11/05/2026
„În credinţele noastre străvechi, pâinea avea atributul unei fiinţe vii, fiind uneori chiar întruchiparea lui Dumnezeu. Împreună cu sarea, pâinea este lipsită de orice conotaţie negativă. Ea era aşezată pe masă la loc de cinste, învelită cu ştergar alb şi curat, pusă deseori lângă icoane, având rol apotropaic şi personificând bunăstarea familiei.”
Pâinea are o semnificație profundă în istoria artei, fiind reprezentată atât ca aliment cotidian, cât și ca simbol spiritual, social sau cultural. În pictură, ea apare frecvent în naturi statice, scene religioase și reprezentări ale vieții rurale. Căutând dimensiunea spirituală a hranei, pâinea pe ștergarul cusut în puncte, vasele de lut cu motive decorative, vatra străbunicilor au fost subiect de studiu în desen și culoare pentru concursul „Ucenici la porțile credinței”.
Centrul vieții de familie, universul spiritual al casei tradiționale este marcat de cuptor, vatră și icoană.
Cuptorul este locul unde se coace pâinea și se pregătește hrana, simbolizează belșugul, căldura și continuitatea familiei.
Vatra reprezintă focul casei, spațiul sacru în jurul căruia se adună familia.
Icoana ocupa locul cel mai curat și mai luminat al casei, de obicei pe peretele de răsărit sau în „colțul bun”. Ea era semnul credinței și al ocrotirii divine.
Împreună, aceste trei elemente exprimă echilibrul dintre: hrană și muncă (cuptorul), viață și unitate familială (vatra), credință și protecție spirituală (icoana).
Resurse: Horia Bernea, „Hrană”
Constantin Flondor, „Marele Aluat”
Andreea Brătucu, „Pâinea cea de toate zilele” (Lucrările artistei au fost puncte de plecare în discuții, iar unele dintre acestea reproduse.)
https://www.descopera.ro/cultura/11692363-painea-si-tainele-sale
Cercul de pictură / Prof. coordonator Mihaela Brumar
