Muzeul Victor Babeş

Pentru marea majoritate a românilor, cu o instrucţie şcolară cât de cât decentă, numele lui Victor Babeş (1854-1926), este în cel mai bun caz, asociat cu vreun aşezământ spitalicesc sau cu mult mai cunoscutul Institut Naţional de Patologie, aflat de aproape 130 de ani pe Splaiul Dâmboviţei, singurele care mai nemuresc amintirea celui mai mare savant român. Deşi categorică şi evident suspectă de su

biectivism, aprecierea mea referitoare la valoarea lui Victor Babeş, e susţinută de faptele celui pe care alt distins reprezentant al şcolii româneşti de medicină, neurologul Gheorghe Marinescu, îl consideră ca fiind "cel mai ilustru reprezentant al ştiinţei medicale româneşti". Afirmaţia doctorului Marinescu era valabilă în 1926, la dispariţia lui Victor Babeş, şi mai e valabilă şi astăzi. Şi cm ar putea fi altfel când Victor Babeş este printre altele, la doar 31 de ani, autorul (alături de chimistul francez Victor Cornil) primului tratat de bacteriologie din lume, apărut în 1885, cel care descoperă valoarea serului imun formulând principiul imunizării pasive, cel care enunţă principiul antibiozei explicând antagonismul dintre organisme cu acţiune de inhibare reciprocă, descoperitorul unei noi clase de paraziţi, care provoacă febra Texas la animale, ceea ce a făcut ca la Congresul Internaţional de Zoologie, de la Londra din 1900, aceşti paraziţi să fie numiţi Babesia, iar bolile provocate să fie denumite “babesiose“, cel care depistează în celule creierului animalelor turbate corpusculii virotici, denumiţi în literatură de specialitate “corpusculii Babeş-Negri“, cel care pune în evidenţă peste 40 de microorganisme patogene, etc. În calitatea sa de director al institului ce-i poartă numele, Victor Babeş s-a preocupat de o serie de probleme medico-sociale ale timpului, printre care organizarea activităţii antiepidemice, alimentarea cu apă potabilă a oraşelor şi satelor, combaterea cauzelor sociale ale unor boli precum pelagra sau holera. Toate aceste cercetări şi descoperiri, Babeş le-a făcut cunoscute lumii ştiinţifice şi nu numai, în peste 1300 de studii, lucrări şi articole, apărute în ţară sau străinătate. Ca o recunoaştere a tuturor aceste nepreţuite contribuţii la starea de sănătate a oamenilor şi animalelor, Victor Babeş a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1889 şi titular în 1893, membru al Academiei de Medicină din Paris, primind de trei ori premiul prestigioasei Academii de Ştiinţe din Paris, fiind distins şi cu titlul de cavaler al Legiunii de Onoare. Noi românii, îi mai datorăm marelui savant şi înfiinţarea primului institut de bacteriologie din Europa de est (1887) şi celui de-al doilea din Europa, institut pe care l-a condus cu sobrietate şi competenţă până la sfârşitul vieţii. De asemenea Universitatea din Cluj, poartă numele lui Victor Babeş, -alături de cel al matematicianului maghiar Janos Bolyai-, ca semn de preţuire şi recunoştinţă faţă de cel care în 1919, a pus bazele acestei citadele universitare din capitala Ardealului reîntregit cu Patria-mama. Mai înseamnă şi Vincenţiu Babeş (1821-1907), tatăl savantului şi unul dintre liderii luptei pentru emancipare naţională a românilor din Transilvania şi Banat, deputat în Parlamentul de la Budapesta în mai multe rânduri, dar şi membru fondator al Academiei Române ( 1866), for în care din 1889 va deveni coleg de aula academică cu fiul său Victor. Babeş mai înseamnă însă şi Aurel, fratele lui Victor, chimist de bună factură şi un ajutor statornic al savantului, dar mai ales Aurel A. Babeş, fiul lui Aurel şi inventatorul testului de cancer de col uterin, mult mai cunoscut sub denumirea de testul Babeş-Papanicolau. Nu în ultimul rând ne facem o datorie de onoare amintindu-l pe Mircea Babeş (1898-1968), unicul fiu al savantului, diplomat de carieră, în bună tradiţie a diplomaţiei româneşti interbelice, cu state de serviciu la misiunile României din Varşovia, Washington şi Moscova, cel care prin donaţia făcută în 1956 a permis deschiderea muzeului care poartă numele ilustrului sau părinte, singurul loc din România în care poate fi onorat numele lui Victor Babeş în prezenţa obiectelor, cărţilor şi lucrărilor care l-au însoţit întreaga viaţă. În tihnitul cartier al Dorobanţilor, pe o străduţă ce poartă numele autorului versurilor imnului naţional, undeva între casă în care a locuit Tudor Vianu şi cea în care locuieşte marele sportiv Ilie Năstase, există un edificiu în stil eclectic,la numărul 14 A, care îşi aşteaptă vizitatorii dornici să facă cunoştinţă şi de ce nu (?) să aducă un omagiu acestei adevărate dinastii de lideri politici, academicieni, oameni de ştiinţă şi diplomaţi, care slujind ştiinţa, diplomaţia sau politica, s-au pus în primul rând în slujba românilor. Muzeul „Prof. Dr.Victor Babeș” este parte componentă a Muzeului Municipiului Bucureşti, care mai deţine următoarele muzee, colecții şi case memoriale:

1. Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suţu
2. Palatul Voievodal – Curtea Veche
3. Muzeul „Theodor Aman”
4. Colecția „C.I. și C.C. Muzeul de artă „Frederic și Cecilia-Cutescu Storck”
6. Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”
7. Colecția de artă „Ligia și Pompiliu Macovei”
8. Muzeul „Dr. George Severeanu”
9. Muzeul Memorial „Gheorghe Tattarescu”
10. Muzeul de Artă Populară „Dr. Nicolae Minovici”
11. Casa Filipescu-Cesianu - expoziția "Muzeul vârstelor"