14/10/2026
❗𝗗𝗲𝘁𝗲𝗿𝗺𝗶𝗻ă𝗿𝗶 𝗿𝗶𝘁𝘂𝗮𝗹𝗶𝗰𝗲 ș𝗶 𝘀𝗶𝗺𝗯𝗼𝗹𝗶𝗰𝗲 î𝗻 „𝗥ă𝗽𝗼𝘁𝗶𝗻𝘂𝗹 ț𝗲𝘀𝘁𝗲𝗹𝗼𝗿”
🏛 𝗦𝗲𝗰ț𝗶𝗮 𝗱𝗲 𝗘𝘁𝗻𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳𝗶𝗲, Muzeul Olteniei
ℹ În a treia zi de marți după Paşti, în aproape toate satele din sudul ţării avea loc o sărbătoare a femeilor numită „𝗥ă𝗽𝗼𝘁𝗶𝗻𝘂𝗹 ț𝗲𝘀𝘁𝗲𝗹𝗼𝗿”. În popor se spune că este sărbătoarea Diavolului, care abia aşteaptă această zi ca oamenii să lenevească. Pentru a i zădărnici planurile, creştinii munceau de zor de dimineaţă până la asfinţitul soarelui. Unul dintre scopurile ritualurilor magice din această zi este eliberarea lumii de puterea răului.
ℹ Ca atâtea alte sărbători, „𝗥ă𝗽𝗼𝘁𝗶𝗻𝘂𝗹 ț𝗲𝘀𝘁𝗲𝗹𝗼𝗿” este o sărbătoare cu fond păgân cu care biserica nu a fost de acord. În anul 1780, episcopul Râmnicului, Filaret, în prefaţa Minelului pe Mai, stigmatizează obiceiul acestei sărbători la români:
💬„… Şi încă mai de ruşine ori de păcatu la Creştini iaste sărbatoarea ceia ce o numescu Răpotinul, ce zicu încă şi sărbătoarea Dracului. … Şi doar se cuvine foarte mult la tot bunul Creştin şi temătoriu de Dumnezeu să nu mai prăzmuiască într-a acea zi acea spurcată sărbătoare şi babele să se părăsească de ţesturile ce se fac în ziua aceea, adică în pofida Dracului cm zic iale” .
ℹ Este de remarcat că în secolul al XVIII-lea, cădea la o data precisă cu timpul însă, au survenit confuzii: răpotinul se sărbătorea într-un şir de marţi dintre Paşti şi Înălţarea Domnului. Semnificaţia lui veche se pierduse încet ajungându-se la trei sau nouă marţi ale Răpotinului, de unde a rezultat pentru unele regiuni pluralul rapotinii sau ropotinii. Motivaţia principală pentru ţinerea marţilor era o credinţă potrivit căreia astfel Dumnezeu ar fi înlăturat războaiele şi toate vărsările de sânge; credinţă întemeiată din moment ce patronul zilei de marţi este Mars, zeul războiului la romani.
ℹ În unele localităţi din judeţul Neamţ femeile credeau că ziua de marţi este o zi sfântă: 💬 „Nu se începe nici o treaba, nu se coase, nu se toarce ca nu e bine deoarece umblă noaptea o femeie, numită , ca o nălucă prin casa care face rău şi aduce primejdie”. În mitologia populară, Marţolea, era o femeie bătrână cu putere diavolească ce locuieşte în codri pustii . (Adrian Fochi)
Dintre toate cele nouă marţi de după Paşti, cea mai rea este socotită cea de-a treia, consacrată Răpotinului, reprezentări demonice, justiţiare, şi de aceea nerespectarea interdicţiilor poate aduce mari neajunsuri.
🔸În urma cercetărilor efectuate de Teodor D. Speranţia la începutul sec. al XX-lea, aflam că la 📍Marga, judeţul Mehedinţi, nerespectarea acestei zile antrena „ploi torenţiale sub formă de pohoade în care piatra nu lipseşte”; la 📍 Mare, judeţul Mehedinţi, la Ropotini „e rău de grindină”, tot acum „ e rău de lovituri” după o informaţie din 📍 , judeţul Dolj; la 📍 , judeţul Mehedinţi „îi ţin fiind rău de pocituri, cel care lucrează în această zi îi poceşte, nu-i trece până la anul”; la 📍 , judeţul Mehedinţi, „ o femeie, Floarea a lui Tulhină, lucrând în această zi, i-au paralizat mâinile şi picioarele; la 📍 , judeţul Mehedinţi, se ţineau trei marţi după Paşti „ca să nu bată piatra”; la 📍 , judeţul Mehedinţi tot în a treia marţi după Paşti se păzeau de lovituri de grindină .
🔸Zi bogată în semnificaţii mitico-magice, a treia marţi după Paşti depăşeşte semnificaţia interdicţiilor tradiţionale referitoare la magia meteorologică, ea fiind centrată pe o divinitate telurică enigmatică, Răpotinul (care în ultimă instanţă ar putea fi asociat cu zeul mort şi înviat al ploii, Caloianul, al cărui trup de pământ implică aceeaşi idee de modelare).
❗Numită în Oltenia - 𝗟𝗮 𝗥𝗼𝗽𝗼𝘁𝗶𝗻𝗶, după reprezentarea sacrală care domină, zi considerată în popor „a ucigaşului”, după informaţiile din Cujmir, judeţul Mehedinţi, este consacrată, în acelaşi areal, şi modelării ţestelor de pământ . Este în acelaşi timp o sărbătoare a femeilor, care, prin (ne)lucrare capătă o putere deosebită („femeile se poartă mai dur cu barbaţii”).
👉Cu siguranţă se poate vorbi de o sărbătoare cu caracter iniţiatic, apotropaic la care participau anumite membre ale comunităţii feminine (fete sau femei batrâne). Sarcina lor era ca prin intermediul muncii colective prestate cu această ocazie, să obţină nu numai instrumente magice necesare, ci şi anihilarea Adversarului.
Astfel prin „ ” – cuvânt provenit din slavul robota care înseamnă muncă, se poate înţelege un fel de , efort colectiv susţinut în vederea atingerii unui scop pe măsură: îngroparea sau uciderea demonului, care altminteri ar reveni la viaţă, în perioada când întreaga fire renaşte cu forţe sporite.
👉 poate fi pus în legătură cu un alt cuvânt de origine slavă, şi anume (a ropoti) care înseamnă cădere precipitată şi zgomotoasă (de scurtă durată) de ploaie sau de grindină, fapt ce justifică numeroasele interdicţii ce vizează această zi.
📌 Mobilizarea femeilor se făcea cu toată hotărârea, într-un act ritual de mari proporţii, care impunea mare rezistenţă fizică şi voinţă, o adevărată întrecere cu lumea demonicului, o luptă pe viaţă şi pe moarte: „câte ţeste fac atâţia diavoli mor” . Este de înţeles cm a apărut imaginea contaminării totale a cuptoarelor mobile, de înţeles sunt şi gesturile magice prin care se încearcă deturnarea energiilor nefaste către semnul pozitiv: „cumpără vin şi stropesc acele capace, în semn ca ţestul să fie norocos tot anul”. „Fac întâi praznic cu mâncăruri şi băuturi între ele, aduc pământ puţin nisipos, îl amestecă cu baligă şi apă, îl bat cu prăjinile şi îl calcă cu picioarele bine, îl adună în grămadă şi-l dau în forma unei pălării mari, găunoase. Îl lasă să se usuce la soare două-trei zile şi în urmă îl întrebuinţează pe foc la copt mălai ori pâine. Cine nu ţine această sărbătoare şi nu o prăznuieşte, din acele femei care se dedau la asemenea meşteşug, crapă ţestul pe foc si se sfărâmă, aşa se crede. După ce s-au întărit bine capacele, le spoiesc, le pun pe foi de lipan, în picioare, la soare şi le înfig crăci verzi şi flori pe margini. Apoi strâng parale, dând fiecare partea, cumpără vin şi stropesc acele capace, în semn ca ţestul să fie norocos tot anul, iar ele sa aibă din belşug ce să coacă în el: pâine, mălai, mâncăruri şi altele” .
În această zi se dăduse femeii voie a-şi bate bărbatul, dar femeia l-a bătut aşa de tare, că Dumnezeu, de teamă să nu-l omoare, i-a luat femeii acest drept. Femeia, obişnuită a-şi bate bărbatul în acea zi, a început a bate pământul înmuiat în apă din care a făcut ţeste. Ţesturile se închipuie că sunt căciuli ale diavolului sub care-l închid, închipuindu-şi că ele nu mai pot scăpa de sub acele căciuli, ca sa vie să le facă pagube şi să-i îndemne la rău.
După ce ţestul este lucrat şi, dacă mai este timp din zi, cine voieşte poate să lucreze orice, că Răpotinii nu mai fac nici un rău, că se tem că le pune femeia ţestul după cap.
Bătrânii satelor din sudul ţării respectau sărbătoarea din credinţa că astfel vor ţine la distanţă de recolte viermii şi insectele, dar şi că grindina îi va ocoli. Femeile nu coseau, nu se spălau şi nu se pieptănau, fiind convinse că dacă vor încălca aceste cerinţe, viermii le vor mânca brânza. Sărbătoarea era respectată şi de ciobani, care astfel încercau să ţină la distanţă gângăniile de putinile cu brânză.
👉Tehnica prelucrării lutului cu mâna în exclusivitate de către femei, într-o anumită zi a anului, obiceiurile şi credinţele legate de modelarea şi de folosirea ţesturilor sunt reminiscenţe ale neoliticului ceramic şi agrar, când dreptul de a modela şi de a prelucra figurine din lut aparţinea, în exclusivitate, femeii.
Răpotinul ţestelor este o sărbătoare populară, veche şi destul de răspândită pe vremuri. Azi, se pare că trăieşte doar în mintea poporului român.
✍ 𝗠𝗮𝘁𝗲𝗿𝗶𝗮𝗹 𝗱𝗼𝗰𝘂𝗺𝗲𝗻𝘁𝗮𝗿: 𝗔𝗹𝗶𝗻𝗮 𝗕ă𝗹𝗮𝗻, 𝗺𝘂𝘇𝗲𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳- 𝗦𝗲𝗰ț𝗶𝗮 𝗱𝗲 𝗘𝘁𝗻𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳𝗶𝗲- Muzeul Olteniei
📸 𝐂𝐫𝐞𝐝𝐢𝐭 𝐟𝐨𝐭𝐨: Muzeul Olteniei, cercetare de teren realizata în Oltenia, Dolj și Mehedinți.
