Muzeul Național al Banatului

15/08/2026

15 august. „Amintirea Mariei”
Înainte de Adormirea Maicii Domnului, sărbătoarea purta un nume simplu și frumos: „Memoria Mariei”.

Amintirea Mariei. În anul 588, împăratul Maurice a așezat comemorarea în calendarul liturgic al Imperiului Bizantin. În tradiția populară avea să devină Sântămăria Mare, „Paștele verii”, ziua în care lumea începea să-și schimbe ritmul. Frunzele dădeau primele semne ale toamnei, păstorii coborau oile din munte, pândarii intrau în vii, iar strugurii, prunele și fagurii de miere erau duși la biserică pentru pomenirea celor plecați. Oamenii citeau timpul într-o frunză, într-un rod copt. Memoria începe cu ceva rămas: un obiect, o imagine, un nume, câteva versuri. Muzeul păstrează asemenea întâlniri între ceea ce a fost și omul care se oprește astăzi în fața lui.

„Răsai asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;
O, maică sfântă, pururea fecioară,
În noaptea gândurilor mele vină!…”

Mihai Eminescu, „Răsai asupra mea”

Astăzi, de Sântămăria Mare, vă așteptăm la Muzeul Național al Banatului și în „Spațiile Oravitzan”, până la ora 18:00. Intri, te oprești în fața unei lucrări și, pentru câteva clipe, timpul stă împreună cu tine. Intrarea este gratuită.

13/08/2026

De Sfânta Maria, la Maria Theresia, intrarea e liberă.

Coincidența are prea multă grație pentru a rămâne o simplă chestiune de calendar.

Sâmbătă, 15 august, Muzeul Național al Banatului deschide porțile Bastionului între orele 10:00 și 18:00. Înăuntru, timpul capătă adâncime: familiile Banatului își deschid albumele, lumina lui Silviu Oravitzan își caută centrul, frumusețea antică își privește chipul, tribuna alb-violetă își păstrează glasul, iar istoria militară își reface harta.

Puteți vizita:
„Albume de familie. Burghezia din Banat în perioada modernă. 1800–1947"
„Spațiile Oravitzan"
„Oglinda frumuseții. De la simplitatea femeii la divinitatea zeiței în Antichitate"
„Bastion Viola. Frânturi din istoria Politehnicii"
„Istoria militară a Banatului”

Uneori, cea mai bună întrebuințare a unei zile libere este întâlnirea cu timpul.

Vă așteptăm în Bastionul Maria Theresia sâmbătă, 15 august, de la 10:00 la 18:00.

12/08/2026

12 august. Când cerul face arheologie
În această seară, luna va lua o margine din soare. La Timișoara, eclipsa începe la 20:24, atinge maximul la 20:45, când 28,5% din discul solar va fi acoperit, iar la 20:48 Soarele apune eclipsat.

Cu aproximativ trei milenii în urmă, oamenii au prins cele două astre în lut. La Pădurea Verde, au lăsat un vas solar. ]n Fratelia, un vas cu simbol selenar. Două obiecte venite din lumea câmpurilor de urne funerare de la sfârșitul epocii bronzului, unde cerul, focul și trecerea omului se întâlneau în semne al căror înțeles a rămas, în parte, ascuns.

În această seară, Soarele și Luna se întâlnesc din nou. De data aceasta, pe cer. Între lut și lumină, aproximativ trei mii de ani și aceeași uimire a omului care ridică ochii spre cer.

Imagini: vas solar, Timișoara, Pădurea Verde, și vas cu simbol selenar, Timișoara, Fratelia, sfârșitul epocii bronzului, colecția Muzeului Național al Banatului. Reconstituiri digitale după fotografiile realizate de Florin Medeleț.

11/08/2026

11 august. Soarele de la Tibiscum

În 11 august 1999, Timișoara a trăit două minute și opt secunde de eclipsă totală. Mâine, 12 august 2026, Luna va trece din nou prin fața Soarelui, aproape de ora apusului. Cu aproape două milenii înaintea noastră, un veteran roman privea același astru și îi spunea Ierhabol. Aurelius Laecanius Paulinus fusese soldat în Cohorta I Vindelicorum și răspundea de armamentul unității. După încheierea serviciului militar, a devenit decurion al coloniei Sarmizegetusa. La Tibiscum, a ridicat un altar pentru zeul solar venit din lumea îndepărtată a Palmyrei.

Pe piatră scrie:
„Zeului Soare, Ierhabol, pentru sănătatea stăpânilor noștri, împărații, Aurelius Laecanius Paulinus, veteran, fost responsabil al armamentului Cohortei I Vindelicorum și decurion al coloniei Sarmizegetusa, și-a împlinit cu bucurie juruința.”

Altarul a fost descoperit în 1967, în castrul de la Tibiscum. Sculptat în marmură de Bucova, are 1,40 metri înălțime și un chenar elegant, sobru, așezat în jurul cuvintelor ca o ramă în jurul unei vechi promisiuni. Câteva litere au fost șterse intenționat. Ele îi aminteau pe Caracalla și Geta, frații care au condus împreună Imperiul Roman în anul 211. După uciderea lui Geta la porunca lui Caracalla, numele său a fost îndepărtat de pe monumente. Dalta a lăsat urme în piatră, iar ele îi ajută astăzi pe istorici să dateze altarul.

Pentru Paulinus, Soarele avea un nume, asculta rugăciuni și primea jurăminte. Pentru noi, trecerea Lunii prin fața lui se măsoară în minute și secunde. Între altarul de la Tibiscum și cerul Timișoarei au trecut aproape două mii de ani. Privirea omului a rămas aceeași, ridicată spre Soare.

Altarul se păstrează în patrimoniul Muzeului Național al Banatului, nr. inv. IV 7500.

Eclipsa parțială de mâine începe la Timișoara la ora 20:24.

10/08/2026

Chiar e șic să... varianta de muzeu.

10/08/2026

Înghețata, înainte să fie simplă. E vară. E cald. Deschidem Sandamarinul, ediția din 1936, aflată în colecția Muzeului Național al Banatului, direct la capitolul XVI:
Înghețate. Și aflăm repede că pofta de ceva rece venea cu logistică serioasă. Pentru un litru de înghețată, Sanda Marin recomandă 5-6 kilograme de gheață și 1½-2 kilograme de sare. Sorbetiera era așezată într-o găleată de lemn, înconjurată cu straturi de gheață mărunțită și sare, iar mânerul se învârtea constant vreme de 20–25 de minute. Un fel de cardio cu recompensă. După înghețare urma și puțină arhitectură. Înghețata putea fi servită în farfurioare, ridicată în formă de piramidă pe platou sau presată în forme metalice speciale, apoi întoarsă elegant înainte de a ajunge la masă.
Iar aromele din 1936 sună foarte bine și în 2026.
Cafea, cu 10 gălbenușuri, zahăr, lapte și cafea foarte concentrată. Ciocolată, cu vanilie, frișcă și bucățele de ciocolată. Zahăr ars. Ciocolată fără ou. Răsfoim puțin mai departe și găsim meniurile lunii august: supă de roșii, plăcințele cu prune, pulpă de căprioară la tavă, tartă cu mere, vinete împănate, tort de lămâie, compot de piersici, bavaroise de alune, spumă de vin. Și, așezată foarte firesc printre ele, înghețata de cafea.
În 1936, Sanda Marin publica una dintre cărțile care aveau să intre firesc în bucătăria românească. În spatele numelui devenit aproape sinonim cu volumul de bucate se afla Cecilia Maria Zapan, iar rețetele ei au trecut prin numeroase ediții și prin bucătăriile mai multor generații. Nouă ne-a rămas o dilemă perfect potrivită pentru o zi de vară:
Cafea, ciocolată sau zahăr ars?
Și 5-6 kilograme de gheață.
Pentru autenticitate. Pam-pam!

10/08/2026

Lunea începe cu o poveste. Cu un chip de bronz, o fotografie și o asemănare care trece peste generații.
În „Atelier de povești”, Marius Cornea o întâlnește pe doamna ing. Maria Haiduc, iar în centrul conversației ajunge bustul străbunicii sale, Babette Prohaszka, aflat în expoziția „Albume de familie. Burghezia din Banat în perioada modernă (1800–1947)”. Maria Haiduc îl privește și se recunoaște, peste timp, în chipul unei femei pe care n-a cunoscut-o. De aici, un bust devine poveste, iar povestea deschide un întreg album de familie. Se vorbește despre Banat, despre o familie cu rădăcini central-europene, despre mori, afaceri, Sânnicolau Mare și Buziaș, despre limba germană vorbită acasă, despre copilărie și despre „Sissy”, numele dulce de care Maria își amintește cu drag
🎥 O nouă întâlnire din „Atelier de povești”, realizată de Marius Cornea în expoziția „Albume de familie. Burghezia din Banat în perioada modernă”.

Enjoy the videos and music you love, upload original content, and share it all with friends, family, and the world on YouTube.

06/08/2026

Surse memoriale literare. Banatul, între șpais și Shakespeare
Astăzi, mansarda Bastionului a devenit atelier de povești pentru 15 elevi de liceu veniți prin West Summer University, școala de vară a Universității de Vest din Timișoara. Viitori studenți la Litere și Istorie, coordonați de prof. univ. dr. Dana Percec, decanul Facultății de Litere, Istorie, Filosofie și Teologie. Marius Cornea a primit rolul de povestitor. Și l-a jucat în felul său: cu întrebări, paranteze, obiecte care deschid alte obiecte și istorii care se aud mai bine atunci când sunt puse în dialog. Romane, jurnale, memorii, corespondențe, fotografii și mărturii orale au desfăcut, filă cu filă, un Banat multi, inter și pluri. Un Banat în care vecinul din stânga primește un „Jó napot”, cel din dreapta un „Guten Tag”, strudelul stă în șpais, iar un credenț Biedermeier poate ajunge, printr-o întâmplare de familie, adăpost pentru cloță.

Pornind de la textul Danei Percec, „Euroregiunea, șpaisul și bănățenii”, atelierul a trecut printr-o lume în care cineva începea să numere în română și continua în maghiară, copiii prindeau limbile prietenilor direct de pe stradă, iar într-un singur cartier încăpeau o biserică ortodoxă, un dom catolic, o capelă luterană și o sinagogă.

Shakespeare și Kafka au intrat în conversație cu Valeria Pintea și Pia Brînzeu. Vestimentația a devenit document. Portretul, biografie. Mobilierul, literatură. Scrinul din muzeu și „Scrinul negru” al lui George Călinescu au ajuns în aceeași poveste: deschizi un sertar și o familie întreagă începe să vorbească. Pe principiul augustinian al memoriei, trecutul a rămas prezent prin povestire. Arhiva Grupului de Istorie Orală și Antropologie Culturală, coordonată de Smaranda Vultur, a adus vocile Banatului aproape: istorii de familie, limbi, suferințe, plecări, întoarceri și feluri diferite de a locui același spațiu.

Acesta a fost atelierul „Surse memoriale literare”: o întâlnire în care exponatele au primit întrebări noi, o fotografie a spus cât un roman, iar o haină a păstrat mai multă istorie decât un manual. Bănățanul vorbește despre sine amintindu-și. Iar când povestea pare prea frumoasă, te invită înăuntru, deschide șpaisul, scoate albumul de familie și începe din nou. La final, Marius Cornea a oprit povestea. Aplauzele au continuat-o.

06/08/2026

6 august. Schimbarea la Față. Și a fațadei. Exterior. Zi de august. Racovița. O casă verde privește strada prin trei ferestre închise. Pe fronton stă scris 1967. Ion și Marie Petrovici. Sub ferestre, strugurii roșii așteaptă vremea culesului. Par decorul unui film în care vara tocmai află că va pleca. Astăzi este Probejenia, hotarul vechi dintre vară și toamnă. Frunzele încep să-și schimbe culoarea, apele se răcesc, păsările călătoare își pregătesc drumul. În biserici ajung strugurii noii recolte, iar primul bob poartă o rostire venită de demult: „Boabă nouă în gură veche”. Casa din Racovița a trecut și ea printr-o schimbare la față. În 2020, prin proiectul Color the Village al Asociației Acasă în Banat, 350 de voluntari au lucrat timp de trei zile și au redat culoare satului. Verdele s-a întors pe ziduri. Strugurii au redevenit roșii. Numele de pe fronton a intrat din nou în lumină.

Într-o singură imagine, 1967, 2020 și ziua de astăzi locuiesc împreună în aceeași fațadă.

Poate că orice fațadă păstrează un chip lăuntric. Oameni care au ridicat-o, mâini care au atins-o, veri care au trecut prin fața ei. Restaurarea devine atunci o formă de aducere-aminte: casa își recapătă glasul, iar satul își recunoaște chipul.

Cadru final. Aceeași casă. O lumină puțin mai joasă. Toamna așteaptă după colț.

În fotografie: „Casa cu strugurii roșii” din Racovița. Imagine trimisă de Anitta Pelin în cadrul concursului „Cea mai frumoasă casă din Banat”, organizat în 2020. Muzeul Național al Banatului păstrează asemenea imagini pentru ziua în care trecutul cere să fie privit din nou.

05/08/2026

În 1972, în Tribuna a II-a, lua formă prima galerie oficială a Politehnicii. Grupul condus de Eugen Seracin beneficia de sprijinul Asociației Studenților, iar deplasările intrau în programul sentimental al alb-violeților. Steaguri, fulare, tobe și fidelitate fără tabelă de marcaj.

Fotografia veche păstrează bucuria unei victorii. Cea color, victoria de ieri. Între ele au trecut decenii, bucuria aleargă spre tribună în același fel, cu brațele deschise. Jucătorii înscriu. Tribuna transformă golul în poveste. La Poli, fiecare victorie își găsește locul în istorie. Și fiecare istorie începe în tribună.

Vă reamintim că expoziția „Bastion Viola. Frânturi din istoria Politehnicii” vă așteaptă până la 31 august, la etajul I al Bastionului Maria Theresia, de miercuri până duminică, între orele 10:00 și 18:00. Intrarea este gratuită.