03/08/2026
Omul care a construit prin muncă succesul în profesie şi prin pasiune vocația de dascăl
Domnul învățător CONSTANTIN GH. VIIERU
(04. 02. 1909-16. 10. 1961)
Vede lumina zilei la 4 februarie 1909 la Stoicăneşti. Tatăl său, Gheorghe Viieru, era agricultor. Provine dintr-o familie numeroasă înca care încă doi frați, Florea şi Teodor, au profesat ca dascăli la Stoicăneşti.
Între anii 1916-1921 urmează cursurile Şcolii primare de la Stoicăneşti, apoi între 1922 1925, Şcoala Normală la Caracal şi îşi încheie studiile la Şcoala Normală Carol I din Câmpulung Muscel (Argeş) absolvind cu media 8 (opt) între 29 absolvenți.
A fost căsătorit cu doamna învățătoare Ștefania Joiţa (Viieru) născută la Dobroteşti (Romanați) la 15 septembrie 1911. Împreună au avut două fiice: Ioana (n. 8 decembrie 1938) şi Ileana (n. 1 octombrie 1947). A simpatizat cu tineretul țărănist şi a activat în Fondul Plugarilor la 1 mai 1947.
Referitor la activitatea militară ştim că între 01. 06. 1940 şi 01. 08. 1940 face şcoala militară la Bacău şi ca sublocotenent în rezervă este vărsat la Regimentul 38 Infanterie Brăila, aproape de Cetatea Albă, Basarabia. A participat la război în cadrul regimentului 3 Dorobanți - Olt, având funcțiile de comandant de grupă, apoi de comandant de pluton - grupă, apoi de comandant de pluton – puşcaşi. Se ocupa şi cu educaţia copiilor de trupă. Între 8 şi 23 august 1944 a fost pe front cu gradul de plutonier (T.R.) cu rezerva Regimentului 38 Infanterie – Brăila, aproape de Cetatea Albă, Basarabia. Cade prizonier pe 23 august 1944 la Chilia Nouă (Basarabia) într-o încercuire. Până la 19 noiembrie 1946 stă prizonier în lagărul 74 din Mânăstirea. S-a înapoiat acasă cu un detaşament de voluntari.
Ca învăţător a funcţionat între anii 1928–1929 în comuna Pomana, judeţul Timiş, apoi între anii 1929/1930 la Stoicăneşti; între 1931/1932 la Neruşi (Izmail); 1932/1933 la Radomireşti – Olt; 1933/1934 la Neruşi (Izmail); 1934/1940 şi 1946/1949 la Stoicăneşti; între 1949/1950 la Bechet – Olt; 1950/1951 la Drăgăneşti – Olt (profesor suplinitor la gimnaziu); apoi la Stoicăneşti până când a decedat prematur (1961). Este înmormântat în cimitirul Colăcaţii.
Despre activitatea sa în cadrul şcolii noastre ştim că domnul învăţător Constantin Gh. Vieru a fost un dascăl de excepţie, bine pregătit profesional, înzestrat cu o voinţă şi putere de muncă ieşite din comun. A fost apreciat şi respectat de cetăţenii comunei pentru tot ce a realizat. Într-o perioadă de timp a fost directorul şcolii, dovedind calităţi deosebite ca manager al instituţiei.
Domnul învăţător Constantin Gh. Vieru a fost iniţiatorul majorităţii formaţiilor artistice şi sportive ale şcolii şi comunei, o puternică şi proeminentă personalitate. Era un om iubit, pasionat de ceea ce făcea, un spirit pentru lucrul bine făcut, orientat spre binele satelor şi al comunităţii din care făcea parte. Sub conducerea sa directă, la 30 august 1929, a luat fiinţă echipa de fotbal „Fulgurel” (1930–1941) care după război, între 1946–1976 se va numi „Recolta” şi a avut succesiv ca antrenori pe domnul învăţător Constantin Vieru, apoi pe regretatul profesor Tudor V. Piţigoi.
Sub îndrumarea domniei sale s-a înfiinţat la Stoicăneşti corul mixt al cărei dirijor a fost şi sub bagheta căruia au răsunat pe scena căminului cultural piese corale ca „În poieniţă”, „Sârba” de Gheorghe Danga ş.a. Era un bun cunoscător al notaţiei muzicale, ştia cânta la vioară. Din păcate firul vieţii sale s-a rupt de timpuriu, la 52 de ani, în toamna lui 1961.
În timpul în care a fost directorul şcolii noastre (1955–1961) a îndemnat pe domnul Ionel Bărbulescu să pună bazele unei formaţii de teatru (amatori) care activa pe lângă căminul cultural, iar în anul 1958 cu ajutorul unor cadre didactice tinere care au venit la Stoicăneşti şi cu tineretul talentat din comună. Pasiunea sa pentru activitatea culturală era cunoscută în zona fostului raion Drăgăneşti – Olt.
Întrecerile sportive la diferite discipline, între care şi oina, sportul nostru tradiţional, sau concursurile culturale se încheiau de fiecare dată cu victoria formaţiilor din Stoicăneşti conduse cu pricepere şi pasiune de domnul Constantin Gh. Vieru.
Activitatea sa a fost continuată mai târziu de discipolii săi. Astfel, în 1969, tânărul profesor de istorie Gheorghe Sm. Vieru înfiinţează la Stoicăneşti „Muzeul comunal” în localul şcolii din vale şi are mai târziu o impresionantă participare în cadrul „Societăţii de Istorie şi Retrologie Agrară” – filiala Olt. Acelaşi profesor a fost îndrumătorul ştiinţific al cercului de istorie „Vasile Pârvan”, iniţiatorul ridicării grupului monumental din Stoicăneşti, un pasionat istoriograf al comunei şi judeţului Olt.
Remarcăm de asemenea printre discipolii săi pe domnul profesor Gheorghe T. Grosu care a reînfiinţat în 1973 corul de pe lângă căminul cultural şi a creat în şcoală multe formaţii cm ar fi: corul şcolii, grupuri şcolare, formaţii de instrumentişti (la vioară, acordeon, fluier), interpreţi vocali şi instrumentişti care prin prestaţiile lor artistice au atras interesul şi atenţia stoicăneştenilor.
Cu aceeaşi pasiune a activat în şcoală şi pe scena Căminului Cultural doamna profesoară Ioana D. Fărâmuş, iniţiatoare şi conducătoare a unor formaţii de dansuri populare româneşti cu care a luat numeroase premii în judeţ, pe plan naţional şi a făcut cu elevii un turneu artistic în Germania, Olanda şi Polonia (în 1978).
Datorăm de asemenea domnului învăţător Constantin Gh. Vieru „Monografia comunei Stoicăneşti”, realizată în anul 1942, despre care noi am mai amintit în paginile acestei cărţi.
Puternică personalitate, domnul învăţător Constantin Gh. Vieru a fost, în timp, modelul urmat de cadrele tinere care l-au cunoscut, omul care s-a impus prin exigenţă şi autocontrol în tot ce a realizat, prin competenţă, tact pedagogic şi înaltă măiestrie în profesia aleasă.
