Privește cerul, românește, 34 Radu Golescu, Stefanesti (2026)

01/05/2026

1 mai nu este doar Ziua Muncii. În calendarul tradițional românesc, ziua se numește Arminden sau Armindeni și marchează un prag vegetal al anului: începutul verii populare, al belșugului verde, al holdelor care trebuie apărate și al caselor împodobite cu ramuri.
În sursele etnografice românești, Armindenul apare ca sărbătoare de 1 mai, legată de ramura verde pusă la poartă sau la casă — fag, stejar, salcie ori alt arbore — cu rol de protecție și fertilitate. Corpusul academic „Sărbători și obiceiuri. Răspunsuri la chestionarele Atlasului Etnografic Român", coordonat de Ion Ghinoiu și publicat de Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu”, documentează pe larg aceste practici în diferite regiuni.
Privită etnoastronomic, ziua de 1 mai stă aproape de mijlocul simbolic dintre echinocțiul de primăvară și solstițiul de vară. În Europa veche, acest prag este cunoscut și ca Beltane sau May Day, o zi de tip cross-quarter: nu o dată astronomică exactă, ci o fixare calendaristică a trecerii spre jumătatea luminoasă și fertilă a anului. Din această perspectivă, Armindenul poate fi citit ca echivalent local al unui moment mai larg european, în care ciclul solar devine dominant asupra celui hibernal.
În 2026, această suprapunere devine și mai sugestivă: pe 1 mai 2026, la 20,23ora Bucureștiului, are loc Luna Plină, un reper ceresc vizibil care amplifică simbolic ideea de plenitudine și maturizare a naturii.
În aceeasta perioadă sunt active și Eta Aquaridele — o ploaie anuală de meteori asociată cu resturile lăsate de celebra Cometa Halley. Practic, Pământul traversează un „nor” de particule rămase pe orbita cometei, iar acestea intră în atmosferă și ard, producând dâre luminoase pe cer. Eta Aquaridele sunt vizibile în zorii zilei, mai ales în prima săptămână din mai, și au un maxim în jurul datei de 5–6 mai. Din punct de vedere simbolic, ele pot fi asociate cu „scânteile” sau „semințele de foc” ale cerului — o imagine care rezonează cu ideea fertilității și a regenerării de primăvară.
Tot în mai 2026 apare și fenomenul numit Luna Albastră, mai exact pe 31 mai. Contrar numelui, Luna nu devine efectiv albastră: termenul desemnează a doua Lună Plină din aceeași lună calendaristică. Este un fenomen care se petrece cam la 30-33 de luni distanță motiv pentru care în multe culturi a căpătat conotații de moment excepțional.
Luna Albastră este un fenomen fascinant care îmbină armonios ideea de raritate cu cea de abundență, în funcție de perspectiva din care este privit. Din punct de vedere astronomic și lingvistic, evenimentul este simbolul rarității, deoarece apare doar o dată la aproape trei ani, dând naștere celebrei expresii care descrie lucruri ce se întâmplă extrem de rar:once in a blue moon. În contrast direct cu această frecvență redusă, planul spiritual și ezoteric asociază Luna Albastră cu abundența și energia multiplicată. Fiind o a doua Lună plină apărută în aceeași lună calendaristică, ea este percepută ca un dar cosmic suplimentar sau o rundă bonus a naturii, ideală pentru manifestarea dorințelor, atragerea prosperității și amplificarea obiectivelor personale.
Așadar, 1 mai 2026 adună mai multe straturi de sens: Armindenul românesc, prag de vegetație și protecție; momentul solar de început al verii populare, apropiat de jumătatea dintre echinocțiu și solstițiu; Luna Plină, simbol al plenitudinii; și contextul ceresc mai larg al meteoriților și ciclurilor lunare neobișnuite. O zi în care calendarul țărănesc, memoria arborilor și cerul de primăvară se întâlnesc într-o singură poveste.

13/02/2026

În zilele dinaintea Postului Mare, când în biserici se rostesc pomelnicele și se împart coliva și colacii, pe cer strălucește încă Orion, vânătorul iernii. Stelele lui sunt clare și reci, așezate deasupra orizontului sudic ca o pecete a anotimpului care se încheie. Și totuși, ceva se schimbă. Ziua crește simțitor, Soarele urcă mai sus pe boltă, iar lumea înaintează spre echinocțiu.

În tradiția ortodoxă românească, Moșii de iarnă sunt ziua de pomenire generală a celor adormiți, așezată în sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți, cu puțin timp înainte de începutul Postului Mare. Este un moment de adunare, de rugăciune și de dăruire: colivă, colaci, lumânări aprinse, pachete împărțite „de sufletul” celor plecați. Cuvântul „moși” evocă strămoșii și cuprinde în el întreaga memorie a neamului.
Dincolo de rânduiala liturgică, această zi este legată – discret și profund – de astronomie.

Data Moșilor de iarnă nu este aleasă întâmplător. Ea depinde de data Paștilor, iar Paștile sunt stabilite printr-un calcul tradițional, numit computus, care îmbină observația cerului cu rânduiala bisericească. Formula ține seama de trei repere cosmice: echinocțiul de primăvară – momentul când ziua și noaptea devin egale –, prima lună plină după acest echinocțiu și duminica ce urmează acelei luni pline. În această împletire dintre Soare și Lună se fixează sărbătoarea centrală a creștinătății, iar în jurul ei se așază și pomenirile dinaintea Postului Mare.
Prin urmare, Moșii de iarnă fac parte dintr-un timp care curge după ritmul cosmic.

Ei se află la un prag: între finalul iernii și apropierea echinocțiului, între întunericul prelungit al sezonului rece și creșterea vizibilă a luminii. În această perioadă, constelațiile de iarnă încep să apună mai devreme. Orion coboară treptat spre vest, iar dinspre răsărit își face apariția Leo, leul primăverii. Cerul se transformă. Lumea nu mai este sub semnul exclusiv al frigului și al nopților lungi; o altă ordine a stelelor se pregătește să domine bolta.
În cultura tradițională, această coincidență nu era percepută ca un simplu calcul calendaristic. Era o armonie între cer și pământ. Pe măsură ce oamenii duc colivă și aprind lumânări, cerul însuși marchează trecerea: ziua se lungește, constelațiile se schimbă, lumina câștigă teren.

Grâul din colivă poartă în el aceeași logică. El vorbește despre sămânța care moare în pământ și despre germinarea primăverii. Este un simbol vegetal, dar și unul cosmic. Viața urmează un ciclu, asemenea fazelor Lunii sau întoarcerii anotimpurilor. Moartea nu este un capăt, ci o trecere într-un alt ritm, așa cm apusul unei constelații pregătește apariția alteia.
Moșii de iarnă nu sunt doar o pomenire a trecutului. Sunt un moment așezat între două ceruri: cerul rece al iernii și cerul deschis al primăverii. În timp ce comunitatea își amintește de cei plecați, bolta cerească își schimbă chipul. Stelele apun și revin, anotimpurile se succed, lumina descrește și apoi crește din nou.
Astfel, pomenirea strămoșilor se înscrie într-un orizont mai larg decât cel al istoriei omenești. Soarele, Luna și constelațiile oferă cadrul în care memoria capătă profunzime.

Moșii de iarnă ne amintesc că timpul nu este doar calendaristic, ci cosmic. Că viața și moartea, apusul și răsăritul, iarna și primăvara sunt expresii ale acelorași cicluri. Iar memoria oamenilor, asemenea memoriei cerurilor, se întoarce mereu – în ritmuri care nu se pierd, ci se reînnoiesc.

17/10/2025

COMETELE - între supersiții și știință

Primele reprezentări ale cometelor apar în gravuri preistorice din Scoția și Italia (mileniul II î.Hr.).
În China antică, împărații aveau astronomi însărcinați să le observe, crezând că ele exprimă „voința cerului”. Un tratatul chinez din vremea dinastiei Han, sec. II î.Hr.–I d.Hr. este primul catalog ilustrat al cometelor, fiecare imagine fiind însoțită de un eveniment interpretat ca urmare a apariției sale – secetă, ciumă, moartea unui prinț.
În Grecia și Roma, filosofi&observatori ai cerului precum Ptolemeu și Marcus Manilius le considerau semne ale dezastrelor – războaie, foamete, boli sau neînțelegeri între oameni.

În Evul Mediu, superstiția care le considera semne ale unor evenimete excepționale a continuat ca cea mai plauzibilă explicație pentru apariția lor. Cometa numită Halley apare în Tapiseria de la Bayeux (1066), unde englezii o văd ca un semn rău, iar Wilhelm Cuceritorul o interpretează ca un semn favorabil care l-a îndemnat să cucerească Anglia.
Timp de peste două milenii, viziunea lui Aristotel despre univers a dominat gândirea europeană: cometele ar fi fost „emanații vântoase” din atmosfera Pământului. Această concepție le lega invariabil de evenimente terestre nefericite.

O schimbare majoră a venit în 1577, odată cu apariția Mari Comete, observată de Tycho Brahe. El a demonstrat că aceasta se află dincolo de Lună, deci este un corp ceresc, nu un fenomen atmosferic. Descoperirea sa a deschis drumul noii astronomii.
Ulterior, Galileo Galilei și Johannes Kepler au confirmat că Soarele este centrul sistemului solar, iar în 1687 Isaac Newton a formulat teoria gravitației universale. Inspirat de Newton, Edmund Halley a calculat orbitele mai multor comete și a prezis corect revenirea celei observate în 1682 — cometa care îi poartă azi numele. Aceasta a fost prima dovadă că cometele orbitează Soarele precum planetele.

În secolele XIX–XX, observatoarele au început să folosească spectroscoape pentru a analiza compoziția cometelor, oferind dovezi și explicații științifice solide. Totuși, frica nu dispăruse complet: la revenirea cometei Halley în 1910, descoperirea urmelor de cianogen (un gaz toxic) în coada ei a provocat panică mondială. Se vindeau „pilule anti-cometă”, se organizau rugăciuni și oamenii se temeau că atmosfera va fi otrăvită — o teamă nefondată.
În 1950, astronomul american Fred Whipple a descris nucleul cometelor ca un „bulgăre murdar de zăpadă”, ipoteză confirmată ulterior de misiuni spațiale. Nucleele cometelor au doar câțiva kilometri diametru, sunt acoperite cu o crustă întunecată și emit jeturi de vapori. Se crede că impacturile cometelor din epoca primitivă a sistemului solar au adus pe Pământ apă și molecule organice, contribuind la apariția vieții.

Astăzi, misiunea Comet Interceptor a ESA (Agenția Spațială Europeană) își propune să studieze îndeaproape o cometă „nouă dinamic”, adică una care nu s-a apropiat până acum de Soare. Scopul: înțelegerea formării sistemului solar și a originilor vieții pe planeta noastră.

16/10/2025

Pe cerul acestei toamne avem un oaspete de seamă, anume Cometa C/2025 A6 (Lemmon). A fost descoperită în ianuarie 2025 de Mount Lemmon Survey (Tucso, Arizona). Va mai putea fi văzută de pe Pământ peste 1150 de ani. C/2025 A6 (Lemmon) se va apropia de Pământ la o distanță de 0,60 UA (90 de milioane de km) pe 21 octombrie 2025.

Cele mai probabile scenarii indică faptul că perioadele cele mai favorabile pentru observații (fără lumina Lunii) vor fi în săptămâna dinainte și după apropierea maximă de Pământ (21 octombrie) și în săptămâna din jurul datei de 8 noiembrie, când cometa se va afla la periheliu (cea mai mică distanță față de Soare).

Un mesager de gheață de la marginile sistemului nostru solar pentru oamenii de azi, o „stea cu coadă” cm se spunea pe vremea străbunicilor sau un mesager de la Dumnezeu care anticipa vremuri de restriște. Apariția cometelor nu făcea parte din cunoscutele și fireștile mișcări ale corpurilor cerești și, prin urmare, era asociată cu evenimente excepționale.

Răbdare să o urmărească pe „Lemmon” și să-i facă o fotografie a avut Remus Cirstea de la Observatorul astronomic școlar „Constantin Căpităneanu” al Școlii Gimnaziale „Matei Basarab” din Pitești Școala Gimnazială ”Matei Basarab” Oficial. Noi îi mulțumim pentru că ne aduce stelele de pe cer sub formă de fotografii!
Imaginile au fost captate cu telescopul ZWO Seestar S50.

24/09/2025

NOAPTEA CERCETĂTORILOR EUROPENI (la conacul boierului Dinicu Golescu)

26 SEPTEMBRIE 2025, MUZEUL GOLEȘTI, SECȚIA DE ISTORIE
Orele 18.00-22.00

Programul activităților:
De la 17.30 – acces gratuit în muzeu pentru publicul participant
18.00-18.30 - cuvânt de deschidere manager Muzeul Viticulturii și Pomiculturii Golești (MVPG) și alocuțiuni ale oficialităților invitate
18.30-18.45 – „Ce însemnă cercetarea în domeniul istoriei” – cs III Camelia Călin (MVPG)
18.45-19.00 – „Cercetări arheologice preventive la biserica Bună Vestire (Greci), cel mai vechi locaș ortodox cunoscut din Pitești”– lector univ. dr. Marius Păduraru (Muzeul Județean Argeș), Ion Dumitrescu, Ioan Andi Pițigoi, Mădălina Sava
19.00-19.15 – „Etnologie religioasă – metodologie de cercetare” – cs. III Ion Tița Nicolescu (MVPG)
19.15-19.30- „Arta cărții vechi” - Magda Ioniță Roșoiu (Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu” Argeș)
19.30-20.00 – „Din vremea arnăuților și pandurilor”. Prezentare costume de epocă– Dan Arsene, Raluca Drăghici și Rebeca Ostan - Asociația „Historia Renascita”
20.00-20.15 – „Cercetări curente în astronomie în județul Argeș” – lector. univ. dr. Remus Cîrstea (Centrul universitar Pitești/Observatorul astronomic școlar „Lt. Col. Constantin Căpităneanu” al Școlii Gimnaziale „Matei Basarab” Pitești)
20.15-20.30 – „Grupul local de galaxii văzut din România” – prof. Vasile Bouaru, Colegiului Tehnic Rădăuţi.
20.30 - 22.00-ATELIERE PRACTICE:
- SCRIE CA UN BOIER! Atelier de scriere chirilică și caligrafică – dr. Camelia Călin (MVPG)/Magda Ioniță Roșoiu (BJA)/Raluca Drăghici și Rebeca Ostan, Asociația Historia Renascita
- TEHNICI DE POLEIRE CU AUR ABORDATE LA MINIATURILE DE MANUSCRIS- lector univ.dr. Teodora Necula (Centrul Universitar Pitești)
- OPEN-LAB CERTO: TEHNICI DE CURĂȚARE CU LASER ȘI METODE DE ANALIZĂ NON/MICRO-INVAZIVE – dr. Monica Dinu (INOE 2000)
- PRIVEȘTE CERUL, ROMÂNEȘTE! – educație prin astronomie observațională a cerului de toamnă de la Golești – Muzeul Golești & Remus Cîrstea de la Observatorul astronomic școlar „Lt. Col. Constantin Căpităneanu” al Școlii Gimnaziale „Matei Basarab” Pitești
- CÂND JOACA DEVINE INOVAȚIE! – Cosmin Tofan (BJA) - atelier de robotică educațională. Cu ajutorul robotului Cățel XGO, un patruped inteligent complet programabil, care poate merge, dansa, executa mișcări complexe, copii și adulții sunt introduși în lumea biomecanicii, a electronicii și a inteligenței artificiale.
21.30-22.00– concurs pentru public – se premiază:
1. „Cea mai trăsnită întrebare” – pentru participantul care a pus întrebarea cea mai neașteptată și originală.
2. „Micul Einstein” – pentru cel mai tânăr sau curios vizitator care a surprins prin istețime.
3. „Experimentatorul neînfricat” – pentru participantul care s-a implicat cu cel mai mare entuziasm în experimente.

29/08/2025

„Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”, sărbătoarea religioasă a sfârșitului lunii august și, implicit, al verii calendaristice are, pe lângă multiple semnificații și explicații religioase, o strânsă legătură cu mersul astrelor pe cerul verii. Mitul Medusei și episodul evanghelic al tăierii capului Sfântului Ioan reflectă o cosmogonie străveche, un scenariu ceresc simbolic care marchează sfârșitul unui anotimp și începutul altuia. Și nu întâmplător anul bisericesc începe la 1 septembrie.
Tăierea capului Sfântului Ioan corespunde, din punct de vedere astronomic, cu apusul constelației Vărsătorul și ridicarea constelației Perseu. Acest din urmă asterism are, în tradiția românească, următoarele denumiri: „Căpățâna”, „Barda” și „Carul Dracului”. Steaua Algol reprezintă Capul Medusei pe care Perseu („Purtătorul Capului Dracului”) îl ține în mână.
Tot în credința populară se credea că Perseu este „Carul Dracului” cu care Hristos va trimite în Iad pe cei găsiți păcătoși la Judecata de Apoi.
Imaginea mitologică a decapitării Medusei a fost transferată în creștinism în povestea execuției Sfântului Ioan la cererea Salomeei și instigarea Irodiadei.
În mitologia greacă, Medusa - monstrul cu păr de șerpi și privirea care pietrifica, care a fost ucisă de Perseu, devenind, în mod paradoxal, și nu doar un simbol al timpului vechi, al timpului oprit, ci și sursă de viață (din sângele ei se nasc Pegas și Chrysaor) și amuletă cu puteri apotropaice (alunga răul și proteja).
Capul tăiat al lui Ioan este profetic și sacru, anunțând dispariția lumii Vechiului Testament și instaurarea unei noi ordini spirituale, unui alt timp sacru care îl va avea în centru său pe Hristos.
În aceeași cheie de interpretare, Andromeda (fiica regelui Cefeu și a reginei Cassiopeia, legată de stâncă pentru a fi jertfită monstrului marin trimis ca pedeapsă de Poseidon) cea salvată de Perseu, poate fi asimilată cu Salomeea. Forma constelației, ca un trup cu brațele întinse, poate susține o și interpretarea unei imagini a femeii dansatoare.
Sub denumirea de „Barda” cu care mai este cunoscută, constelația Perseu personifică aceeași idee a terminării unui ciclu, unui anotimp, unui timp vechi care trebuie să lasă loc vieții celei noi, timpului sacru în haine noi.

Bibliografie:
Ion Otescu, „Credințele țăranului român despre cer și stele”, 1907.
Dan George Uza, „Semne cerești și rosturi lumești”, 2025.

Text: Camelia Călin

Surse foto:
https://kids.britannica.com/students/article/Perseus/341237
https://blog.ontarioparks.ca/constellations-the-epic-of-andromeda-and-perseus/

07/08/2025

Schimbarea la Față (6 august) și Adormirea Maicii Domnului (15 august): începutul simbolic al toamnei și odihna Pământului

Vine! Vine toamna!!

De pe 6 august, din ziua Schimbării la Față a Domnului, natura, la rândul ei, începe să-și schimbe chipul: frunzele se îngălbenesc treptat, apele se răcesc, păsările încep migrația, insectele și reptilele se retrag în pământ — semne clare că vara își pleacă capul către iarnă. Din această zi, oamenii evită spălatul și scăldatul în ape curgătoare, pentru că ritmul naturii se schimbă și aduce frig și boli.

Pe 15 august, celebrăm Adormirea Maicii Domnului, o altă mare sărbătoare a creștinătății. Pământul (prin chipul Maicii Domnului) intră într-o stare de somn ritualic, natura pregătindu-se de odihnă: florile și plantele de leac sunt culese pentru ultima oară, animalele sunt coborâte din munte, iar oamenii încetează munca și se pregătesc de sezonul rece.

În tradiția românească, ale cărei sărbători erau ritmate în concordanță cu natura după calendarul iulian, din ziua Schimbării la față, Soarele își transforma chipul, de la lumină puternică și caldă spre un ton rece și blând, iar strălucirea din miezul verii devine tot mai slabă.
La mijlocul lunii august, imaginea Maicii Domnului se suprapune cu cea a Pământului într-o reprezentare simbolică, în care Natura cea roditoare se pregătește de intrarea în somnul ritualic, se retrage în tăcere, în întunericul blând care se lasă treptat odată cu toamna, ca în rugăciune.
În această perioadă, dintre cele două sărbători, plantele de leac culese capătă putere spirituală, Se consideră că este momentul ultimei recoltări sacre înainte ca forțele naturii să intre în repausul de iarnă.

Privește cerul, românește

01/05/2026

13/02/2026

17/10/2025

16/10/2025

24/09/2025

29/08/2025

07/08/2025

Address

Website

Alerts

Shortcuts

Share

Category