Muzeul Comunismului pentru Copii

05/07/2026

77 de ani de la al doilea val al deportărilor staliniste din Basarabia și nordul Bucovinei, din 5-6 iulie 1949

Marinei Acopyani (numele de domnișoară – Holban) povesteşte cm mama sa, Zenovia Holban, era acasă cu copiii. Fratele Marinei, Grigore, era bolnav, avea febră şi Zenovia l-a tratat, culcându-se mai târziu ca de obicei. După miezul nopţii, în curtea gospodăriei au intrat militari, însoţiţi de activiştii de partid locali. Au intrat cu camionul. Iritaţi de lătratul câinelui, militarii l-au împuşcat. În urma împuşcăturii şi gălăgiei din cartea casei sale, Zenovia s-a trezit. Văzând camionul şi oameni înarmaţi, Zenovia a leşinat. „În primul rând, [militarii sovietici] au venit noaptea, înainte de zori, când toți oamenii dormeau. Mai târziu mama mi-a spus, că lui Grgorie, fratele meu mai mare cu patru ani, i se făcuse rău. Мама i-a făcut frecție, i-a pus ventuze, copilul a adormit. Desigur, ea a obosit, s-a culcat târziu. Noi dormeam, când deodată am auzit gălăgie, câinii lătrau. Îmi amintesc lătratul câinilor și zgomotul mașinii. Ce, ştiam eu oare atunci [ceva] despre maşini? A fost un camion mare, cu roţi mari. Mama avea vârsta de 36 de ani. Era o femeie tânără, aptă de muncă. Când au venit să ne ridice, mama a leşinat. Soldaţii au intrat brusc în casă şi imediat au început percheziţia. Au fost luate documente, fotografii, ei căutau pretutindeni, totul fusese răscolit. Probabil, părinţii au pus ceva de o parte, dar [în astfel de condiţii] mama nu-şi putea aminti ce şi unde a pus. Mama a leșinat. În acea noapte, când am fost ridicaţi, eu am pierdut darul vorbirii, am tăcut. Şi [oamenii] o întrebau [pe mama]: „Ce-i cu fata asta a ta, e mută?” Pe mine mă întrebau: „Cum te cheamă? Unde-i mama, unde-i tata?”. Iar eu tăceam. Acea stinghereală, acel stres, mi-a fost foarte greu să-l depăşesc. Când am mers la şcoală [în Siberia], mi-a fost foarte greu. Eu o înţelegeam pe învăţătoare, însă atunci când trebuia să scriu nişte linioare ş.a., eu le scriam mai prost decât alţi elevi…”

Anatol Petrencu, Memorii de neuitat: deportarea în masă a basarabenilor în Siberia (Al doilea val, 5-6 iulie 1949)

📷 Copii deportați în Siberia. Sursa foto: Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei

28/06/2026

Ruxandra Berindei s-a născut în 1951 în Închisoarea-Spital Văcărești, unde mama ei, Ioana Hudiță Berindei, se afla după arestare. Fratele ei, Mihnea, avea doi ani când mama lor a fost arestată.
Iată ce povestea Ioana Berindei despre momentul nașterii:
În ajun a venit un milițian care se chema Glonț și zice: „Dacă îți vine să naști, eu sunt de gardă și să strigi: «Domnu’ milițian!» și ți-aduc un doctor repede”. Culmea, asta se petrecea pe 12 aprilie 1951, seara. Și, într-adevăr, pe la două noaptea am sărit din pat pentru că am simțit că s-a rupt apa și am spus: „Fetelor, nasc!” și atunci Iuliska, unguroaica, a sărit și a început: „Domnu’ milițian, naște gravida!”. Ofițerul politic stătea pe marginea patului. Deci el vedea exact ce fac eu acolo, nașterea. Iar celălalt, mai îngrozit, săracul, mai rușinos, o păzea pe moașă, să nu vorbesc cu ea, să îi transmit scrisori în timpul ăla...
Ruxandra a rămas la închisoare aproape un an de zile, apoi tatăl ei a primit permisiunea să o ia acasă. Un an mai târziu a fost eliberată și mama ei. Ajunsă acasă, nu și-a mai recunoscut copiii, care o știau și ei doar din poze.

Interviu cu Ioana Berindei, realizat de Ioana Boca, Memorialul Sighet

Foto: Ruxandra și fratele ei, Mihnea

18/06/2026

18 iunie - Ziua Victimelor Deportării în Timpul Regimului Comunist

Rezistența în deportare:
Arestarea unuia dintre părinți (de obicei tatăl) însemna că întreaga familie avea de suferit. De cele mai multe ori, celălalt părinte era dat afară de la serviciu. Copiii erau batjocoriți la școală sau chiar exmatriculați. În acele mai grave cazuri, erau scoși din casă și deportați, adică forțați să locuiască în alte locuri și în condiții improprii, după voința regimul comunist.
În 1958, tatăl lui Andras Visky, preotul reformat maghiar Francisc Visky, a fost arestat și condamnat la 22 de ani de închisoare. La începutul anului următor, Andras, în vârstă de numai un an și jumătate, alături de cei șase frați și surori, au fost trimiși, împreună cu mama lor, în domiciliu obligatoriu într-un sat din Bărăgan. Au trebuit să înceapă o viață nouă, în condiții grele de trai: unii dintre copii nici nu vorbeau română (erau maghiari din Târgu-Mureș), iar mama lor a muncit din greu să le asigure hrana. A fost o perioadă atât de grea, încât copiii s-au maturizat brutal și rapid, iar mama lor a suferit un atac de cord. Chiar dacă a supraviețuit acelui moment, pentru o lungă perioadă, în fiecare dimineață, înainte de a pleca la școală, copiii își luau rămas bun de la mama lor. Fiecare zi a fost o luptă de a rezista în fața greutăților aduse de traiul în deportare și de a spera la revederea cu tatăl lor, care s-a petrecut după eliberarea acestuia, în 1964.

Arhiva Memorialului Sighet

13/06/2026

85 de ani de la primul val de deportări ale românilor basarabeni şi bucovineni în Siberia și Kazahstan din 12-13 iunie 1941.

"Potrivit datelor de arhivă, în noaptea de 12-13 iunie 1941, din Basarabia şi din nordul Bucovinei au fost ridicate de la casele lor 29.839 de persoane, dintre care 5.479 au fost arestate şi 24.360 au fost deportate.

Persoanele deportate au fost transportate cu vagoanele în Siberia şi Kazahstan, operaţiune pentru care au fost repartizate 1.315 vagoane de vite în Basarabia şi 340 în Cernăuţi. Operaţiunea de ridicare a lor de acasă a durat câteva ore, de la 2 noaptea până dimineaţă.

În cei şase ani petrecuţi în Kazahstan am întâlnit mulţi basarabeni deportaţi, cu poveşti zguduitoare. Mulţi au ajuns aici în trei săptămâni, alţii în 12 zile, în vagoane ticsite de conaţionali de-ai noştri, stigmatizaţi că ar fi „duşmani ai poporului”, „chiaburi”. Este vorba, în special, de intelectualitatea românească, de toată funcţionărimea din vremea administraţiei româneşti din Basarabia de până în 1940 – tot ce a însemnat primar, preot, învăţător, intelectual în general."
Vasile Soare, "Românii din Kazahstan – de la primele strămutări până astăzi. Valurile de deportări staliniste din Basarabia şi Bucovina" în "Şcoala Memoriei 2010", editor Traian Călin Uba, Fundaţia Academia Civică, 2011

Sursa: https://www.memorialsighet.ro/12-13-iunie-1941-primul-val-de-deportari-din-basarabia-si-nordul-bucovinei-siberia-si-kazahstan/?fbclid=IwY2xjawSaAlBleHRuA2FlbQIxMABicmlkETB5VnlqTlV2V3pWbVhOUjVtc3J0YwZhcHBfaWQQMjIyMDM5MTc4ODIwMDg5MgABHkw4s0x9PJ9Lz-Ug6E40CIyfVhHS0hIheHVi3BTFvP4yw8qOqRg-uee4pAHs_aem_rkDU4uPWBQfoKDjPIrZHKw

13/06/2026

Se împlinesc 36 de ani de la mineriada din 13-15 iunie 1990, considerată cea mai brutală dintre mineriadele anilor 90.

Mineriada a fost răspunsul autorităților la protestele din Piața Universității. România era condusă de Ion Iliescu, care a îndemnat public forțele de ordine să intervină împotriva celor care protestau deja de mai multe săptămâni, nemulțumiți de evoluția politică a României de după evenimentele din decembrie 1989.

După intervenția violentă a minerilor aduși din Valea Jiului, președintele Ion Iliescu le-a mulțumit public acestora pentru curajul lor în apărarea democrației.
Mai multe despre mineriade pe canalul de YouTube Zaiafet. Un material scris de istoricul Constantin Vasilescu:

Mulțumim Mondly pentru susținere. Beneficiați de 70% reducere pent...

05/06/2026

Ioana Raluca Voicu Arnăuțoiu s-a născut în munți, în anul 1956, în timp ce părinții ei, Toma Arnăuțoiu și Maria Plop, se ascundeau de autoritățile comuniste.

Tatăl ei, Toma, înființase alături de fratele lui, Petre, o organizație anticomunistă care încerca să lupte pentru a scoate comuniștii de la putere. Membrii grupului au rezistat ascunși aproape 10 ani. Au supraviețuit în munți în condiții foarte dificile, dar cu ajutorul multor săteni din zona Nucșoara. Acolo, într-o peșteră ascunsă din Râpa cu Brazi s-a născut Ioana. Mama ei a fost ajutată de Toma, tatăl ei, care fusese învățat de o moașă ce trebuie să facă la nașterea copilului.

Ultimii membri ai grupului au fost capturați când Ioana avea doi ani, iar fetița a fost dusă la Penitenicarul din Pitești alături de părinții arestați. Aici a fost fotografiată de autorități cu mama ei și a rămas închisă pentru scurt timp. Apoi a fost despărțită de părinți și dusă la un orfelinat, de unde a fost adoptată mai târziu de o familie din București. După căderea comunismului, Ioana a aflat povestea părinților ei naturali și a făcut cunoscută povestea grupului de rezistență Haiducii Muscelului, în calitate de cercetător și scriitor.

Află mai multe despre povestea femeilor luptătoare în rezistența anticomunistă de pe pagina creată de Ioana: www.eroinenucsoara.ro.

30/05/2026

🎨 🖍️ Duminică istoria prinde culoare la Muzeul Comunismului pentru Copii!
Cum ar arăta o poveste reală dacă ar fi transformată într-o bandă desenată?

Echipa noastră a pregătit creioane colorate și carioci, dar și scurte biografii ale copiilor care au ajuns în închisorile comuniste, pentru ca micii vizitatori să transforme istorii adevărate în benzi desenate.

📖 Copii vor descoperi personaje reale precum:
• Ioana Raluca Voicu Arnăuțoiu
• Ioana Maria Cantacuzino
• Mihai Buracu

🖍️ Citim.
💭 Ne imaginăm.
🎨 Desenăm.
❤️ Păstrăm vie memoria.
📅 31 mai, 11:00 - 18:00
📍 Muzeul Comunismului pentru Copii – Memorialul Închisoarea Pitești

27/05/2026

Peste 200 de copii, alături de părinți, au vizitat Muzeul Comunismului pentru Copii de Noaptea Muzeelor 2026. Curioase, echipele au explorat citate din cărțile pentru copii ale Editura Manuscris, presărate prin muzeu și au descoperit istoriile copiilor persecutați în timpul dictaturii comuniste.

Le mulțumim copiilor pentru entuziasmul lor, dar și părinților care le-au oferit această experiență culturală unică.

23/05/2026

Museum Night 2026 brings a challenge to Pitești Prison📚🔎Tonight, the Museum of Communism for Children and Pitești Prison Memorial invite you to a nighttime book fair with challenges—an experience where attentive explorers are rewarded!
The tour through Pitești Prison is dotted with authentic quotes from survivors’ memoirs and studies on the Pitești Phenomenon and communism. Each quote comes with a question. Correct answers turn into discounts on books from the museum’s bookstore. The more attentive you are, the more you win.

💡But the real prize isn’t the discounts. The prize is to read, understand, and reflect—alongside family and friends—on courageous testimonies about dictatorship, violence, and moral resistance.

At the end of the evening, we want every visitor to leave with something they’ll never forget: a vivid experience and a page of history they truly understand.

📌Pitești Prison Memorial and the Museum of Communism for Children
🗓️ Saturday, May 23, 2026, 6:00 PM – 11:00 PM
🎫 Free admission

22/05/2026

🌙 Noaptea Muzeelor 2026 vine cu o provocare la Închisoarea Pitești
În această noapte, Muzeul Comunismului pentru Copii și Memorialul Închisoarea Pitești vă așteaptă cu un târg de carte nocturn cu provocări — o experiență în care curioșii atenți sunt răsplătiți! 🔍📚

Traseul prin Închisoarea Pitești este presărat cu citate autentice din memoriile supraviețuitorilor și studii despre Fenomenul Pitești și comunism — publicate de Editura Manuscris. Fiecare citat vine cu o întrebare. Răspunsurile corecte se transformă în reduceri la cărțile din librăria muzeului. Cu cât sunteți mai atenți, cu atât câștigați mai mult. 🎯

Dar miza adevărată nu sunt reducerile. Miza e să citiți, să înțelegeți și să reflectați — alături de familii și prieteni— asupra unor mărturii curajoase despre dictatură, violență și rezistență morală.

La finalul serii, dorim ca fiecare vizitator să plece cu ceva care nu se uită: o experiență vie și o pagină de istorie pe care o înțelege cu adevărat. 🕯️

📍 Memorialul Închisoarea Pitești și Muzeul Comunismului pentru Copii
🗓️ Sâmbătă, 23 mai 2026, 18:00 - 23:00
🎟️ Intrare liberă