Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei

19/06/2026

18/06/2026

Simpozionul comemorativ „75 de ani de la deportarea în Bărăgan”, un eveniment dedicat unuia dintre cele mai dramatice episoade ale istoriei recente a României, a avut loc azi în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Eugen Todoran”.
Organizat de Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan, în parteneriat cu Biblioteca Centrală Universitară „Eugen Todoran”, simpozionul a marcat împlinirea a 75 de ani de la deportările din iunie 1951, când zeci de mii de persoane din Banat și Mehedinți au fost deportate în Câmpia Bărăganului de regimul comunist.
Evenimentul a debutat cu intervențiile lui Vasile Docea, directorul BCU și Tiberiu Sarafolean, președintele AFDB.
Expoziția „Rusaliile negre”, o expoziție a Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței, a fost prezentată de Virginia Ion.
În cadrul mesei rotunde moderate de Tiberiu Sarafolean au avut intervenții Ioana Boca, Viorel Marineasa, Coriolan Băbeți, Sergiu Soica, Leonard Câmpeanu, Smaranda Vultur, Alina Satmari.
Un moment aparte l-a constituit prezentarea audiobook-ului „Amarul Bărăganului, vol. I – Plecarea”, realizat de studenții Corina Ciumae, Mădălin Grădinaru, Alexandra Băluță și Ioana Satmari. Proiectul oferă o nouă modalitate de valorificare și transmitere a mărturiilor legate de experiența deportării.

18/06/2026

ÎNCHIŞI SUB CERUL LIBER. Mărturii ale copiilor deportaţi în Bărăgan

editor: Teodor Hossu-Longin, Fundația Academia Civică, 2026

18/06/2026

S-ar putea ca prima mea amintire să fie de când am coborât în lanul ăla de grâu din Bărăgan. Deci, pe noi ne-au lăsat acolo, asta știu din ce-au spus părinții. Însă eu așa îmi amintesc, un lan nesfârșit și o potecuță. Și eu mă văd pe această potecuță. Deci, aceasta e prima mea imagine din Bărăgan. … Într-o gară ne-au coborât. Ne-au dus într-un lan de grâu unde trăseseră niște delimitări de loturi. Și pe fiecare i-a lăsat în capu՚ lotului respectiv. Dar era de grâu. Cu grâu acolo. Și-au făcut cort, și-au făcut până-n toamnă case.

Sora mea s-a născut în cort, acolo, în septembrie. Încă nu terminaseră casa aceea de chirpici acoperită cu paie.

….Îmi amintesc groapa aceea, unde au săpat ei ca să facă pământul, să ia pământul să facă chirpiciul. Au amestecat pământul ăla cu paie, cu ce-au făcut chirpici, au pus, au făcut casa și era acoperită cu paie. Și am imaginea casei. O știu cm arăta. Și știu și groapa de unde luaseră pământul, iarăși mi-l amintesc, ca să construiască această casă. Nu-mi amintesc când sora mea s-a născut. Mi-amintesc însă când s-a născut fratele meu peste încă doi ani. Deci, și fratele s-a născut tot acolo. Și îmi amintesc cm stăteam singuri acasă și părinții plecau să muncească la anumite ferme din jur, ca să poată să aibă din ce să trăiască. Vă închipuiți că plecaseră cu un car în care puseseră câteva obiecte strict necesare…

Fragment din interviul cu Elena Belu, realizator Traian Călin Uba, Arhiva de Istorie și publicat în ÎNCHIŞI SUB CERUL LIBER. Mărturii ale copiilor deportaţi în Bărăgan, editor: Teodor Hossu-Longin, Fundația Academia Civică, 2026 Orală a Memorialului Sighet, interviul nr. 3117

S-ar putea ca prima mea amintire să fie de când am coborât în lanul ăla de grâu din Bărăgan. Deci, … Read More

18/06/2026

… Ne-am trezit în dimineață, pe la patru, cu o armata peste noi, cu puștile spre noi, ne-am și speriat… Toți din somn, tata săracu‘ atunci cred c-a făcut infarct, c-a transpirat și i-a fost rău. Da‘ nu știam noi. Așa, săracu‘ s-a îmbolnăvit. Și ne-au încărcat într-un camion și ne-a dus la gară.

Că la Bărăgan noi copii a trebuit să facem chirpici, să facem bordeiu‘. Am stat întâi într-un bordei, am improvizat un fel de veceu așa c-un cearșaf, vai de capul nostru, repede ce-am putut pe noi…

Fragment din interviul cu Viorica Roman, realizat de Ileana Mateescu, în 2011. Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, interviul nr. 3045 și publicat în ÎNCHIŞI SUB CERUL LIBER. Mărturii ale copiilor deportaţi în Bărăgan, editor: Teodor Hossu-Longin, Fundația Academia Civică, 2026

… ne-am trezit în dimineață, pe la patru, cu o armata peste noi, cu puștile spre noi, ne-am și speriat… … Read More

18/06/2026

La noi a fost ruga satului, Nedeie la data respectivă. Rusaliile sau duminica mare. Și cm e obiceiul la sate, se petrece, că erau două zile Nedeia la noi, până noaptea târziu. Erau mulți musafiri, erau cu tata în camere la petrecere. Surorile mai mari care erau la școală aveau în curte unu cu acordeon, dansau și se distrau acolo. Și noaptea la ora 2 a venit poliția. Doi polițai și un soldat. Noi aveam casa destul de mare și pe colț. Au înconjurat casa și ne-au spus că în trei ore să împachetăm.

Eu auzisem că plecam undeva cu trenul și eram încântată pentru că nu călătorisem cu trenul. Ăsta e adevărul, pentru că eu eram un copil și mă gândeam doar că o să călătoresc cu trenul.

Mamei i-a venit rău, tata era asupra chefului și nu realiza atunci, dar norocul a fost că un soldat în termen, care era în curte, că cei doi polițai erau în afara casei, unul într-o parte a casei, celălalt în altă parte ca nu cumva să plece cineva. Și l-a luat pe tata deoparte și i-a spus: „Domnule, treziți-vă pentru că vă duce undeva unde nu aveți nici apă de băut și luați ce credeți că puteți să luați, dar mai mult să luați un butoi pentru apă și să vă luați unelte agricole. Vă duce într-un câmp”. Și atunci tata într-adevăr s-a trezit și a demontat căruța, a pus-o într-un car, a pus un butoi, sapă, cazma, lopată. Surorile mai mari nu știau, le dădeau jos și tata cu ele s-a luptat să le lase. Și vă dați seama ce am putut lua atâtea persoane într-un car. (…) Și cu ocazia asta, am luat și șareta și calul. Și i-a spus să ia, că aveam două vaci în curte, să ia o vacă, „c-aveți copii și e necesară o vacă cu lapte”.

Fragment din interviul cu Victoria Bălu, realizator Ileana Mateescu, noiembrie 2011, Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, interviul nr. 3156 și publicat în ÎNCHIŞI SUB CERUL LIBER. Mărturii ale copiilor deportaţi în Bărăgan, editor: Teodor Hossu-Longin, Fundația Academia Civică, 2026

Nu am auzit niciun zvon, absolut nimic. La noi a fost ruga satului, Nedeie la data respectivă. Rusaliile sau duminica … Read More

18/06/2026

La ora 4 dimineaţa, vin doi soldaţi şi un poliţai şi cer părinţiilor actele, toate actele de identitate ale întregii familii, şi ne-au spus că în patru ore să fim la gară, să luăm ce putem. Nu ne-au spus nimic, nu ştiam nimic ce se întâmplă. Ni s-au pus căruţe la dispoziţie şi… Ce-am putut lua? Mai nimic. Nu ne lăsau să ne deplasăm în curte, oriunde ne duceam să luăm lucrurile eram urmăriţi cu puşca, cu mitraliera. Eram foarte speriaţi (…). Ne-am urcat în căruţe şi ne-au dus la gară. La gară, ne-au adunat pe toţi şi auzeam diferite zvonuri că ne duc în Siberia, nu ştiam ce se întâmplă.

Maria MARIN, din familie de aromâni veniţi din Bulgaria în 1940. A fost deportată la vârsta de 21 de ani împreună cu familia din Beşenova Nouă (jud. Timiş) în Măzăreni (jud. Brăila). (fragment din interviul nr. 147, Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, realizat de Liana Petrescu; 1995)

Foto: Deportaţii sosesc sub supraveghere militară în gara din Tomnatic (Triebswetter), unde urmează să fie îmbarcaţi în trenuri. Fotograful Hans Hehn a făcut fotografia, fiind ascuns în podul casei sale. Este una din puţinele fotografii care prezintă deportarea. Fotografie preluată din cartea „Deportiert in den Bărăgan”, editată de Walther Konschitzky, Peter-Dietmar Leber şi Walter Wolf sub auspiciile „Casei Germanilor din Est” (Haus des Deutschen Ostens), la München, în anul 2001

La ora 4 dimineaţa, vin doi soldaţi şi un poliţai şi cer părinţiilor actele, toate actele de identitate ale întregii … Read More

18/06/2026

Deportările din Banat şi Mehedinţi, din vara anului 1951, reprezintă unul (şi cel mai be***al) dintre numeroasele proiecte de epurare socială pe care le-a inventat regimul comunist din perioada Gheorghiu-Dej, aflat în plină dominaţie sovietică. În urma unui plan pregătit timp de trei luni, cu precizie diabolică, au fost scoşi din casele lor, pe parcursul nopţii de 17/18 iunie, fără nici un anunţ prealabil, peste 44.000 de oameni, începând cu femeile şi bărbaţii apţi de muncă şi continuând cu familiile lor, compuse din bătrâni de până la 85 de ani şi din copii de toate vârstele (unul din ei, născut abia cu două zile înainte). După un drum tărăgănat, de două săptămâni, zăvorâţi în vagoane de animale, deportaţii au fost depuşi în câteva gări din Bărăgan, de unde camioanele i-au purtat în 18 puncte diferite ale deşertului de stepă. Lăsaţi sub cerul liber, sub soarele năucitor de vară, au trebuit să-şi pregătească pentru început bordeie sub pământ, ca în comuna primitivă. În anii următori şi-au construit case mai arătoase şi au desţelenit pământurile virgine. Au reuşit astfel să-şi procure hrana pentru ei şi pentru animalele din curte, biruind sărăcia şi izolarea, supravieţuind ca nişte Robinson Crusoe ai secolului XX.

Romulus Rusan, 2011, text curatorial pentru expoziția Rusaliile Negre. Deportarea în Bărăgan

Deportările din Banat şi Mehedinţi, din vara anului 1951, reprezintă unul (şi cel mai be***al) dintre numeroasele proiecte de epurare … Read More

18/06/2026

Rusaliile Negre, iunie 1951

75 de ani de la deportarea în Bărăgan

Deportările din Banat şi Mehedinţi, din vara anului 1951, reprezintă unul (şi cel mai be***al) dintre numeroasele proiecte de epurare socială pe care le-a inventat regimul comunist din perioada Gheorghiu-Dej, aflat în plină dominaţie sovietică. În urma unui plan pregătit timp de trei luni, cu precizie diabolică, au fost scoşi din casele lor, pe parcursul nopţii de 17/18 iunie, fără nici un anunţ prealabil, peste 44.000 de oameni, începând cu femeile şi bărbaţii apţi de muncă şi continuând cu familiile lor, compuse din bătrâni de până la 85 de ani şi din copii de toate vârstele (unul din ei, născut abia cu două zile înainte). După un drum tărăgănat, de două săptămâni, zăvorâţi în vagoane de animale, deportaţii au fost depuşi în câteva gări din Bărăgan, de unde camioanele i-au purtat în 18 puncte diferite ale deşertului de stepă. Lăsaţi sub cerul liber, sub soarele năucitor de vară, au trebuit să-şi pregătească pentru început bordeie sub pământ, ca în comuna primitivă. În anii următori şi-au construit case mai arătoase şi au desţelenit pământurile virgine. Au reuşit astfel să-şi procure hrana pentru ei şi pentru animalele din curte, biruind sărăcia şi izolarea, supravieţuind ca nişte Robinson Crusoe ai secolului XX.

Romulus Rusan, 2011, text curatorial pentru expoziția Rusaliile Negre. Deportarea în Bărăgan