"Acest muzeu va fi o carte deschisă pentru toate timpurile și generațiile viitoare; va fi o carte care va trezi în noi conștiința unui trecut de cultură românească în țara noastră; va fi totodată și carte de îndrumare care ne va arăta unde au încetat înaintașii noștri, ca să știm apoi unde să începem noi..." Ion Ștefureac, etnolog, vizionar MAL - 1910
Viziune: Muzeul Arta Lemnului creează legături între trecut și prezent. E un muzeu al publicului, un centru pentru studiul și păstrarea patrimoniului material și imaterial, unde acesta va trăi experienţe de învățare unice într-un spațiu creativ și unde îi este insuflată admirația pentru istorie, cultura tradițională și relația cu mediul înconjurător. Misiune: Muzeul Arta Lemnului, unic între muzeele de etnografie din ţară, prezintă cultura tradiţională a lemnului din Bucovina, este o instituţie de cultură ce are ca misiune dezvoltarea, conservarea, studierea, valorificarea patrimoniului cultural local prin expunerea şi promovarea ocupaţiilor, meşteşugurilor şi vechilor tradiţii săteşti, în scopul cunoașterii, educării, recreerii publicului. De asemenea, are obligația de a crea un cadru optim pentru accesul publicului larg și al specialiștilor, de a îmbogăți și dezvolta fondul patrimonial.
Început și istoria muzeului: Ideea înființării muzeului și alcătuirea primelor colecții a apărut de la sfârșitul secolului XIX, odată cu înființarea școlii Școlii de Arte și Meserii, în anul 1895, la Câmpulung Moldovenesc. Dorința profesorilor și a intelectualilor progresiști de a păstra valorile autentice românești reprezenta forma de luptă a acestora împotriva fenomenului de deznaționalizare cunoscut în timpul ocupației austro-ungare. Contribuția cea mai importantă la colectarea obiectelor țărănești a avut-o profesorul etnograf Ion Ștefureac. Pasiunea sa pentru arta populară, pentru frumusețea obiectele create de mâna țăranului bucovinean, l-a făcut să cutreiere satele, să cerceteze și să colecționeze aceste comori, îndemnându-i pe intelectualii satelor să facă asemenea. Punerea în valoare a obiectelor de artă țărănească, a datinilor, a tradițiilor, a portului popular izvora din patriotism și nevoia de afirmare a identității românești, aflată sub ocupație austriacă. Administrația străină nu aprecia și nu accepta planurile înființării unui muzeu, refuzând categoric deschiderea lui în 1910. In timpul bombardamentelor din Primul Război Mondial, o parte din colecție se pierde, fiind distrusă din cauza unui incendiu. După Marea Unire și devenirea Câmpulungului reședință de județ, se reia ideea înființării muzeului. În acest scop, pe data de 3 aprilie 1935 se va constitui Comitetul de Iniţiativă al fondării Muzeului Judeţean de Etnografie. Un an mai târziu, muzeul este deschis oficial publicului larg la data de 1 iunie 1936, în trei săli din cadrul Școlii de Arte și Meserii, sub conducerea învățătorului Constantin Brăescu, în prezența oficialităților, printre personalitățile prezente fiind şi istoricul Ion Nistor, ministru si rector al Universităţii din Cernăuţi. Odată cu trecerea printr-un nou război mondial, pentru Muzeu începe un nou drum anevoios, prin schimbarea mai multor sedii, până când în 1967, patrimoniul a ajuns în actuala clădire, sediul fostei Prefecturi a județului Câmpulung. Clădirea, care adăpostește de peste 50 de ani colecțiile muzeale, este monument istoric. Datează de la începutul secolului al XX-lea și a fost construită în stil neoclasic din fondul religionar al Pădurilor din Bucovina, a fost Prefectură și Sfat Popular al Raionului Cîmpulung Moldovenesc. Muzeul de Etnografie și Științele Naturii, așa cm se numea la deschiderea din 1936, odată cu mutarea din anul 1967, a fost reorganizat sub denumirea Cultura tradițională a lemnului, noua tematică reprezentând și sintetizând mai bine realitățile zonei și a patrimoniului existent.
