22/06/2026
Ediția de primăvară din acest an a Art Safari, poate cel mai important eveniment expozițional din România, îl aduce în centrul atenției pe Nicolae Vermont, prin expoziția „Nicolae Vermont. Farmecul Belle Époque”.
Am pornit în descoperirea operei lui Vermont datorită celor trei lucrări ale artistului aflate în patrimoniul Memorialului, expuse în această perioadă la Iași, în cadrul expoziției dedicate împlinirii a 125 de ani de la fondarea societății Tinerimea Română.
Expoziția de la Art Safari mi-a depășit cu mult așteptările prin scenografia inspirată și prin selecția impresionantă de lucrări provenite din numeroase muzee și colecții particulare. Vizitatorii pot descoperi detalii despre viața și activitatea artistului prin intermediul documentelor, fotografiilor și materialelor de epocă expuse alături de opere.
Un aspect deosebit de interesant, în contextul în care ne aflăm, este legătura timpurie dintre Nicolae Grigorescu și Nicolae Vermont. Cei doi s-au cunoscut pe când Vermont era încă un copil, în casa părintească din Bacău. Născut în 1866, Vermont era cu 28 de ani mai tânăr decât Grigorescu și l-a întâlnit într-un moment în care acesta se afla la apogeul creației sale. Venit în zonă pentru a realiza studii și tablouri inspirate din viața comunității evreiești, Grigorescu a fost găzduit de familia Grunberg și purta conversații interesante cu tatăl tânărului Isidor Grunberg, viitorul Nicolae Vermont. Întâlnirea dintre artistul consacrat și copilul care avea să devină pictor a fost scurtă, dar memorabilă.
Mai târziu, Isidor Grunberg s-a convertit la creștinism și a adoptat numele Nicolae Vermont. Temele religioase vor ocupa ulterior un loc important în creația sa artistică.
Grigorescu și Vermont se vor regăsi apoi în mediul artistic, atunci când Vermont va cunoaște la rândul său succesul. Diferențele dintre cei doi sunt bine evidențiate de istoricii de artă. Grigorescu este mai apropiat de impresionism și de reprezentarea poetică a satului românesc, în timp ce Vermont adoptă o abordare mai realistă, orientată către observația socială, viața urbană și condiția claselor defavorizate. Dacă Grigorescu pune accentul pe lumină, culoare și atmosferă, Vermont este adesea preocupat de dimensiunea umană și de mesajul social al lucrărilor sale.
Am grupat lucrările din expoziție în jurul celor trei teme reprezentate și de operele aflate în patrimoniul Memorialului. Nudului i-am asociat portretele feminine, iar peisajului cu râu i-am alăturat alte peisaje în care apar frecvent râuri, lacuri sau marea. Lucrării „Bobăreasa” – reprezentând femeia care ghicește în bobi – i-am asociat scenele religioase realizate în clarobscur. Tema rurală, care îl apropie într-o anumită măsură de Grigorescu, este și ea prezentă în creația lui Vermont, însă abordată într-o manieră diferită, mai atentă la realitățile sociale și la viața oamenilor simpli. Alexandra Brutaru, istoric de artă. , ,
