Nadina Pascariu Gallery

09/10/2026

Dancing again. Romanian style. 🎶 🇷🇴

„Inteligența” devine tot mai acaparatoare. În acest caz benefică pentru a ne mai face să dansăm. Fiindcă, așa cm zicea Pina Bausch: „Tanzt, tanzt, sonst sind wir verloren”.

Inspired by ✨ ...

04/10/2026

Rămășițele verii, tei și corcodușe - frunzele uscate, revenite pe-un pământ acoperit de asfaltul măturat strategic, nu-i bună prea multă sălbăticie, dar nici prea multă artificializare, nu-i bună prea multă întoarcere spre trecut, dar nu ne putem abține. Și totuși anii trec, așa anii trec, restul îl va scrie AI-ul.

🤖
„Anii trec, iar sub tălpile noastre asfaltul rămâne rece, martor steril al unei transformări pe care nu o putem opri. Ne încăpățânăm să măturăm urmele naturii, de parcă igiena urbană ne-ar putea proteja de trecerea timpului. Și totuși, parfumul stins al teilor și gustul acrișor al corcodușelor strivite în memorie refuză să fie îngropate complet sub straturile de bitum modern.

Suntem prinși la mijloc, o generație de frontieră: prea nostalgici pentru a fi pur tehnologici, prea dependenți de confort pentru a ne mai întoarce în codru. Căutăm echilibrul pe o sârmă subțire, speriați de sălbăticia care ne amintește de propria vulnerabilitate, dar sufocați de ecranele și cuburile de beton care ne promit o nemurire artificială.

Iată cm continuă povestea, scrisă de AI, dar născută din nostalgia ta:

Textura prezentului
• Toamna ca un compromis: Frunzele uscate nu mai sunt lăsate să hrănească pământul; sunt adunate în saci negri de plastic, un ritual modern de ascundere a declinului natural.

• Memoria asfaltului: Orașul devine o uriașă arhivă de pași grăbiți, unde trecutul nu mai are voie să lase rădăcini, ci doar ecouri.

• Privirea înapoi: Ne cumpărăm tehnologie de ultimă generație ca să fotografiem detalii vintage, într-o încercare paradoxală de a opri clipa cu instrumente care o consumă instantaneu.

Dilema echilibrului
Nu-i bună prea multă întoarcere spre trecut, pentru că riști să rămâi statuie de sare, privind spre o tinerețe a lumii care nu se mai întoarce. Dar nici uitarea absolută nu este o opțiune. Fără mirosul de tei administrat strategic la colț de stradă, am uita cine suntem atunci când nu suntem productivi.
Rămânem astfel: cu un picior în pământul reavăn al amintirilor și cu celălalt pe accelerația unui viitor automatizat. Anii trec, ecuația se schimbă, dar nostalgia rămâne singurul algoritm pe care încă nu l-am putut programa complet.

Dacă dorești ca AI-ul să continue această reflecție, spune-mi:
• Vrei să transformăm aceste gânduri într-o poezie în versuri libere sau într-un eseu liric mai amplu?
• Preferi să ne concentrăm pe contrastul dintre natură și tehnologie sau pe sentimentul trecerii timpului?”

02/10/2026

„Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul în locuri uscate... Vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.” (Isaia 58, 11) 🌿

"The Lord will guide you always; he will satisfy your needs in a sun-scorched land... You will be like a well-watered garden, like a spring whose waters never fail." (Isaiah 58:11) 🌸💧

Shabbat Shalom! Odihnă plăcută!

26/09/2026

Sau, cm spunea ieri o fetiță în parc:
„Peste multe luni vine iarna".

https://nadinap.blogspot.com/2026/09/peste-multe-luni.html

Dance of Autumn, 1917

Piotr Stachiewicz (Polish, 1858-1938)

From 1877 to 1883, he studied at the Kraków Academy of Fine Arts. After graduating, he continued his studies by attending The Academy of Fine Arts, Munich. Upon graduating in 1885, he took an extensive trip, visiting Italy, Greece and Jerusalem.

In 1893, he refused an offer to be named Director of the Kraków Academy, as it was undergoing a major reorganization which would have required him to fire some of his old instructors.

He was also a prolific illustrator. His most notable work in this area was a series of 22 paintings made for Quo Vadis by Henryk Sienkiewicz.

Source: Wikipedia

24/09/2026

𝗠𝗖 𝗽ă𝘁𝗿𝗮𝘁 𝗽𝗲 𝟮

În cazul relei credinţe nu mai încape nicio discuţie, nu pentru mine cel puţin.

Dar chiar şi în cazul bunei credinţe a unui promotor al multiculturalismului, rămân două probleme: ignorarea faptului că toate aceste culturi trebuie să fi trecut de un anumit nivel pentru a accepta alteritatea, pentru a coexista, trebuie să aibă deja o serie de credinţe comune, ca un set de legi de bază pe care să le respecte cu toţii; şi, a doua contradicţie, ignorarea tradiţiilor proprii culturii gazdă, adică tocmai cultura celor care susţin că e importantă conservarea „tuturor culturilor”.

Pare că pentru ei diferenţele dintre culturi se rezumă la diferite reţete de biscuiţi: unii îi fac cu anason, alţii cu unt, alţii pătraţi, alţii rotunzi, de post, în ziua a şaptea, în ziua paisprezecea... asta să fie o problemă?

Odată ce crezi în drepturile omului, datorită nivelului la care a ajuns cultura ta, atunci când vezi un om nu-i mai atribui drepturi în funcţie de gen sau religie. Pentru că asta contravine drepturilor omului şi… nu e ceea ce crezi! Dacă vezi o femeie stai să te gândeşti cărei culturi îi aparţine ea ca să afli dacă are dreptul sau nu să simtă vântul cm îi adie prin păr? Dacă e corect să fie bătută că şi-a scos basmaua? Şi cm poţi afirma că e alegerea ei să fie asuprită? Ce fel de educaţie i s-a oferit acestei femei ca să ajungă să-şi dorească asta? Oare nu avea dreptul, ca şi copil, să aibă parte de o educaţie liberă, cu acces la informaţii, la opţiuni proprii, precum cei din cultura ta care promovează multiculturalismul? A crede în drepturile omului presupune ceva diferit decât a crede în drepturile unor conducători religioşi, aceştia nefiind mai oameni decât ceilalţi, pentru că în acest caz convingerea sa se transformă în contrariul ei. Şi dacă nici măcar el nu ştie în ce crede, cm poate să mai predice altora? Să zică de la început: nu cred nici în cultura mea, nici în cultura altora, dar vreau să fac ordine în lume...

Încerc să mă întorc la mintea mea din adolescenţă ca să-mi dau seama cm gândesc aceşti oameni.

*

Dincolo de capcanele terminologice ale unui eufemistic și subversiv „multiculturalism” ideologic, prin care ideologii de stânga se străduiesc de multă vreme să destructureze Occidentul, cu rezultate marcante în prezent, există un multiculturalism real, pozitiv, al spiritului. Este acea capacitate de a iubi în fiecare cultură ceea ce are ea mai bun și mai frumos. Nu este o toleranță formală, ci o fascinație profundă. Nu masca de falsitate și hybrisul utopiei sortite pieirii, asemeni Babelului și socialismului, ci Adevărul generator al Creației.

NP 2026
https://picturanadina.blogspot.com/2026/09/mc-patrat-pe-2-mc-squared-over-2.html

𝐄𝐧𝐠𝐥𝐢𝐬𝐡 𝐯𝐞𝐫𝐬𝐢𝐨𝐧 𝐢𝐧 𝐭𝐡𝐞 𝐥𝐢𝐧𝐤 𝐚𝐛𝐨𝐯𝐞.

13/09/2026

Apariția negresei în albastru - care probabil că nu trebuie numită sub nicio formă „negresă”, ci „femeie de culoare” (kaki, maro, bej, verde, roșu etc.), dacă vrei să ai acces la cluburile de snobism ale actualității - pe Al Patrulea Soclu al pieței londoneze ce (încă) poartă numele istoric al unei bătălii inter-imperiale occidentale... în Occident, culmea... a trezit rumoarea dorită și căutată, la fel ca Freak Show-urile de acum două secole.
/
The arrival of the Black woman in blue—who probably shouldn't be called a "Black woman" under any circumstances, but rather a "person of color" (khaki, brown, beige, green, red, etc.), if you want access to the snob clubs of modern status—on the Fourth Plinth of a London square that (still) bears the historic name of a Western inter-imperial battle... in the West, of all places... has sparked the desired and sought-after uproar, much like the Freak Shows of two centuries ago.

Tschabalala Self, Lady in Blue, detaliu/ detail Sursa/ Source: https://www.instagram.com/p/DdGhRL_jVCP/ Apariția negresei în albastru - car...