Pinacoteca Municipiului Bucuresti

06/10/2026

𝐒𝐰𝐢𝐩𝐞 𝐀𝐫𝐭🎨 𝐂â𝐧𝐝 𝐫𝐞𝐥𝐢𝐠𝐢𝐢𝐥𝐞 ș𝐢 𝐩𝐨𝐥𝐢𝐭𝐢𝐜𝐚 𝐧𝐮 ț𝐢𝐧 𝐜𝐨𝐧𝐭 𝐝𝐞 𝐩𝐚𝐭𝐫𝐢𝐦𝐨𝐧𝐢𝐮

🏛️ Partenonul a fost construit în secolul al V-lea î.Hr. ca templu dedicat Athenei Parthenos (Fecioarei Atena/ Atenei cele Virgine).

☦️ ~500–578 d. Hr.: Odată cu creștinarea Imperiului Bizantin, templul a fost transformat mai întâi în biserică ortodoxă bizantină, cu hramul Fecioarei Maria (Panagia Athiniotissa sau Theotokos).

⛪1206–1458: După ocuparea Atenei de către cruciați, a devenit catedrală romano-catolică (Notre-Dame), sub Franci și Florentini. Cu turn și anexe în partea frontală.

🕌 În 1458, după cucerirea otomană, Partenonul a devenit moschee, cu o minaretă pe acoperișul frontonului.

💣În 1687, în timpul războiului dintre venețieni și otomani, un proiectil venețian a lovit depozitul de pulbere din interiorul monumentului. Explozia a distrus mare parte din Partenon și prima moschee amenajată în interiorul său. La scurt timp, Atena intră din nou sub dominație otomană.

🕌 La începutul secolului al XVIII-lea, otomanii au construit în spațiul rămas liber, în naos, o nouă moschee mai mică, independentă, cu o singură cupolă. Aceasta a fost demolată în 1843, odată cu începutul cercetărilor arheologice de pe Acropolis.

❗Partenonul este, astfel, un exemplu spectaculos, ilustrat și în artă, al modului în care conflictele religioase și politice au pus patrimoniul pe plan secund — iar uneori l-au mutilat sau chiar l-au distrus.

‼️Nu o singură religie sau civilizație a făcut-o. Oameni de diferite religii și civilizații au fost, de multe ori, din cauza orgoliilor și a propriilor interese sau convingeri, cel mai mare dușman al propriului lor patrimoniu (fie el național sau mondial). Și observăm asta și azi.

Dr. Vlad Vieru, muzeograf

05/10/2026

𝐒𝐰𝐢𝐩𝐞 𝐀𝐫𝐭 🎨 𝐏ă𝐜𝐚𝐭𝐮𝐥: 𝐮𝐧 𝐜𝐨𝐧𝐜𝐞𝐩𝐭 𝐯𝐞𝐫𝐬𝐚𝐭𝐢𝐥, î𝐧 𝐟𝐮𝐧𝐜ț𝐢𝐞 𝐝𝐞 𝐯𝐫𝐞𝐦𝐮𝐫𝐢 ș𝐢 𝐫𝐞𝐥𝐢𝐠𝐢𝐢

Heinrich Lossow, The Sin (Die Versündigung), 1880

🖼️La prima vedere, o scenă erotică. Dar titlul spune deja mai mult: „Păcatul”. Un sacrilegiu sau o refulare a instinctelor carnale umane?
În pictura lui Lossow, dorința intră în conflict cu morala creștină, iar corpul devine locul confruntării dintre instinctul uman și regulile stricte impuse din exterior.
Pictura a fost asociată cu Cesare Borgia și imaginea renascentistă a unei Biserici decadente în care puterea, sexualitatea și corupția morală puteau coexista — contrast puternic cu doctrina care condamna tocmai instinctele pe care oamenii cu greu le puteau reprima.

❓Cine decide ce este „păcat”?

Timp de secole, instituțiile religioase (politeiste sau monoteiste) au contribuit la definirea "păcatului" și a normelor privind sexualitatea, corpul și plăcerea. Nici tradiția ortodoxă nu este lipsită de contradicții: istoria sa oferă exemple în care discursul moral și practica unor reprezentanți ai instituției au intrat în conflict.
Dorințele carnale au fost transformate în transgresiuni, iar instinctele — în lucruri care trebuiau controlate sau reprimate.

👨🏻‍⚖️De exemplu, în perioada fanariotă, pravila lui Matei Basarab sau (Îndreptarea legii cu Dumnezeu) era o compilație juridico-canonică, de inspirație bizantină, tradusă și adaptată în română, la inițiativa mitropolitului Ștefan și cu sprijinul financiar al domnitorului unde se poate observa concret cm o anumită concepție religioasă despre corp și sexualitate putea deveni normă juridică.

❗În acest sens, „păcatul” devine o problemă etică: este natura umană vinovată sau devine vinovată atunci când este judecată printr-o doctrină în funcție de religia locală (Islam, creștinism, budism, hinduism, shintoism etc.), sau de politica locală care manipulează religia pentru a subjuga populația?

💬Mesajul direct și vulgar al picturii este unul atemporal și care ar putea și înțeles și în prezent astfel: atunci când religia impune corpului limite imposibil de ignorat, „păcatul” devine refularea instinctului reprimat — o tensiune pe care chiar și cei din interiorul sistemului, călugări sau maici, cu greu o pot ține ascunsă.

Dr. Vlad Vieru , muzeograf

02/10/2026

𝐒𝐰𝐢𝐩𝐞 𝐀𝐫𝐭 🎨 𝐂𝐞 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐮𝐧 𝐬𝐞𝐛𝐢𝐥?

Dacă vizitați colecțiile Muzeului de Artă din Palatul Dolmabahçe, ultima reședință imperială a sultanilor otomani, veți observa o lucrare semnată de Hüseyin Zekai Pașa (1860–1919), pictor otoman pasionat de arhitectura istorică.

Pictura surprinde sebilul sultanului Abdülhamid I care există și azi in Istanbul.

Termenul sebil nu are un echivalent exact în limba română, dar poate fi tradus explicativ prin "fântână/cișmea publică de binefacere”. ⛲

Originare din tradiția islamică a oferirii apei ca act de caritate, aceste fântâni au devenit, în perioada otomană, mici opere de arhitectură: bogat ornamentate și amplasate în spații publice, pentru ca trecătorii să poată primi apă gratuit.

Așa cm în istoria României mulți domnitori sau boieri ctitoreau biserici sau mănăstiri, în tradiția otomană, nobilii și sultanii "ctitoreau" aceste "fântâni/cișmele".

Prin pictura lui Hüseyin Zekai Pașa, descoperim astfel un Istanbul în care arta, propaganda, arhitectura și filantropia se întâlnesc, și azi, în spațiul public.

Dr. Vlad Vieru, muzeograf

29/09/2026

🎨La 29 septembrie 1571 se năștea, la Milano, Michelangelo Merisi, cunoscut drept Caravaggio, unul dintre cei mai importanți și influenți pictori ai artei europene. Prin realismul radical al figurilor, compozițiile de mare tensiune și contrastele puternice dintre lumină și întuneric, Caravaggio a schimbat profund pictura de la începutul secolului al XVII-lea și a deschis drumul către sensibilitatea barocă.
🖼️Una dintre capodoperele sale este „Depunerea lui Hristos în mormânt”, realizată în jurul anilor 1602–1604 pentru capela familiei Vittrice din biserica Santa Maria in Vallicella din Roma. Astăzi, originalul se află în Pinacoteca Vaticana. Scena surprinde momentul în care trupul lui Hristos este așezat pe Piatra Ungerii, iar forța compoziției este amplificată de lumina care decupează personajele din întuneric și de extraordinara materialitate a trupului lui Hristos.
Pictura lui Caravaggio aduce sacrul în imediata apropiere a privitorului. Personajele biblice nu mai apar ca figuri idealizate, îndepărtate de lumea reală, ci poartă chipuri, gesturi și trupuri recognoscibile. Lumina devine astfel un adevărat instrument dramatic: ea dezvăluie, selectează și conduce privirea, în timp ce întunericul amplifică tensiunea și emoția scenei. Această manieră de a picta va exercita o influență majoră asupra artiștilor europeni, dând naștere fenomenului cunoscut drept caravaggism.
🏛️În colecția Pinacotecii București se păstrează o copie de secol XIX, după această celebră compoziție. Lucrarea a intrat în patrimoniul Pinacotecii în 1937, prin donația Elena și Ioan Movilă.
La 455 de ani de la nașterea lui Caravaggio, lucrarea ne oferă prilejul de a redescoperi forța unui artist pentru care lumina nu este doar un element al picturii, ci devine parte din însăși povestea reprezentată. (Ana Maria Măciucă, muzeograf)

20/09/2026

Contributia BCR oferita colectiei Pinacotecii a fost prilej de intalnire si dialog. Aici consemnarile postate de curatorial.ro

https://curatorial.ro/arta/pinacoteca-bucuresti-palatul-dacia-romania-in-curs-de-reabilitare/

Lucrările de reabilitare au debutat la Palatul Dacia-România din centrul Capitalei, prevăzut să găzduiască Pinacoteca București. Muzeul Municipiului București (MMB) a predat clădirea în primăvară, așa cm era stabilit, și organizarea șantierului a debutat la începutul verii. „Acum ...

11/09/2026

🎨🏛️ Aseară, la Palatul Suțu, am celebrat un moment important pentru Pinacoteca București: vernisajul expoziției „Ecouri în patrimoniul contemporan: BCR și Pinacoteca București”.
Este o expoziție care vorbește, înainte de toate, despre patrimoniu, responsabilitate și generozitate. În 2025, Banca Comercială Română a făcut o contribuție excepțională la patrimoniul Pinacotecii București, prin lucrări de pictură, sculptură și artă decorativă semnate de artiști importanți ai secolului XX și ai artei contemporane românești. Este prima contribuție instituțională de o asemenea amploare destinată Pinacotecii și un gest care va rămâne în istoria colecției noastre.
✨ La vernisaj au luat cuvântul Andrea Gégény, Real Estate Management Director în cadrul BCR, Stere Farmache, președintele Asociației Prietenii Pinacotecii București, și Dr. Adrian Majuru, managerul Muzeului Municipiului București, într-o întâlnire dedicată acestei importante contribuții și rolului pe care parteneriatele dintre instituțiile culturale și mediul privat îl pot avea în construirea patrimoniului de mâine.
🖼️ Lucrările reunite în expoziție, semnate de Milița Petrașcu, Gheorghe Anghel, Marius Bunescu, Ion Mândrescu, Florin Ciubotaru, Petru Lucaci, Alexandru Ghilduș, Teodor Vescu și alți artiști importanți, intră acum în dialog cu colecțiile istorice ale Pinacotecii București. Împreună, ele spun o poveste despre continuitatea artei românești și despre felul în care patrimoniul se construiește, se îmbogățește și se transmite mai departe.
Mulțumim Băncii Comerciale Române pentru această contribuție generoasă și pentru sprijinul acordat Pinacotecii București. Un astfel de gest înseamnă mai mult decât îmbogățirea unei colecții: înseamnă asumarea unei responsabilități față de cultura orașului și față de generațiile care vor veni.
🤝 Mulțumim tuturor celor care ne-au fost alături aseară, la Palatul Suțu, într-un moment important pentru Pinacoteca București. De aici începe și continuă povestea unui patrimoniu care se construiește împreună.

📍 Palatul Suțu – Muzeul Municipiului București
📅 10 septembrie – 8 noiembrie 2026
🕙 Miercuri–duminică, 10:00–18:00
🎟️ Ultima intrare: 17:30

09/09/2026

✨De sărbătoarea Sfinților Ioachim și Ana, ne oprim asupra uneia dintre cele mai cunoscute reprezentări ale celor doi: „Întâlnirea la Poarta de Aur”, frescă realizată de Giotto în Capela Scrovegni din Padova, la începutul secolului al XIV-lea. 🎨
📖Potrivit tradiției, Ioachim și Ana, după o îndelungată despărțire, se întâlnesc la Poarta de Aur a Ierusalimului. Giotto transformă momentul într-o scenă de o extraordinară forță emoțională: cei doi se apropie, se îmbrățișează și își ating buzele într-un gest de tandrețe neobișnuit de direct pentru reprezentarea medievală a temelor sacre. 🤍
Imaginea este adesea evocată drept una dintre cele mai timpurii și memorabile reprezentări ale sărutului în arta occidentală medievală. Dincolo de semnificația religioasă a scenei, Giotto introduce aici o dimensiune profund umană: emoția revederii, apropierea dintre două persoane și bucuria unui moment așteptat.
Este una dintre marile noutăți ale artei lui Giotto: sfinții și personajele sacre nu mai apar doar ca figuri hieratice, ci ca oameni capabili să exprime, prin gest și privire, emoții recognoscibile și astăzi. ✨
🙏La mulți ani tuturor celor care poartă numele Ioachim și Ana!
📷 Giotto di Bondone, Întâlnirea la Poarta de Aur, cca. 1303–1305, frescă, Capela Scrovegni, Padova.

08/09/2026

ÎN CURÂND LA
JOI, 10 SEPTEMBRIE 2026 | 17.00

Câteva imagini din culisele expoziției „Ecouri în patrimoniul contemporan: BCR și Pinacoteca București” care prinde, încet, contur.
Detalii din lucrări, fragmente de spațiu și câteva priviri de ansamblu, înainte ca totul să fie pregătit pentru deschiderea de joi.

Expoziția marchează integrarea în patrimoniul Muzeului Municipiului București a unei contribuții excepționale realizate în anul 2025 de Banca Comercială Română – lucrări de pictură, sculptură și artă decorativă semnate de artiști reprezentativi ai secolului al XX-lea și ai artei contemporane românești.
Este prima contribuție instituțională de o asemenea amploare destinată Pinacotecii București și un exemplu relevant al modului în care colaborarea dintre mediul public și cel privat poate contribui la dezvoltarea patrimoniului cultural.
Reunind lucrări semnate de Milița Petrașcu, Gheorghe Anghel, Marius Bunescu, Florin Ciubotaru, Petru Lucaci, Alexandru Ghilduș, Teodor Vescu, Costin Neamțu, Ion Bitzan și alți artiști importanți, expoziția propune un dialog între noul fond patrimonial și colecțiile istorice ale Pinacotecii București, evidențiind continuitatea creației artistice românești și responsabilitatea comună de a transmite patrimoniul generațiilor viitoare.
📅 Vernisaj: 10 septembrie 2026, ora 17:00
📍 Palatul Suțu – Muzeul Municipiului București
Accesul la vernisaj este gratuit, exclusiv pentru vizitarea expoziției în cadrul evenimentului de deschidere.
Expoziția poate fi vizitată în perioada 10 septembrie – 8 noiembrie 2026, la Palatul Suțu – Muzeul Municipiului București (Bd. I.C. Brătianu nr. 2, sector 3).
📆 Program de vizitare:
• miercuri – duminică: 10:00–18:00
• ultima intrare: 17:30
👉 Vă așteptăm la Palatul Suțu să descoperiți o expoziție care vorbește despre memorie, patrimoniu și despre puterea gesturilor de generozitate de a deveni parte din istoria culturală a Bucureștiului!

01/09/2026

🍂 1 septembrie - Început de toamnă 🍂

„O foaie se desprinde din crâng și calendar:
De-un an o așteptase Septemvrie ca dar.
Tot ce legat fusese, de-acuma o să zboare.
Lumina e mai caldă, deși e mai răcoare.”

În prima zi de septembrie, vă propunem o întâlnire între pictură și poezie: „Peisaj de toamnă”, lucrare realizată de Ana Asvadurova Ciucurencu în 1962, și versurile lui Ion Pillat (1891–1945), din poezia „Septemvrie”.
Poemul face parte din volumul "Pe Argeș în sus", publicat la București în 1923, la Editura Cultura Națională.
La Ion Pillat, septembrie nu marchează o ruptură bruscă de vară, ci o schimbare aproape imperceptibilă a luminii și a culorilor. Toamna se instalează treptat, iar ceea ce pare sfârșit devine, paradoxal, o nouă formă de frumusețe:

„Culorile învie pe moartea frunzăturii,
Dând farmecu-nfloririi declinului naturii.
Și tremurând în vântul ce-o smulge și-o ridică,
O pasăre de aur e frunza cea mai mică.”

🍁 Bun venit, septembrie! 🍁