Muzeul Etnografic al Transilvaniei este primul muzeu etnografic din România, care şi-a desfăşurat activitatea neîntrerupt, de la înfiinţare până în prezent. Această instituţie a adunat, în cele opt decenii de activitate, cu răbdare şi competenţă ştiinţifică, zeci de mii de mărturii ale civilizaţiei tradiţionale din spaţiul românesc.
Înființarea Muzeului Etnografic al Ardealului a marcat un moment
important în istoria muzeografiei şi etnografiei româneşti, fiind primul muzeu care are la bază un program ştiinţific, ca urmare a unor campanii de cercetări, finalizate cu achiziționarea unui număr impresionant de materiale etnografice (1230 de obiecte şi 160 fotografii) care, organizate tematic, au constituit suportul primei expoziţii etnografice. Programul ştiinţific al muzeului a fost elaborat de cei mai de seamă specialiști ai vremii, cu serioase cunoştinţe, în cercetarea culturii populare şi în domeniul etnografiei. Memorandumului nr. 21
Clădirea, monument istoric, datează din secolul al XVI-lea, perioadă din care se păstrează doar subsolul. În secolul al XVIII-lea, clădirea a fost renovată, aici funcţionând cel mai important han al oraşului, ”Calul Bălan”. În secolul al XIX-lea, printr-o nouă renovare, i s-a conferit înfăţişarea actuală primind, totodată, denumirea de “Reduta”. Tot în această perioadă, clădirea devine unul dintre cele mai importante edificii politice, administrative şi culturale din Transilvania. Sala mare de la primul etaj a fost martora unor importante evenimente culturale şi istorice, atât pentru Transilvania, cât şi pentru oraş: concerte, adunări publice şi recepţii. Aici au concertat mari muzicieni ai lumii: Franz Liszt, Bélá Bártok sau George Enescu. Clădirea a fost, de asemenea, unul din locurile de întrunire ale Dietei Transilvaniei (Parlamentul provinciei).
În 1894 s-a desfăşurat, în palatul “Reduta”, unul din cele mai mari procese politice ale secolului, reflectat de întreaga presă europeană: Procesul Memorandiştilor. În pledoaria rostită, în cadrul acestui proces, în calitate de acuzat, fruntaşul politic român dr. Ioan Raţiu a rostit memorabilele cuvinte: ”Existenţa unui popor nu se discută, se afirmă !”
Secția pavilionară cuprinde expoziția de bază a muzeului, a cincea expoziție permanentă, deschisă în anul 2006, intitulată Cultura populara din Transilvania - sec. XVIII - XX şi expoziţia permanentă Atinge şi Înţelege - Mesajul tactil al obiectelor ţărăneşti tradiţionale. XVIII-XX reconstituie modul de viata de acum doua secole al țărănimii transilvănene, expunând unelte simple și instalații ingenioase folosite în activități casnice, costume populare. Sunt prezentate, de asemenea, obiceiurile tradiționale din ciclul vieții și cele din timpul anului. Expoziția Atinge și Înțelege este o premieră în domeniul muzeologiei românești, fiind prima expoziţie muzeală permanentă din ţară organizată special în beneficiul persoanelor cu deficienţe de vedere. În afară de obiectele expuse, grupate pe categorii etnografice, publicul vizat mai poate beneficia de: ghidaj specializat; ghid plastifiat, plăcuţe indicatoare, etichete în alfabetul Braille, desene cu teme etnografice în relief şi în alfebetul Braille. Accesul la expoziţie este adaptat nevoilor specifice ale celor cu deficienţe de vedere prin amplasarea unor benzi podotactile. De asemenea, pentru o mai bună orientare, la intrarea în muzeu, cei ce au nevoie pot utiliza macheta tactilă a spaţiului expoziţional prin care vor intui mai bine structura acestui spaţiu. PARCUL ETNOGRAFIC NAŢIONAL "ROMULUS VUIA" - str. Tăietura Turcului F.N. Planul tematic al Parcului a fost elaborat în anul 1929 de profesorul Romulus Vuia, pornind de la necesitatea de a se realiza un muzeu etnografic complex, în care expunerea pavilionară şi cea în aer liber să se completeze reciproc. Muzeul era conceput şi ca o unitate economică în care gospodăriile urmau să fie locuite, efectiv, de către familii reprezentative pentru zonele de provenienţă. In 1956, Teodor Onişor şi Valer Butură au restructurat planul tematic al parcului, stabilind patru sectoare tematice, adoptându-se totodată denumirea de Secţie în aer liber a Muzeului Etnografic al Transilvaniei. Instalaţii tehnice şi ateliere meşteşugăreşti. Tipuri zonale de gospodării şi monumente de arhitectură populară. Sectorul etnobotanic (plante tradiţionale, construcţii agricole din hotar). Sectorul etnozoologic (creşterea animalelor, construcţii pastorale din hotarul satelor). Odată cu această restructurare s-au stabilit criteriile ştiinţifice, pe baza cărora urmau să fie transferate construcţiile în Parcul Etnografic, precum şi zonarea etnografică a Transilvaniei. Un accent deosebit a fost pus pe primele două sectoare enumerate mai sus, urmând ca sectoarele etnobotanic şi etnozoologic să fie realizate în partea de nord, respectiv vest a Parcului. ATELIERUL DE ICOANE - P-ţa Ştefan cel Mare nr. 5
Situat în Piaţa Ştefan cel Mare nr. 5, în apropiere de Turnul Croitorilor, Atelierul de icoane este un centru multifuncţional de creaţie şi restaurare deschis specialiştilor şi publicului larg, în cadrul căruia vor funcţiona laboratoarele de restaurare pictură ulei, tempera şi metale ale Muzeului Etnografic al Transilvaniei. Aici, sub îndrumarea specialiştilor, vor fi organizate ateliere de creaţie, workshopuri şi happeninguri pe teme culturale, expoziţii de patrimoniu şi expoziţii ale artiştilor contemporani.
