18/09/2026
♦️▪️SFÂNTUL PREOT MUCENIC ILARION (FELEA) DE LA ARAD▪️♦️
Sfântul Ilarion Felea s-a născut în Valea Bradului, din părțile Hunedoarei, într-o familie preoţească, în 28 martie 1903. Dorind să devină preot, asemenea tatălui său, a urmat cursurile Academiei Teologice din Sibiu şi ale Facultăţii de Teologie din Bucureşti, pe care le-a încununat în 1939 cu teza de doctorat, dobândind o înaltă cunoaştere teologică. Pe lângă teologie, Sfântul Ilarion a urmat și cursurile Facultății de Litere și Filosofie din Cluj, între anii 1927-1929.
Cunoaşterea dobândită a aşezat-o în slujirea tinerilor de la Liceul „Avram Iancu” din Brad. În anul 1927, în biserica din Crișcior, s-a căsătorit cu Valeria, care-i va rămâne alături toată viața, dăruindu-i doi copii, dintre care unul va muri de o boală nemiloasă. La scurt timp după căsătorie a fost hirotonit diacon, iar, mai apoi, preot și duhovnic, de către Mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului, în capela mitropolitană de la Sibiu, fiind instalat preot în Valea Bradului, în 1927, la praznicul Schimbării la Faţă. După trei ani de păstorire rodnică în Valea Bradului, în 1930 a fost rânduit preot la parohia Șega din Arad.
Pentru vrednicia sa preoțească, a fost chemat, în anul 1939, de Episcopul Andrei Magieru, ca preot la Catedrala Veche a Aradului, unde va slujii până la ultima sa întemniţare, urmată de moartea martirică. Prin slujirea sa, a însufleţit toată biserica în rugăciune şi credinţă, predicile lui fiind rostite cu o putere care mişca inimile. De la catedra Academiei Teologice din Cluj şi, mai ales, de la catedra Academiei Teologice din Arad, a deschis inimile multor tineri spre tainele teologiei, învăţându-i dreapta credință ortodoxă, pe care a mărturisit-o cu preţul vieţii.
Odată cu venirea la putere a regimului comunist ateu în România, începând cu anul 1945, s-a deschis Drumul Crucii pentru Sfântul Ilarion, care a fost arestat, bătut, înlăturat şi întemniţat de mai multe ori pentru mărturisirea credinţei. Ultima arestare a Sfântului Ilarion a avut loc în anul 1958, acesta fiind dus la Bucureşti, apoi transferat la Penitenciarul din Cluj, unde a fost judecat și condamnat, în urma unor mărturii mincinoase, la 20 de ani de temniță grea și 8 ani de degradare civică.
De la Cluj a fost mutat la Gherla şi, de acolo, în temnița grea de la Aiud. Aici, Sfântul Ilarion a făcut din temniţă un amvon al teologiei, rămânând în conştiinţa deţinuţilor ca un mărturisitor. În închisoarea de la Aiud, Sfântul Ilarion a trecut la cele veșnice în 18 septembrie 1961, întrucât, deși era bolnav, i s-a refuzat asistența medicală. Două zile deținuții l-au vegheat, apoi a fost dus să fie îngropat în cimitirul comun, nu înainte ca să i se înfigă în inimă o bară ascuțită de fier, chip în care gardienii se asigurau de moartea deținutului.
În timpul înmormântării, care a avut loc noaptea, preoții deținuți, în număr de aproape 400, i-au rostit în tăcere prohodul în celulele lor. Toată viața, Sfântul Ilarion a căutat sfinţenia în Hristos, prin slujirea Bisericii şi a Teologiei, pecetluită prin mărturia cea mai de pe urmă, a morții sale martirice în temniţa de la Aiud.
