09/10/2026
]RO] Curator’s pick by Ioana Iuna Șerban
„Grigorescu” e numele cel mai răsunător din arta românească, patru - la fel ca Beatleșii - fiind Grigoreștii care au lăsat amprenta în ultimii 150 de ani.
Dintre ei, Vincențiu e cel mai puțin cunoscut.
Deși are și pagină de IMDB. Unde apare faptul că a jucat un rol în Ultima noapte de copilărie (1968, r. Savel Stiopul).
Dintr-un articol al Magdalenei Mărculescu despre el reiese că în anii 50 jucase rugby profesionist la naționala de atunci.
Un personaj așadar. Redescoperit oarecum odată cu expoziția din 2016 pe care Galeria 418 i-a dedicat-o la Cetate.
Vincențiu Grigorescu a fost dintre artiștii care în anii 60-70 au reușit să emigreze (alte nume sunt Paul Neagu, Pavel Ilie, Andrei Cădere). Cariera lui, începută în România, ia o turnură către abstracționism și conceptualism cu puțin înainte de azilul politic în Liguria, în 1972, direcție care e clar favorizată în mediul artistic italian.
SWIPE IMAGE TO READ MORE >>
—
[ENG] Grigorescu” is the most resonant name in Romanian art, with four of them—just like the Beatles—leaving their mark over the last 150 years.
Among them, Vincențiu is the least known.
Even though he even has an IMDb page, which lists his role in Last Night of Childhood (1968, dir. Savel Stiopul).
An article about him by Magdalena Mărculescu reveals that in the 1950s he played professional rugby for the national team at the time.
A true character, then. Somewhat rediscovered with the 2016 exhibition dedicated to him by Galeria 418 at Cetate.
Vincențiu Grigorescu was among the artists who managed to emigrate in the ‘60s and ‘70s (other names include Paul Neagu, Pavel Ilie, and Andrei Cădere). His career, which began in Romania, took a turn toward abstractionism and conceptualism shortly before he was granted political asylum in Liguria in 1972—a direction clearly favored in the Italian art scene.
O serie de tranziție între figurativul comun pe care-l practica și abstract este cea a Fluturilor, pictați în roșu și negru adesea (excepțional în alb cm e cel din colecția MARe), aproape desfigurați din imaginea recognoscibilă și transformați într-un soi de axe compoziționale ale lucrărilor. Apoi,