17/09/2026
SĂ DESCOPERIM PATRIMONIUL MUZEULUI NAȚIONAL „BRĂTIANU”!
În patrimoniul muzeului nostru se găsesc mai multe fotografii în care este reprezentat Constantin (Dinu) I. C. Brătianu (1866–1950), cel de-al doilea fiu al omului politic Ion C. Brătianu.
S-a născut la 13 ianuarie 1866, la Florica. Studiile liceale le-a urmat la Liceul „Sf. Sava” din București, iar începând cu anul 1885 a frecventat Liceul „Saint-Louis” din Paris. Ulterior, între anii 1888 și 1891, a studiat la prestigioasa „École des Mines” din capitala Franței, obținând diploma de inginer civil de mine.
Revenit în țară, a lucrat în cadrul Societății Române pentru Exploatarea Petrolului. S-a ocupat de coordonarea unor lucrări din sistemul feroviar, iar între anii 1905–1907 a fost director al Fabricii de Hârtie „Letea”.
A debutat în activitatea politică în 1895, când a fost ales deputat. Între anii 1910 și 1938 a fost neîntrerupt parlamentar din partea Partidului Național Liberal.
A contribuit substanțial la dezvoltarea sistemului bancar și de credit din România. A condus Banca Românească (cea mai importantă bancă privată din țară), „Creditul Funciar Rural” și „Creditul Urban”, iar mai târziu a fost inițiatorul Băncii Creditului Industrial. Între 14 noiembrie 1933 și 3 ianuarie 1934 a făcut parte din Guvernul României, în calitate de ministru al Finanțelor, iar din 1934 până în 1947 a fost președintele Partidului Național Liberal.
Constantin (Dinu) I. C. Brătianu a fost căsătorit cu Alexandrina, fiica liderului liberal Emil Costinescu, alături de care a avut trei copii: Ion C. Brătianu (Oni), Constantin C. Brătianu și Dan C. Brătianu.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a făcut parte din guvernele Sănătescu și Rădescu, având funcțiile de secretar de stat (23 august – 4 noiembrie 1944) și de ministru al Producției de Război (4 noiembrie 1944 – 28 februarie 1945).
După instaurarea regimului comunist, i s-a impus domiciliu obligatoriu la reședința sa din București. În noaptea de 5/6 mai 1950, la vârsta de 84 de ani, a fost arestat și încarcerat la închisoarea din Sighet, fără a fi judecat sau condamnat. Condițiile vitrege de detenție și vârsta înaintată i-au provocat decesul scurt timp mai târziu, la 20 august 1950. A fost înhumat în Cimitirul Săracilor de lângă Sighetu Marmației, într-un mormânt anonim. În anul 1971, rămășițele sale pământești au fost recuperate de fiul cel mare, Ion C. Brătianu (Oni), și reînhumate în capela familiei de la Florica.
Astăzi vă prezentăm două dintre fotografiile în care este reprezentat Constantin (Dinu) I.C. Brătianu (1866-1950), aflate în colecția muzeului nostru. Ambele imagini au fost realizate în aceeași zi, în studioul fotografului Alfred Brand, din Sinaia.
Prima fotografie (nr. inv. MNB 102) este un portret alb-negru realizat în tehnica gelatinei uscate cu halogenuri de argint. Hârtia, cu dimensiunile de 6 x 9 cm, este lipită pe un carton-suport de culoare gri, având formatul tipic „carte-de-visite” (6,4 x 10,4 cm).
Constantin Brătianu este surprins bust, cu corpul ușor orientat spre dreapta, dar privind direct spre obiectivul camerei. Poartă o ținută sobră, elegantă, compusă din sacou, vestă și cravată. Partea de jos a cartonului poartă amprenta studioului fotografic, imprimată cu litere aurii (ușor șterse în unele zone): în stânga, numele „A. Brand”; în centru, stema regală a României; în dreapta, localitatea „·SINAIA-”; iar sub acestea, titlul: „FOTOGRAFUL CURTEI REGALE.”.
Deși pe suprafața fotografiei se observă ușoare urme de manipulare (pete de grăsime lăsate de degete în timp), starea generală de conservare este bună, doar colțurile fiind afectate superficial.
Versoul fotografiei este la fel de informativ, textul fiind imprimat în albastru-închis. Pe latura stângă, dispuse vertical, regăsim stema regală, medaliile obținute de fotograf, numele „Alfred Brand”, mențiunea practică „STICLE SE PĂSTREAZĂ PENTRU COMANDĂ” și numele producătorului cartonului, „B. WACHTL, WIEN”.
În colțul din dreapta sus, citim textul complet al titlurilor și adresei: „FOTOGRAFUL / CURTEI REGALE ȘI CAVALER / AL ORDINULUI SFTU ALEXANDRU / SINAIA / STRADA GARAI 6. / Casele proprie”.
În colțul din dreapta jos se află înscrisul „SUB No”. Și pe verso sunt vizibile ușoare urme de manipulare, firești pentru un obiect cu o asemenea vechime.
Cea de-a doua fotografie (nr. inv. MNB 132), tot alb-negru, a fost realizată în aceeași tehnică a gelatinei uscate, având dimensiuni identice cu ale primei piese.
De această dată, Constantin este fotografiat bust, din profil spre stânga (corpul, capul și privirea fiind orientate în această direcție), purtând aceleași piese vestimentare (sacou, vestă și cravată). Elementele litografiate de pe cartonul-suport (atât de pe față, cât și de pe verso) sunt identice cu cele ale fotografiei MNB 102.
Elementul deosebit al acestei piese constă în notația olografă de pe verso. În partea dreaptă sus este prezent un text scris de mână, cu stiloul, în cerneală neagră:
„À ma chérie / Madame Darras / son fils / Dinu” (traducere din limba franceză: „Dragei mele / Doamnei Darras / fiul său / Dinu”).
Această însemnare personală transformă fotografia într-un document de familie extrem de valoros, oferindu-ne o imagine caldă și intimă a tânărului Dinu Brătianu.
Activitatea fotografului Alfred Brand se leagă strâns de dezvoltarea localității Sinaia ca stațiune regală de elită de la sfârșitul secolului XIX. În perioada 1880–1910, Brand a deținut două ateliere fotografice bine cunoscute: unul în Sinaia, situat pe Strada Gării nr. 6 (în locuința proprie), și al doilea în Ploiești, pe Strada Franceză.
Aflându-se la Sinaia, în apropierea Castelului Peleș, Alfred Brand s-a bucurat de o clientelă selectă formată din membrii aristocrației, înalți funcționari, militari și turiști. Calitatea muncii sale i-a adus titlul prestigios de „Fotograf al Curții Regale”, realizând, printre altele, o serie notabilă de portrete ale Principelui Moștenitor Ferdinand.
De-a lungul carierei, a participat la importante expoziții de profil. La 29 august 1894, la București, în cadrul „Exposițiunei Cooperatorilor”, a expus o colecție valoroasă de fotografii cu peisaje montane și portrete, iar în 1900, a reprezentat fotografia românească la „Expoziția Universală de la Paris”, unde a fost distins cu o mențiune de onoare.
O particularitate interesantă a atelierelor sale, reflectată chiar pe spatele cartonului MNB 102, este faptul că Alfred Brand a fost decorat cu Ordinul bulgar „Sfântul Alexandru”, decorație acordată frecvent personalităților și furnizorilor de elită din spațiul balcanic.
Așa cm era uzanța vremii pentru refacerea comenzilor ulterioare, clișeele pe sticlă erau păstrate cu grijă în arhivă („STICLE SE PĂSTREAZĂ PENTRU COMANDĂ”). Cartonul-suport de calitate superioară, utilizat de Brand, era importat de la celebra firmă „B. Wachtl” din Viena, unul dintre cei mai mari furnizori europeni de materiale pentru atelierele fotografice ale vremii.
După trecerea sa în neființă, atelierul din Sinaia și-a continuat activitatea sub conducerea lui Friderich Brand (probabil fiul său), care a menținut renumele studioului, recomandându-se pe materialele promoționale drept: „Fotograf. Sucesorul lui A. Brand / Fotograful Curții Regale”.
Prezența marcată pe verso – „B. WACHTL, WIEN” – ne dezvăluie detalii despre identitatea furnizorului cartonului fotografic.
Bernhard Wachtl s-a născut la 11 septembrie 1852 la Mallinetz, Austria (astăzi Malinec, în Cehia). A fost un bine cunoscut litograf austriac care a deținut o tipografie și un studio fotografic la Viena, în imobilul propriu situat pe Kirchberggasse 35–37.
În anul 1886, a fondat compania care i-a purtat numele și care s-a specializat în proiectarea și tipărirea siglelor, elegante și personalizate, pentru spatele cartoanelor-suport folosite de fotografi. Compania sa a activat alături de alte mari nume vieneze din domeniu, precum „Alexander Eisenschiml”, „Karl Krziwanek”, „Trapp & Munch”, „Turkel & Steiner” sau „Ipop & Turkel”.
Wachtl a avut o afacere de anvergură internațională, fiind un furnizor important pentru ateliere fotografice de pe trei continente: Europa (Austro-Ungaria, România, Grecia), Asia (Imperiul Otoman) și Africa (Egipt).
Decesul acestuia a survenit la 9 aprilie 1920, la Viena. Tipografia și studioul și-au continuat activitatea sub numele fondatorului până în anul 1938. Afacerea a fost administrată mai întâi de soția sa, Natalie Wachtl, iar ulterior de fiul lor, Carl Wachtl.
