15/08/2026
NEDEEA
Sever Negrescu
Sfânta Maria Mare cobora
în fiecare an peste Husnicioara
cu miros de must în clocot
și colaci rumeniți în cuptor.
Nu exista casă care să nu aibă
cuptor în curte. Acolo coceau
femeile colacii, ardeii umpluți,
friptura stropită cu vin, cozonacii.
Oamenii se trezeau cu noaptea-n cap
să taie mieii, să măture oborul
și ulița până la drumul mare.
Biserica trimitea peste sat glasul clopotului.
Vitele nu se mulgeau și nu erau
duse la câmp în acea zi. Primeau
hrana la iesle: lucernă și mohor;
înțelegeau și ele că ziua este sfântă.
Bunica scotea din cuptor cu
o lopată de lemn numită crăpător:
prescurea lui Dumnezeu, a Maicii Precista,
crucea morților și colacii sfinților.
Mă trimiteau la Biserică,
să fie toate citite, mi le da și vecina,
Măria lu’ Victor al lui Cocoșatu’.
Prescurea Precistei o aduceam acasă.
Era sfințită, mirosea a busuioc,
se punea în capul mesei. Bunicul se
bărbierea la un stâlp de pe prispa
casei și sta cuminte lângă Prescure.
Odată ne trezeam cu el: hai să
zicem Tatăl nostru c-or veni ele
și neamurile. Bunica sărea
cu un ulcior cu jar și tămâie,
ocolea masa murmurând numele
morților: Floarea, Maria, Dumitrana, Paraschiva, Nicolae și al viilor:
Ioana, Traian, Ilinca, Ion...
Veneau rudele din toate părțile:
de la Selișteni, Roșia, Govodarva,
Celnata, Căzănești, Marmanu, Priboiești, Degerați, Peri. Primii veneau negreștenii,
se auzeau din Culme, banda Lăutarilor:
moș Tudor, Ieustățiu, Gogu,
Cornel, iar Gogu, Petrică;
Trombon, tobe, clarinet, trompetă...
Mâncau, beau și-apoi cântau,
se zguduia casa, pica varul
din încheieturile lemnelor,
vacile mugeau speriate.
Hora se făcea în pruni. Se auzeau
strigături în șoaptă: Doamne, ce
fericit mi-s că nu-s membru ceapist! Întunericul se ridica la iad. Ca un praf ateu.
