Muzeul Comunismului pentru Copii

05/10/2026

Dedicăm tuturor copiilor și tinerilor care au înțeles pericolul sovietizării și au decis să lupte pentru libertate și educație.

Chiar dacă elevii erau tineri și nu aveau prea multă putere în fața autorităților comuniste,
au existat mai multe licee în România unde elevii s-au organizat împotriva comuniștilor.

📌Un astfel de liceu a fost Liceul „Radu Negru” din Făgăraș. În 1948, câteva zeci de elevi și
profesorii liceului au luat atitudine împotriva comuniștilor. Câteva zeci de elevi și profesorii
lor au fost arestați și închiși. Alții au fugit și s-au alăturat grupurilor de rezistență din munți. În timp, mai mulți studenți, țărani și intelectuali s-au alăturat partizanilor, iar grupul a
crescut, purtând numele de „Grupul Carpatin Făgărășan". Așa cm s-a întâmplat cu toate
grupurile de rezistență, și acesta a fost capturat de Securitate după câțiva ani, iar sprijinitorii și familiile lor au fost arestați sau urmăriți toată viața.

📌În 1948, mai mulți elevi de la Liceul maramureșan „Dragoș Vodă” din Sighet au fost arestați alături de profesorul lor pentru că au creat un grup anticomunist ca reacție la sovietizarea României. 18 tineri au fost acuzați de „uneltire contra ordinii sociale” și condamnați la mulți ani de închisoare. Profesorul lor, Aurel Vișovan, a executat 17 ani de închisoare.

📌Tot în 1948, un grup de liceeni de la Liceul „Alexandru Roman”, Școala Normală Unită,
Liceul Industrial și Liceul „Emanuil Gojdu” din Oradea au creat „Organizația România
Independentă”. Aceștia încercau să se pregătească în cazul în care va izbucni un război al americanilor contra comuniștilor, așa că făceau întâlniri, încercau să păstreze legătura cu alți elevi cu aceeași gândire și strângeau bani. La scurt timp, elevii au fost însă arestați chiar de la școală, bătuți la Securitate și condamnați la închisoare.

📌În 1949 un grup de elevi de la Liceul de băieți nr. 7 și de la Liceul de fete nr. 12 din București
au format organizația „Pătratul Roșu”. Aceștia încercau să ajute organizațiile din munți
și îndemnau populația să lupte împotriva regimului comunist prin manifeste scrise de
mână. Printre elevi se aflau copii din familii vechi precum Cantacuzino, Varlam, Sturdza,
Miclescu, ale căror rude erau deja arestate. Elevii au fost arestați și anchetați, unii au fost
condamnați la închisoare, iar alții eliberați.

De-a lungul celor aproape 50 de ani de dictatură comunistă, elevii de toate vârstele au continuat să creeze organizații, să scrie mesaje, să tipărească manifeste anticomuniste. Datorită lor, copiii de azi au o libertate de neimaginat în acele vremuri criminale.

23/08/2026

De Ziua Europeană de Comemorare a Victimelor Regimurilor Totalitare, Muzeul Comunismului pentru Copii vă invită să vizionați mărturiile a trei foști deținuți politic persecutați de regimul comunist la vârste fragede.

Galina Răduleanu s-a confruntat cu autoritățile comuniste în timpul liceului. Pârâtă de o colegă de clasă din liceu, Galina este trasă la răspundere pentru că avea un jurnal în care își nota păreri considerate “dușmănoase” la adresa comuniștilor. Este eliminată definitiv din liceu la 17 ani. Reușește însă să reia și să finalizeze studiile liceale și apoi absolvă cursurile Facultății de Medicina din Cluj. Este arestată în septembrie 1960. Avea 27 de ani. Tatăl său, Boris Răduleanu, era deja arestat din martie 1960. În urma procesului a fost condamnată la 7 ani de închisoare. În același proces sunt condamnați și tatăl, fratele și verișoara Galinei. Trece prin închisorile Jilava, Oradea, Arad. A fost eliberată în 1964 și a profesat ca medic psihiatru în București. După eliberare, la îndemnul tatălui său, și-a scris memoriile pe care a reușit să le trimită în Franța. Volumul său – “Repetiție la moarte. Din spatele gratiilor” – este disponibil pe pagina Editurii Manuscris: http://www.edituramanuscris.ro/cumpara/repetitie-la-moarte-din-spatele-gratiilor-galina-raduleanu-214

Nina Moica s-a născut pe 21 octombrie 1943 și a fost arestată în 1959, la doar 15 ani, chiar de la balul de final de an şcolar. A fost condamnată la 20 de ani de închisoare pentru că făcea parte dintr-o organizație anticomunistă împreună cu alți elevi - "Uniunea Tineretului Liber din România".
A trecut prin mai multe închisori din România, în condiții dificil de îndurat chiar şi pentru adulți. La sediul Securității a fost plasată singură într-o celulă și pusă sub paza unui câine. Nina a fost eliberată după cinci ani, în 1964, în urma unui decret general de eliberare a deținuților politic. În prezent locuiește în București. Povestea Ninei Moica, intreviu și eseu, a fost publicată în volumul "Ce a rămas din tot ce a fost", disponibil la Editura Polirom.

Sergiu Rizescu s-a născut în 1932 în Costești, Argeș și a fost arestat când era încă student, în decembrie 1952. A fost acuzat de ,,uneltire" și condamnat la 5 ani de închisoare pentru că a făcut parte dintr-o organizație anticomunistă, una din organizațiile create de elevi de liceu în Pitești. Chiar dacă nu a trecut prin "reeducarea" de la Pitești, a fost victima bătăilor dure din anchete. Tatăl lui Sergiu, preotul Gheorghe Rizescu, fusese arestat câteva luni mai devreme, în Săptămâna Patimilor. A trecut prin închisorile de la Pitești, Jilava, Dej, Cavnic.
Sergiu Rizescu a fost președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR), filiala Argeș.

https://www.youtube.com/watch?v=rAOSSYiO9Yw

De Ziua Europeană de Comemorare a Victimelor Regimurilor Totalitare...

21/08/2026

🎗️Pe 23 august este Ziua Europeană de Comemorare a Victimelor Regimurilor Totalitare.

Organizată de Rețeaua Europeană Memorie și Solidaritate (European Network Remembrance and Solidarity), campania din acest an se concentrează pe povestea dr. Stefania Perzanowska – o doctoriță poloneză care a organizat și condus un spital pentru deținute în interiorul lagărului de concentrare nazist german Majdanek, în condiții aproape totale de lipsă de medicamente, echipamente și condiții sanitare.
◾️ Povestea ei este cea a unei familii devastate simultan de ambele regimuri totalitare. În timp ce Stefania lupta să-și țină în viață colegele deținuțe la Majdanek, ea nu știa că soțul ei, dr. Zygmunt Perzanowski, fusese deja ucis în captivitatea sovietică, fiind una dintre victimele masacrului de la Katyn.

⁉️De ce 23 august?
🔗 Această dată marchează semnarea Pactului Molotov–Ribbentrop în 1939, care a declanșat cel de-Al Doilea Război Mondial și decenii de opresiune. Aflați mai multe despre această zi aici: https://enrs.eu/august23

📌Pe 23 august 1939, miniștrii afacerilor externe ai Germaniei, Joachim von Ribbentrop, și ai Uniunii Sovietice, Viaceslav Molotov, au semnat la Moscova un tratat de neagresiune cunoscut sub numele de Pactul Ribbentrop-Molotov sau Pactul Hitler-Stalin. Cea mai importantă componentă a acestuia era un protocol secret adițional care prevedea împărțirea Europei Centrale și de Est între cele două state totalitare.

Ca urmare, Germania și Uniunea Sovietică au atacat Polonia. Acest fapt a marcat începutul celui de-Al Doilea Război Mondial. În lunile următoare, Finlanda, Danemarca, Norvegia, Belgia și Franța au fost invadate, în timp ce Lituania, Letonia și Estonia, precum și o parte din România, au fost anexate ilegal.

20/08/2026

Sergiu Rizescu, fost deținut politic și cetățean de onoare al orașului Pitești, a plecat la Domnul. În liceu, a făcut parte dintr-o organizație anticomunistă, alături de alți elevi piteșteni, iar mărturia lui se află la Muzeul Comunismului pentru Copii.
,,Am fost arestat în 1952, la câteva luni după tatăl meu. Eram în celulă la teribila închisoare Piteşti, la câteva sute de metri de liceul pe care îl absolvisem şi la un kilometru de bunica mea care mă mângâiase pe cap. Tata nu a ştiut iniţial că am fost arestat. Au fost multe zile teribile, inclusiv zile în care ne era foarte foame şi am fi dat orice pentru o bucăţică de mămăligă... Erau zile în care printre zăbrelele de la celulă venea miros de sarmale şi cozonaci... îmi imaginam că mănânc... Cea mai frumoasă zi din detenţie şi una dintre cele mai frumoase zile din viaţa mea a fost pe 14 iunie 1954, când am fost scos din celulă şi dus în faţă cu o echipă de doi ofiţeri şi au vrut să mă facă informator. A fost cea mai fericită zi pentru că am refuzat să fiu informator al Securităţii şi deşi eram în celulă, mă simţeam liber”, a spus Sergiu Rizescu.
Sergiu Rizescu s-a născut la 23 iulie 1932 în Costești, Argeș și a fost arestat când era încă student. Arestat în decembrie 1952, a fost acuzat de ,,uneltire" și condamnat la 5 ani de închisoare pentru că a făcut parte dintr-o organizație anticomunistă. Tatăl său fusese arestat câteva luni mai devreme, în Săptămâna Patimilor. A trecut prin închisorile de la Pitești, Jilava, Dej, Cavnic.

Sergiu Rizescu a fost președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR) și a locuit în Pitești.

Surse: Memorialul Închisoarea Pitești și Adevărul https://adevarul.ro/locale/pitesti/sergiu-rizescu-fost-detinut-politicin-infernul-pitesti-cea-mai-fericita-zi-fost-cea-incare-refuzat-fiu-informator-securitatii-1_5d8de753892c0bb0c601f9a5/index.html?fbclid=IwAR0hGfUY-I-zgmkFJQ-rGYkwIYouyE4oCDZxZU_NqhxC6YKEjwvBf0eJjvk

Foto: Sergiu Rizescu în 2018 și 2023 la Memorialul Închisoarea Pitești

05/07/2026

77 de ani de la al doilea val al deportărilor staliniste din Basarabia și nordul Bucovinei, din 5-6 iulie 1949

Marinei Acopyani (numele de domnișoară – Holban) povesteşte cm mama sa, Zenovia Holban, era acasă cu copiii. Fratele Marinei, Grigore, era bolnav, avea febră şi Zenovia l-a tratat, culcându-se mai târziu ca de obicei. După miezul nopţii, în curtea gospodăriei au intrat militari, însoţiţi de activiştii de partid locali. Au intrat cu camionul. Iritaţi de lătratul câinelui, militarii l-au împuşcat. În urma împuşcăturii şi gălăgiei din cartea casei sale, Zenovia s-a trezit. Văzând camionul şi oameni înarmaţi, Zenovia a leşinat. „În primul rând, [militarii sovietici] au venit noaptea, înainte de zori, când toți oamenii dormeau. Mai târziu mama mi-a spus, că lui Grgorie, fratele meu mai mare cu patru ani, i se făcuse rău. Мама i-a făcut frecție, i-a pus ventuze, copilul a adormit. Desigur, ea a obosit, s-a culcat târziu. Noi dormeam, când deodată am auzit gălăgie, câinii lătrau. Îmi amintesc lătratul câinilor și zgomotul mașinii. Ce, ştiam eu oare atunci [ceva] despre maşini? A fost un camion mare, cu roţi mari. Mama avea vârsta de 36 de ani. Era o femeie tânără, aptă de muncă. Când au venit să ne ridice, mama a leşinat. Soldaţii au intrat brusc în casă şi imediat au început percheziţia. Au fost luate documente, fotografii, ei căutau pretutindeni, totul fusese răscolit. Probabil, părinţii au pus ceva de o parte, dar [în astfel de condiţii] mama nu-şi putea aminti ce şi unde a pus. Mama a leșinat. În acea noapte, când am fost ridicaţi, eu am pierdut darul vorbirii, am tăcut. Şi [oamenii] o întrebau [pe mama]: „Ce-i cu fata asta a ta, e mută?” Pe mine mă întrebau: „Cum te cheamă? Unde-i mama, unde-i tata?”. Iar eu tăceam. Acea stinghereală, acel stres, mi-a fost foarte greu să-l depăşesc. Când am mers la şcoală [în Siberia], mi-a fost foarte greu. Eu o înţelegeam pe învăţătoare, însă atunci când trebuia să scriu nişte linioare ş.a., eu le scriam mai prost decât alţi elevi…”

Anatol Petrencu, Memorii de neuitat: deportarea în masă a basarabenilor în Siberia (Al doilea val, 5-6 iulie 1949)

📷 Copii deportați în Siberia. Sursa foto: Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei

28/06/2026

Ruxandra Berindei s-a născut în 1951 în Închisoarea-Spital Văcărești, unde mama ei, Ioana Hudiță Berindei, se afla după arestare. Fratele ei, Mihnea, avea doi ani când mama lor a fost arestată.
Iată ce povestea Ioana Berindei despre momentul nașterii:
În ajun a venit un milițian care se chema Glonț și zice: „Dacă îți vine să naști, eu sunt de gardă și să strigi: «Domnu’ milițian!» și ți-aduc un doctor repede”. Culmea, asta se petrecea pe 12 aprilie 1951, seara. Și, într-adevăr, pe la două noaptea am sărit din pat pentru că am simțit că s-a rupt apa și am spus: „Fetelor, nasc!” și atunci Iuliska, unguroaica, a sărit și a început: „Domnu’ milițian, naște gravida!”. Ofițerul politic stătea pe marginea patului. Deci el vedea exact ce fac eu acolo, nașterea. Iar celălalt, mai îngrozit, săracul, mai rușinos, o păzea pe moașă, să nu vorbesc cu ea, să îi transmit scrisori în timpul ăla...
Ruxandra a rămas la închisoare aproape un an de zile, apoi tatăl ei a primit permisiunea să o ia acasă. Un an mai târziu a fost eliberată și mama ei. Ajunsă acasă, nu și-a mai recunoscut copiii, care o știau și ei doar din poze.

Interviu cu Ioana Berindei, realizat de Ioana Boca, Memorialul Sighet

Foto: Ruxandra și fratele ei, Mihnea

18/06/2026

18 iunie - Ziua Victimelor Deportării în Timpul Regimului Comunist

Rezistența în deportare:
Arestarea unuia dintre părinți (de obicei tatăl) însemna că întreaga familie avea de suferit. De cele mai multe ori, celălalt părinte era dat afară de la serviciu. Copiii erau batjocoriți la școală sau chiar exmatriculați. În acele mai grave cazuri, erau scoși din casă și deportați, adică forțați să locuiască în alte locuri și în condiții improprii, după voința regimul comunist.
În 1958, tatăl lui Andras Visky, preotul reformat maghiar Francisc Visky, a fost arestat și condamnat la 22 de ani de închisoare. La începutul anului următor, Andras, în vârstă de numai un an și jumătate, alături de cei șase frați și surori, au fost trimiși, împreună cu mama lor, în domiciliu obligatoriu într-un sat din Bărăgan. Au trebuit să înceapă o viață nouă, în condiții grele de trai: unii dintre copii nici nu vorbeau română (erau maghiari din Târgu-Mureș), iar mama lor a muncit din greu să le asigure hrana. A fost o perioadă atât de grea, încât copiii s-au maturizat brutal și rapid, iar mama lor a suferit un atac de cord. Chiar dacă a supraviețuit acelui moment, pentru o lungă perioadă, în fiecare dimineață, înainte de a pleca la școală, copiii își luau rămas bun de la mama lor. Fiecare zi a fost o luptă de a rezista în fața greutăților aduse de traiul în deportare și de a spera la revederea cu tatăl lor, care s-a petrecut după eliberarea acestuia, în 1964.

Arhiva Memorialului Sighet

13/06/2026

85 de ani de la primul val de deportări ale românilor basarabeni şi bucovineni în Siberia și Kazahstan din 12-13 iunie 1941.

"Potrivit datelor de arhivă, în noaptea de 12-13 iunie 1941, din Basarabia şi din nordul Bucovinei au fost ridicate de la casele lor 29.839 de persoane, dintre care 5.479 au fost arestate şi 24.360 au fost deportate.

Persoanele deportate au fost transportate cu vagoanele în Siberia şi Kazahstan, operaţiune pentru care au fost repartizate 1.315 vagoane de vite în Basarabia şi 340 în Cernăuţi. Operaţiunea de ridicare a lor de acasă a durat câteva ore, de la 2 noaptea până dimineaţă.

În cei şase ani petrecuţi în Kazahstan am întâlnit mulţi basarabeni deportaţi, cu poveşti zguduitoare. Mulţi au ajuns aici în trei săptămâni, alţii în 12 zile, în vagoane ticsite de conaţionali de-ai noştri, stigmatizaţi că ar fi „duşmani ai poporului”, „chiaburi”. Este vorba, în special, de intelectualitatea românească, de toată funcţionărimea din vremea administraţiei româneşti din Basarabia de până în 1940 – tot ce a însemnat primar, preot, învăţător, intelectual în general."
Vasile Soare, "Românii din Kazahstan – de la primele strămutări până astăzi. Valurile de deportări staliniste din Basarabia şi Bucovina" în "Şcoala Memoriei 2010", editor Traian Călin Uba, Fundaţia Academia Civică, 2011

Sursa: https://www.memorialsighet.ro/12-13-iunie-1941-primul-val-de-deportari-din-basarabia-si-nordul-bucovinei-siberia-si-kazahstan/?fbclid=IwY2xjawSaAlBleHRuA2FlbQIxMABicmlkETB5VnlqTlV2V3pWbVhOUjVtc3J0YwZhcHBfaWQQMjIyMDM5MTc4ODIwMDg5MgABHkw4s0x9PJ9Lz-Ug6E40CIyfVhHS0hIheHVi3BTFvP4yw8qOqRg-uee4pAHs_aem_rkDU4uPWBQfoKDjPIrZHKw

13/06/2026

Se împlinesc 36 de ani de la mineriada din 13-15 iunie 1990, considerată cea mai brutală dintre mineriadele anilor 90.

Mineriada a fost răspunsul autorităților la protestele din Piața Universității. România era condusă de Ion Iliescu, care a îndemnat public forțele de ordine să intervină împotriva celor care protestau deja de mai multe săptămâni, nemulțumiți de evoluția politică a României de după evenimentele din decembrie 1989.

După intervenția violentă a minerilor aduși din Valea Jiului, președintele Ion Iliescu le-a mulțumit public acestora pentru curajul lor în apărarea democrației.
Mai multe despre mineriade pe canalul de YouTube Zaiafet. Un material scris de istoricul Constantin Vasilescu:

Mulțumim Mondly pentru susținere. Beneficiați de 70% reducere pent...

05/06/2026

Ioana Raluca Voicu Arnăuțoiu s-a născut în munți, în anul 1956, în timp ce părinții ei, Toma Arnăuțoiu și Maria Plop, se ascundeau de autoritățile comuniste.

Tatăl ei, Toma, înființase alături de fratele lui, Petre, o organizație anticomunistă care încerca să lupte pentru a scoate comuniștii de la putere. Membrii grupului au rezistat ascunși aproape 10 ani. Au supraviețuit în munți în condiții foarte dificile, dar cu ajutorul multor săteni din zona Nucșoara. Acolo, într-o peșteră ascunsă din Râpa cu Brazi s-a născut Ioana. Mama ei a fost ajutată de Toma, tatăl ei, care fusese învățat de o moașă ce trebuie să facă la nașterea copilului.

Ultimii membri ai grupului au fost capturați când Ioana avea doi ani, iar fetița a fost dusă la Penitenicarul din Pitești alături de părinții arestați. Aici a fost fotografiată de autorități cu mama ei și a rămas închisă pentru scurt timp. Apoi a fost despărțită de părinți și dusă la un orfelinat, de unde a fost adoptată mai târziu de o familie din București. După căderea comunismului, Ioana a aflat povestea părinților ei naturali și a făcut cunoscută povestea grupului de rezistență Haiducii Muscelului, în calitate de cercetător și scriitor.

Află mai multe despre povestea femeilor luptătoare în rezistența anticomunistă de pe pagina creată de Ioana: www.eroinenucsoara.ro.