27/04/2026
De vreo 20 de ani adun unelte de toate felurile. Sunt peste 25.000 de piese în colecție. Mi s-a părut important sa le salvez de Remat/foc.
Uneltele ne-au ajutat sa evoluam și, in final, sa construim o lume care, aparent, nu mai are nevoie de ele. Avem roboti sa facă, AI sa gândească. Rămâne de văzut dacă Universul va mai avea nevoie de om în acest context.
Pana atunci, de vreo 10 ani, cochetez cu ideea înființării unui muzeu. Nu e deloc ușor, dovada e ca avem mai puține muzee acum decât în 1989, când nu prea erau.
Pentru un muzeu e nevoie de colecție și cunoștințe, astea le am.
Mai e nevoie de spațiu, spațiu mare și bine poziționat. Ăsta e destul de incompatibil cu economia de piață. Un muzeu nu poate plăti chirie comerciala.
Desigur, sunt și costuri mari de amenajare și operare, dar astea se pot rezolva, având un spațiu.
Referitor la spațiu, am mai vorbit cu politicieni sau oameni din administrație. Ori se uitau prin mine, neintelegand subiectul, ori m-au expediat, neavând nimic de câștigat.
Speranța unui Muzeu al Uneltelor și Meseriilor a renăscut anul trecut când am fost contactat din partea Primăriei Timisoara de dl. vice-primar Ruben Lațcău. Nu ne conosteam, și asta îmi arata intentia și viziunea dlui Latcau sunt adevărate și sincere.
Sper ca și cadrul legal al municipiului sa permita concretizarea acestui demers necesar.
Sper ca anii si resursele pe care le-am dedicat acestui proiect sa ajungă in situația sa adauge valoare ofertei culturale a orasului.
Deocamdată piesele stau depozitate în spațiu salubru, așteptând vremuri mai bune.
Ideea din spatele proiectului este una ce îmbina expunerea uneltelor relevante pe 2 axe curatoriate cu sens (unelte + meserii), spațiu pentru ateliere și cursuri de lucru cu unelte clasice, spațiu de depozitare, documentare conservare, catalogare, fotografiere.