29/01/2026
„(...) În timpul din urmă, mulţi n-au chef. Alţii au. Aceştia din urmă trec voios în maşini noi peste trecerile de pietoni când este verde. Am impresia că oamenii din jurul meu s-au îmbolnăvit. Unora li se îndoaie spatele şi altora li se bombează pieptul. Se umple ţara de apatici şi de infatuaţi. Ce ne facem?
Revin la apatie. Apatic este un ins fără patos. Mă întreb cm au ajuns românii să-şi piardă patosul după câte au pătimit. Ştiu de la mama că omul trebuie să fie om. Mi-a repetat-o şi o repet şi eu. Un om apatic este jumătate de om. Viaţa lui se desfăşoară alăturea.
— Nea Toma, dacă îţi cumpăr ţuică eşti voios?
— Pentru ca să fiu voios? Cumpără-mi!
Românii şi-au pierdut şi voioşia. Cine o găseşte, primeşte o recompensă de la mine. Cred că au păţit şi franţujii ceva, pentru că observ cm dispare din limba lor cuvântul allégresse. Şi în acest caz rămâne valabilă recompensa, sper să o dea francezii. Dacă mă gândesc bine, voioşia românilor se află demult în tratament. Omul este voios când îşi face voia. Să-ţi tai voia este, uneori, un sacrificiu, să ţi se taie voia poate fi o crimă. Timp de 45 de ani ni s-a tot spus că trăim într-o societate care aşează în centrul grijii sale omul şi ne-voile lui. Zis şi făcut. Aşa au ajuns o parte din români apatici. Eu nu. Mă revoltă prea multe, sunt prea supărată.
— Nea Toma, hai să te descânt de apatie, poate că îţi vine cheful înapoi:
A plecat Toma pe cale, pe cărare,
Voios, sănătos şi la pungă gros
Şi s-a întâlnit cu Apaticul,
singuraticul, subţiraticul
Care, cm l-a privit,
Carnea i-a smolit,
Faţa de la lume i-a sucit.
Şade Toma cu spatele întors către lume.
Nu trăieşte, nu munceşte, nimic nu mai voieşte.
Toarnă, Tomo, toarnă frate,
Că eu nu întorc fusu’,
Întorc voia bună lui Toma.
Eu nu bat cuiu’,
Bat lui Toma apatia,
Că a ajuns mai rău ca piftia.
Eu nu înţep cu acul,
Că îl înţep pe Dracul
Să-i ia lui Toma apatia şi
Să-l lase curat, luminat,
Ca argintul strecurat.
Descântecul de la mine
Şi leacul de la Dumnezeu.
– Şi tot de la mine o litră de ţuică, nea Toma.”
(Irina Nicolau - fragment din „Apatia strică omenia”, apărut în Dilema nr. 130, 7-13 iulie 1995)
___________________________________
Astăzi se împlinesc 80 de ani de la nașterea Irinei Nicolau (29 ianuarie 1946 - 3 iulie 2002).
Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR
