03/08/2026
LUCRAREA SĂPTĂMÂNII
„Vânzătorul de papagali” [ 1970 ] / up / Vladimir ZAMFIRESCU [1936 Ploiești – 2020 București]
Amurgul zeilor
“Puțini sunt pictorii care trăiesc astăzi, cu sinceritate, destinul adevărat al culturii: speranțele și tulburarea ei, patetica ei descumpănire. Vladimir Zamfirescu e din această categorie ; arta sa este o liturghie închinată amurgului tuturor zeilor și mai cu seamă sfâșietor de frumosului amurg al zeilor picturii. Una dintre temele picturii sale e - nu întâmplător – tocmai virtuozitatea, virtuozitatea aceea rămasă singură atunci când miturile agonizează.” [ Amurgul zeilor de Andrei Pleșu, Ateliere de artiști din București p. 179, Ed. Noimediaprint 2008 ]
Hieratica bizantină și postbizantină asociată liniei delicate a elenismului face un prim impact în întâlnirea cu opera maestrului carismatic ce a cucerit interesul lui Baba și a exercitat o admirație de poveste în rândul colegilor săi artiști.
Personalitate marcantă a picturii românești și europene, prieten bun din copilărie cu marele poet Nichita Stănescu, Mihai Vladimir Zamfirescu, Mirel cm îl numeau apropiații, s-a născut în 1936 la Ploiești, al doilea copil dintr-o familie de industriași, cu tatăl proprietar al rafinăriei Unirea din Ploiești. După un parcurs al unei tinereți cu eșecuri, reușeste să intre la Institutul de Arte Nicolae Grigorescu (1960) într-o perioadă de relaxare a persecuțiilor politice aferente ideologiei epocii. Întâlnirea cu marele pictor Corneliu Baba este inițiată așa cm povestește însuși artistul, de mama acestuia care era îngrijorată și preocupată de eșecurile repetate ale tânărului la examenele de admitere la Institut. Baba îl va asimila imediat pe talentatul tânăr și apoi ii va deveni profesor și îndrumător. În 1991 Vladimir Zamfirescu devine el însuși profesor la Academia de Arte București. Din anul 1971 expune la expoziții romanești și internaționale din : Praga , Paris (Muzeul Marmottan); Stockholom (1980); Londra, Madrid, Barcelona, Palma de Mallorca, Veneția, Monaco, Moscova, Damasc Teheran, New York, Cagnes –Sur – Mer /Franta ; Midelsborough, New Delhi. Lucrările pictorului se găsesc în colecții regale, în mari pinacoteci și în colecțiile unor șefi de stat din Norvegia, Danemarca, Romania, Italia, China, Bulgaria și chiar în Colecția Muzeului de Artă al Vaticanului.
În 1968 a realizat în frescă, singur, pictura Bisericii din Lunca Asăului (jud. Bacău), iar în 1971 a realizat o compoziție în mozaic la Palatul Administrativ din Ploiești.
Pictorul părăsește spațiul sacralității rămânând totuși conectat cu simbolistica, deși lucrările sale nu se supun canoanelor liturgice ci exprimă un tragism nietzschean, un profil anacronic timpurilor de descoperiri și înnoiri pentru care optează colegii de generație, făcând o figură distinctă în contemporaneitate. Vladimir Zamfirescu ajunge la o sinteză unică a formei, în care anatomismul occidental şi hieroglifa orientală se susţin reciproc.
Muzeul Național al Literaturii Române a gazduit și organizat recent un colcviu dedicat pictorului, la nouăzeci de ani de la nașterea acestuia, eveniment cu participarea colegilor și prietenilor maestrului, personalități marcante ale peisajului artistic , Mircia Dumitrescu, Pavel Șușară și scriitorul Mihai Ispirescu.
Lucrarea “Vânzătorul de papagali”, aflată în expunerea permanentă a Muzeului de Artă Vizuală Galați, datată 1970, obține atenția spectatorului și îl implică de la prima privire. Personajul principal adâncește aura de mister prin relaționarea concentrată cu micuța pasăre pe care o ține profetic pe degetul arătător, în timp ce pare a ignora deliberat prezența umană reprezentată de celălalt personaj realizat într-un mod în care sugerează mișcarea, trecerea, efemerul, în contrast cu stabilitatea studiată a vînzătorului de papagali. Deloc întâmplătoare, lumina face interesul principal al pictorului, folosind atât culoarea aleasă sugestiv cât și traseul compozițional, subtil dar ferm insinuat în arhitectura pânzei, cu o virtuozitate analitică ce amintește de Cranach – Holbein. Roba galbenă de o eleganță mistică pare să capteze lumina de la micuța pasăre profetic dezvăluită prin traseul indicat cursiv, de la privirea personajului trecător, la traseul de lumină centrată ce secționează semicercul din registrul superior al pânzei, sugestiv realizînd doar o jumătate de aură, în așteptarea unui receptor vrednic, detașat de vremelnicia terestrului. Tratarea robei galbene și a portretului –profil dezvăluie o linie care trimite la El Greco. Trăsăturile ingenui sunt concentrate pe privirea personajului a cărui smerenie sugerează privitorului să descopere și să se centreze pe micuța vietate, în sine o promisiune de lumină- i l u m i n a r e. Figura umană așezată supradimensionat într-un peisaj - fundal cu trimitere la pictura renașterii germane sugerează rolul creatorului universal, al artistului creator, noblețea asumării parcursului care luminează, misiunea omului și ceea ce îl ridică din efemer, deasupra pământului. Proporția aleasă de pictor, începând cu verticala predominantă a pânzei și apoi cu raportul dintre cer și pământ, sugerează profund înălțarea omului din condiția lui, din rolul de vânzător de iluzii și în final dirijarea spectatorului către ceea ce este important- pasărea micuță ce simbolizează speranța, mesagerul, bogăția adevărului înaintate de opera artistului. Vânzătorul de papagali, vânzător de iluzii, figura modestă ingenuă, posibil autoportret al pictorului, împrumută roba aurie a cunoașterii prin smerenie în fața artei, prin raportul pictor- opera sa, un raport de subordonare a artistului în fața datoriei de desăvârșire.
Muzeograf Liliana Tofan
![LUCRAREA SĂPTĂMÂNII„Vânzătorul de papagali” [ 1970 ] / up / Vladimir ZAMFIRESCU [1936 Ploiești – 2020 București]Amurgul ...](https://img4.gluseum.com/666/760/1552475296667603.jpg)
