04/01/2022
Aceasta îmi amintește de Revelioanele petrecute de noi la ”Te Deum” la miezul nopții la - 24 grade în Bisericuța noastră de lemn din Stațiunea Covasna. Bubuiturile și artificiile se trăgeau chiar de lângă biserică și noi eram exact ca într-o barcă pe o furtună tip uragan... Trăiam sentimentul că suntem baricadați într-un buncăr antiatomic și Iisus Hristos, Maica Domnului și toți sfinții pictați de noi în catapeteasmă și pe pereții bisericii sunt și ei prezenți acolo cu noi și toți suntem ocrotiți de Sf. Treime care ne privea din Catapeteasmă cu ochi ocrotitori de Părinți puternici. Biserica devenise scut... Lumea de afară bubuia și se bucura la zgomote puternice și înfricoșătoare... Noi cântăm și ne bucurăm de prezența Lui Dumnezeu acolo cu noi în barca noastră evanghelică. După ce nebunia se termina, o liniște desăvârșită ne acoperea și noi simțeam fericirea aceea de nedescris că am învins. Am învins prin rugăciune și blândețe... Afară toate stihiile erau agitate, noi mica comunitate ortodoxă din Stațiunea Covasna eram atipici și prezenți în Rai încă de aici de pe Pământ. Afară era razboi, simțeam cm se mișcă Bisericuța cu noi ca o navă pe valurile agitate de furtună, ba chiar de uragan. Eram o mână de oameni cuminți de în jur de 10 - 15 persoane în unii ani , alți ani 5-6 creștini... dar sentimentul că a aparții Bisericii Drept Măritoare îl ai plenar doar atunci când treci prin frică, singurătate, incertitudine, groază și când simți că Hristos este lângă tine și te ocrotește orice ar fi în exterior. Prea Cucernicul nostru Părinte Cristian își făcea slujba cu multă dragoste ca de fiecare dată în ritm de metronom. El era ca un căpitan de navă care conduce fără teamă și profesionalism. Cu el la cârmă nu ai nici o temere că nu vei ajunge la ”mal”. Am avut surpriza odată la trecerea dintre ani să năvălească pur și simplu în Biserică un grup de tineri îmbrăcați subțire care au fugit de la restaurantul Hotelului Montana aflat la nici 150 de metri de Biserică. Erau tineri băieți și fete care au părăsit "nava de croazieră" ca să fie cu noi și Hristos în "barca" de lemn pentru a-i aduce slavă Lui Dumnezeu și mulțumire pentru anul ce tocmai se topea. În loc de celebra numărătoare 20, 9, 8, 7,.... 4, 3, 2, 1 BUM, au cântat cu noi toate ale slujbei și la final 3 colinde divine. Am aflat că erau studenți de la conservator din București. Eu credeam că sunt la facultatea de trilogie pentru că mă așteptam ca aceștia să se comporte așa și să cânte atât de frumos dumnezeiesc. Erau mai dezbrăcați de haine pentru că fugiseră de la petrecerea de Revelion, dar erau îmbrăcați de o aură sfântă de am crezut că sunt îngeri veniți din Cer ca să ne ocrotească de nebunia lumii. I-am întrebat dacă le este frig la peste minus 20 și ceva de grade fiind îmbrăcați așa sumar și mi-au răspuns ca nu. Atunci mi-am dat seama că îngeri au fost! Cum au venit, așa au plecat, dar au lăsat în urma lor căldura duhului sfânt în inimile și amintirile noastre. La întoarcerea spre casă călcăm pe resturile petardelor și a sticlelor de șampanie sparte pe asfalt. Erau atât de multe încât nu puteai să vi cu mașina pentru că riscai să faci pană. Parcă eram pe câmpul de luptă de la Waterloo sau Plevna... Trecusem cu bine dintr-un an în celălalt. Era întâi Ianuarie de fiecare dată și un nou început, dar noi mergeam plutind spre casă învingători și fericiți pentru a ne odihni un pic pentru că peste câteva ore ne întorceam să ne întâlnim tot la bisericuța noastră de lemn, ca de fiecare dată, cu prietenul nostru... Sf. Vasile. La mulți ani binecuvântați și fericiți ani oameni buni și frumoși! An Nou cu bucurii și împliniri duhovnicești!
Matei Schinteie – 03.01.2022
