EXPOZIŢIA DE BAZĂ SE AFLĂ ÎN CURS DE REAMENAJARE, ÎNSĂ INCERCĂM SĂ VĂ ŢINEM APROAPE PRIN EXPOZIŢIILE NOASTRE TEMPORARE. VĂ MULŢUMIM PENTRU ÎNŢELEGERE ŞI VĂ AŞTEPTĂM LA MUZEU!
Începuturile activităţii muzeale din oraşul Cluj sunt marcate de constituirea Asociaţiei Muzeului Ardelean (Erdélyi Múzeum-Egyesület), în toamna anului 1859. În data de 8 septembrie 1859 au sosit la Cluj Statutele Asociaţi
ei, aprobate de către Curtea vieneză, iar în 23 septembrie, în sala Redutei (sediul actualului Muzeu Etnografic al Transilvaniei), a avut loc şedinţa de constituire a Muzeului Ardelean. Patrimoniul iniţial al Muzeului Ardelean putea fi grupat, după natura obiectelor, în mai multe colecţii: geologie-mineralogie, ştiinţele naturii şi antichităţi (10.092 de piese), un cabinet numismatic (cu 4707 monede de aur, argint şi bronz), o bibliotecă cu 15.439 de volume şi o arhivă istorică dispunând de 1083 manuscrise; în total, 31.321 de bunuri culturale. Colecţiile au fost adăpostite la început (în anul 1860), în casa Bethlen, de pe actuala stradă Mihail Kogălniceanu, apoi, între anii 1861-1874, în vila contelui Imre Mikó, actualul Muzeu de Zoologie din Parcul Haşdeu, dar ambele locaţii s-au dovedit a fi insuficiente în raport cu numărul mare de bunuri culturale existente. Înfiinţarea Universităţii Franz Joseph I din Cluj, în anul 1872, a dus la o schimbare în organizarea muzeului, determinată şi de necesitatea ameliorării situaţiei sale materiale. Asociaţia Muzeului Ardelean punea la dispoziţia Universităţii toate colecţiile sale, păstrându-şi însă dreptul de proprietate asupra lor, în schimbul unei sume de 5000 de florini anual, cu titlu de chirie. Universitatea avea, în acelaşi timp, obligaţia de a asigura spaţiul necesar colecţiilor, cadrele de specialitate şi mijloacele financiare pentru întreţinerea şi dezvoltarea colecţiilor. Pentru început (din anul 1874) această colecţie îşi va găsi loc în vechea clădire a Universităţii, demolată ulterior, apoi, după anul 1896, într-un depozit al fostului Liceu al Piariştilor. Colecţiile istorico-arheologice au trecut în grija Institutului de Arheologie şi Numismatică al tinerei Universităţi clujene, inaugurată în toamna anului 1919. Clădirea noului Institut, (actuala aripă veche a muzeului) adăposteşte colecţiile preistorice, în timp ce colecţiile aparţinând epocii romane şi colecţia numismatică continuă să fie păstrate şi expuse în clădirea Universităţii. Crearea în 1929 a Institutului de Studii Clasice, în cadrul Universităţii, prin unificarea celor patru unităţi universitare care se ocupau de cercetarea antichităţii: Institutul de Arheologie şi Numismatică, Catedrele de istorie antică, de limba şi literatura greacă şi de limba şi literatura latină, reprezintă pentru Muzeu intrarea într-o etapă nouă de organizare şi dezvoltare. Colecţiile muzeale, răspândite până acum în mai multe părţi, sunt adunate şi expuse în clădirea Institutului de Studii Clasice din str. Gherescu, nr. 2, actualul sediu al Muzeului (str. Daicoviciu, nr. 2) astfel: la parter lapidarul roman şi medieval; la etajul I secţia de preistorie şi secţia daco-romană; la etajul II secţia de artă medievală şi modernă. Tot la etajul I, în continuarea secţiei daco-romane se aflau expuse şi colecţia de obiecte egiptene şi greceşti precum şi cea mai valoroasă colecţie de artă românească din Ardeal, pinacoteca „Cioflec”. La 1 ianuarie 1963 s-a dat decizia de înfiinţare a Muzeului de Istorie din Cluj, subordonat Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă. Muzeul de Istorie din Cluj devine o instituţie de rang naţional, cu prestigiu ştiinţific şi cultural apreciat în ţară şi străinătate. Şi colecţia de istorie a farmaciei s-a reorganizat într-un spaţiu adecvat, o clădire din sec. al XVIII-lea unde a funcţionat prima farmacie din Cluj. În anul 1994, datorită valorosului patrimoniu istorico-arheologic, a activităţii deosebite expoziţionale şi ştiinţifice, muzeul primeşte denumirea de Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei. Muzeul deţine un patrimoniu de peste 400 000 de bunuri culturale, ilustrând istoria şi civilizaţia Transilvaniei din preistorie până în zilele noastre. Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, cu sediul pe str. Constantin Daicoviciu nr. 2, este şi o prestigioasă instituţie de cercetare ştiinţifică şi o veritabilă şcoală arheologică, cu şantiere de importanţă naţională şi europeană. Specialiştii muzeului întreprind cercetări arheologice la cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, la castrele romane de la Căşei, Bologa, Gherla, la aşezările dacice din Carpaţii Orientali, în staţiunile preistorice de la Iclod, Ţaga, Palatca, în siturile medievale timpuri din Transilvania, etc. Rezultatele acestor cercetări precum şi alte studii de istorie a Transilvaniei sunt publicate în seria Bibliotheca Musei Napocensis, în reviste de specialitate, din ţară şi străinătate, precum şi în anuarul muzeului, Acta Musei Napocensis, al cărui prim număr a apărut în anul 1965. Istoria acestei instituţii de cultură clujene, care păstrează şi prezintă prin expoziţiile permanente, precum şi prin numeroasele expoziţii temporare, valori deosebite ale civilizaţiei transilvănene, constituie un motiv şi un îndemn pentru a o vizita şi cunoaşte.
