02/10/2026
RESTAURAREA - ARTĂ ȘI MEȘTEȘUG
Apărută relativ târziu, când arta Egiptului Antic și a Mesopotamiei se afla deja la apogeu, arta Greciei antice, prin conținutul profund, gama largă a gândurilor și emoțiilor exprimate în creațiile acesteia, n-a fost întrecută și nici măcar egalată de niciun alt popor. După parcurgerea câtorva perioade artistice distincte, începând cu secolul al V-lea î.Hr, arta greacă atinge apogeul în ceea ce privește artele și cultura, secol denumit simbolic ,,Secolul de aur”. Definitorie pentru acestă perioadă nu este arhitectura, ci sculptura care aduce înnoiri semnificative printr-o diversitate mai mare de forme, printr-o mai serioasă deprindere a îndeletnicirilor subordonate unei viziuni sacre. Dezlegând sculptura de greutatea materialului, umanizând zeii şi zeificând oamenii, Fidias, primul mare nume în istoria generală a sculpturii, a glorificat cu înzestrarea sa arta greacă a secolului al V-lea î.Hr. şi a inaugurat epoca monumentalelor opere ale clasicismului. Un reviriment modern al culturii clasice grecești s-a produs în timpul Neoclasicismului în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea în Europa și America.
Cele două statuete de mici dimensiuni ce fac obiectul prezentului studiu, au fost realizate între 1876-1900 în atelier european, posibil Leipzig, Germania, reprezentând pe zeul războiului la romani, Marte, și pe Minerva, zeița înțelepciunii. După modelul reprezentărilor hriselefantine, cele două statuete sunt realizate pe structură de lemn, placate cu os și argint parțial aurit. Veșmintele sunt clasice, romane, policrome inițial, iar armura și atributele din argint parțial aurit. Cele două statuete sunt poziționate pe două postamente din lemn placat cu os și decorate cu baghete și colțuri metalice sub formă de trunchi de piramidă. După restaurarea dintre anii 1975-1980 și refacerea expoziției de bază a Castelului Peleș, postamentele originale au fost înlocuite cu două postamente mai mici, din lemn de stejar lăcuit, în vederea expunerii pe două console din Sala Coloanelor. Cele două piese fac parte din colecția inițială a Regelui Carol I, dovadă stând fotografiile realizate între anii 1906-1910.
Datorită naturii materialelor constitutive, condițiilor de păstrare și a intervențiilor ulterioare, cele două statuete prezentau multiple degradări atât la nivelul osului, sistemelor de prindere, cât și la nivelul metalului. Prin intervențiile de restaurare s-a urmărit consolidarea părților din os, completarea elementelor decorative lipsă, reașezarea elementelor desprinse și fracturate, redarea aspectului inițial al pieselor și repunerea pe postamentele inițiale.
Liliana Cojocaru - restaurator