ceva în bazar, din când în când, dar de cele mai multe ori veneau pe comandă și le așteptam cu săptămânile.
Când nu mai aveam de ales, ne apucam să construim piesele singuri.
Traian ne-a arătat calea... eram nevoiți să turnăm pistoane.
El ne învăța ce aliaj să folosim, cm să rectificăm un ambielaj, cm să aducem la viață un piston.
Sub îndrumarea lui, am învățat să topim pistoane vechi de Volkswagen, Tatra sau Oltcit, de la moatoare răcite cu aer, să le turnăm la turnătorie, apoi să le ducem la strungar pentru alezare la milimetru.
Iar când le montam și motorul pornea din nou, era o bucurie pe care n-o mai poți regăsi azi.
Tot la fel de migăloasă era și aprinderea.
Sistemul era bine gândit, dar trebuia întreținut cu mare grijă.
La fiecare 1.000–1.500 de kilometri, trebuia scos capacul aprinderii și pusă un pic de vaselină pe cama de la axul motor, pentru ca piciorușele de la platine să nu se uzeze.
Jawa avea aprindere cu două platine, una pentru fiecare cilindru.
Dacă se uza piciorușul de pe cama, scânteia nu se mai dădea la momentul potrivit, iar motorul începea să meargă neregulat, pierdea din putere și devenea imposibil de reglat.
Așa că trebuia să știi exact cm se pune sincronizarea, cm se reglează distanța dintre platine, și să simți totul din ureche și din mână — fără aparate, fără tester, doar experiență și instinct.
Așa trăiam.
Zile întregi în care desfăceam motoare, turnam piese, rectificam ambielaje și reglăm platine, doar pentru ca, în final, să auzim din nou sunetul acela de doi timpi care ne făcea să uităm de toate greutățile.
Privind înapoi, îmi dau seama că acele vremuri ne-au format.
Ne-au învățat mecanica, răbdarea, precizia și prietenia adevărată.
Ne-au arătat că, dacă vrei ceva cu adevărat, poți reuși cu ce ai — chiar și cu o pilă, un strung vechi și multă pasiune.
Așa era vremea.
Simplă, grea, dar plină de suflet.
Și cine a avut o Jawa TS 350 în anii ’90 știe exact despre ce vorbesc:
despre fumul albastru, scânteia reglată la milimetru, sunetul curat al motorului și libertatea care mirosea a benzină, ulei și tinerețe.
