Muzeul National al Aviatiei Romane

Muzeul National al Aviatiei Romane Tur virtual: https://my.matterport.com/show/?m=zag4CJyJfvr&brand=0 Aici, a funcţionat până în anul 1998.

Muzeul Naţional al Aviaţiei Române s-a înfiinţat prin Hotărârea de Guvern nr.197/02.03.1990, este reacrediat prin Ordinul nr. 2791/2015, devine muzeu de importanţă naţională prin H.G. 360/06.04.2011 și prin Ordinul nr.2709/17.11.2011, imobilul Muzeul Naţional al Aviaţiei Române se clasează ca monument istoric, categoria Ansamblu, grupa valorică „B”. Muzeul s-a deschis în anul 1993, în 5 corturi de

campanie pe aerodromul militar de la Otopeni. În anul 1995, Comandamentul Aviaţiei Militare a repartizat muzeului un spaţiu în faţa Aeroportului Internaţional Băneasa. Ulterior, Statul Major al Forţelor Aeriene a repartizat un nou spaţiu de expunere lângă Aeroportul Internaţional Otopeni, inaugurarea a avut loc în ziua de 2 martie 2000. Din anul 2006, Muzeul Naţional al Aviaţiei Române este amplasat în zona de nord a Bucureştiului, în hangarele care în prima jumătate a secolului al XX-lea se aflau pe latura de sud a aerodromului militar Pipera. Acest aerodrom s-a înfiinţat în 1915 pentru perfecţionarea piloţilor absolvenţi ai Şcolii Militare de Pilotaj de la Cotroceni.

EXPOZIȚIA TEMPORARĂ: ”IOAN DI CESARE ȘI AVIAȚIA DE VÂNĂTOARE”Cercul Militar Național -  Sala Rondă       Muzeul Național...
13/08/2026

EXPOZIȚIA TEMPORARĂ: ”IOAN DI CESARE ȘI AVIAȚIA DE VÂNĂTOARE”
Cercul Militar Național - Sala Rondă

Muzeul Național al Aviației Române, în parteneriat cu Liga Aeriană Română, vă invită la expoziția temporară intitulată ”Ioan Di Cesare și Aviația de Vânătoare”, în cadrul căreia veți descoperi decorații, brevete, insigne, plachete, uniforme și alte obiecte personale, care au aparținut unor Ași ai Aviației Române din cel de-al Doilea Război Mondial.
Această expoziție își propune să recupereze memoria acestor eroi aviatori și să transmită tinerei generații că limitele pot fi depășite prin curaj și asumarea responsabilității.

Program de vizitare: zilnic în intervalul orar 11.00-19.00, în perioada 13.08.-20.08.2026.
Vă așteptăm cu drag!

Foto: MNAvR

O zi plină de emoție și o atmosferă deosebită astăzi, la evenimentul  cultural "Ioan DiCesare și Aviația de Vânătoare", ...
12/08/2026

O zi plină de emoție și o atmosferă deosebită astăzi, la evenimentul cultural
"Ioan DiCesare și Aviația de Vânătoare", organizat la Cercul Militar Național, de către Muzeul Național al Aviației Române în parteneriat cu Liga Aeriană Română.
Mulțumim tuturor celor care au fost prezenți la vernisajul expoziției și la simpozion.
Vă lăsăm mai jos câteva imagini de la eveniment.
Vă așteptăm cu drag să vizitați expoziția și în zilele următoare!

Foto: Gabriel Ivănescu

INVITAȚIE EVENIMENTEXPOZIȚIE TEMPORARĂ: ”IOAN DI CESARE ȘI AVIAȚIA DE VÂNĂTOARE”Cercul Militar Național -  Sala Rondă   ...
12/08/2026

INVITAȚIE EVENIMENT
EXPOZIȚIE TEMPORARĂ: ”IOAN DI CESARE ȘI AVIAȚIA DE VÂNĂTOARE”
Cercul Militar Național - Sala Rondă

Muzeul Național al Aviației Române, în parteneriat cu Liga Aeriană Română, vă invită la expoziția temporară intitulată ”Ioan Di Cesare și Aviația de Vânătoare”, în cadrul căreia veți descoperi decorații, brevete, insigne, plachete, uniforme și alte obiecte personale, care au aparținut unor Ași ai Aviației Române din cel de-al Doilea Război Mondial.
Această expoziție își propune să recupereze memoria acestor eroi aviatori și să transmită tinerei generații că limitele pot fi depășite prin curaj și asumarea responsabilității.

Program de vizitare: zilnic în intervalul orar 11.00-19.00, în perioada 13.08.-20.08.2026.

Vă așteptăm cu drag!

AŞII AVIAŢIEI REGALE DE VÂNĂTOARE:                         IOAN DI CESARE – UN DESTIN DE EXCEPŢIE                  Ioan ...
12/08/2026

AŞII AVIAŢIEI REGALE DE VÂNĂTOARE:
IOAN DI CESARE – UN DESTIN DE EXCEPŢIE
Ioan Di Cesare, unul dintre aşii Aviaţiei Regale de Vânătoare, s-a născut la 12 august 1916 la Bucureşti într-o familie de origine italiană. Primele cursuri de pilotaj le-a făcut la Aeroclubul I.A.R. Braşov, obţinând în anul 1936 brevetul de aptitudini de pilot de turism gradul I, urmat la scurt timp de brevetul internaţional gradul II. La 1 iunie 1936 suferă un accident aviatic grav la Braşov, în urma căruia Fleet-ul pe care îl pilota se prăbuşeşte de la mică înălţime, coechipierul său pierzându-şi viaţa. În anul 1939 a absolvit Şcoala de Ofiţeri de Aviaţie de la Cotroceni şi a fost repartizat la Flotila 1 Vânătoare de la Pipera, în cadrul Grupului 7 Vânătoare. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a luptat în Campania din Est începând cu 22 iunie 1941 pilotând un avion Messerchsmitt 109 G inscripţionat ,,Hai fetiţo”. Într-un interviu acordat cu mult timp mai târziu de generalul locotenent Di Cesare acesta spunea; ,,Era o tradiţie încă din Primul Război Mondial ca fiecare piloţ să dea un nume avionului. Cei mai mulţi au au scris numele iubitei ... Eu am scris ˂Hai fetiţo>. Era numele unui cal de curse la trap pe care pariasem eu la Hipodrom şi câştigasem 3 000 de lei. Hipodromul de galop era unde este acum Casa Presei şi era foarte modern, ca cel de la Paris şi acolo mergea elita Bucureştiului. Alături era cel de trap şi acolo mergeam şi eu cu prietenii mei. Pe lângă nume, mai aveam scrise pe avion, în dreptul cabinei şi literele IDC, care veneau de la Ioan Di Cesare. Şi mai aveam pe coadă emblema Grupului 7 Vânătoare, în persoana Răţoiului Donald”.
Ioan Di Cesare a participat la campaniile militare de la Stalingrad, Dnipropetrovsk şi Mariupol, la finele anului 1942 intrând deja in categoria aşilor aviaţiei. În anul 1943 împreună cu alţi piloţi de elită, face parte din celebra Flotilă Udett, care executa cele mai grele şi mai riscante misiuni. Este binecunoscut episodul din data de 22 aprilie 1943, în care sublocotenent aviator Di Cesare a doborât un avion de bombardament sovietic într-o luptă aeriană la Izium, luând prizonieri. Până la data de 23 august 1944 a luat parte la luptele purtate în apărarea teritoriului naţional pentru protejarea zonei petrolifere Ploiesti împotriva bombardamentelor americane. După 23 august a trecut la Grupul 1 Vânătoare unde a luptat până la sfârşitul războiului.
Ioan Di Cesare a avut peste 500 de misiuni de luptă, 16 victorii aeriene certe şi trei probabile. Pentru faptele sale de arme a fost decorat cu Ordinul ,,Virtutea Aeronautică” clasa Crucea de Aur cu două barete în anul 1942; Ordinul ,,Virtutea Aeronautică” clasa Cavaler cu două barete în anul1943; Ordinul Coroana României clasa a V-a cu spade şi panglică de ,,Virtute Militară” în anul 1943; ,,Crucea de Fier” clasa a II-a la 6 iunie 1943; ,,Crucea de Fier” clasa I la 17 august 1943; ,, Frontflugspange in Gold”; Ordinul ,,Mihai Viteazul” clasa a III-a la 30 august 1943. După război a fost avansat până la gradul de general locotenent (rez.). Activitatea sa de pe front face din Ioan Di Cesare unul dintre cei mai buni piloţi români de vânătoare din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Generalul aviator s-a stins din viaţă la 10 august 2012.
Istoria Aviaţiei Române este alcătuită din destine excepţionale, iar Ioan Di Cesare ocupă un loc de cinste printre acestea. Astăzi prin evocarea unor etape din traiectoria destinului său, aducem omagiu unui pilot din cel de-Al Doilea Război Mondial care şi-a înscris numele în patrimoniu de onoare al Aviaţiei Militare, şi memoriei acelora care au iubit şi preţuit zborul. Cinstindu-le memoria, păstrăm vie moştenirea unei generaţii de sacrificiu care a făcut din cer, locul unde onoarea şi datoria au avut cea mai înaltă expresie. Curajul, profesionalismul şi devotamentul lor au rămas repere importante ale spiritului Aviaţiei Române.

BIBLIOGRAFIE:
1. Constantinescu Şerban, Aviatori români participanţi la luptele din anii 1916-1918 şi 1941-1945, Muzeul naţional de Istorie a României, Bucureşti, 1995.
2. Focşa Daniel, Ioan Di Cesare. Un aviator de elită în arhivele securităţii, Editura Institului European, Iaşi, 2016.

Text: muzeograf Micuţa Jianu
Foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Dicezare
https://www.viata-libera.ro/magazin/229489-oameni-de-seama-ioan-dicezare-un-cavaler-al-vazduhului

AŞII AVIAŢIEI REGALE DE VÂNĂTOARE: PE ARIPILE CURAJULUI ŞI DEMNITĂŢIICĂPITAN AVIATOR TUDOR GRECEANU (1917-1994) – UN ALT...
05/08/2026

AŞII AVIAŢIEI REGALE DE VÂNĂTOARE:
PE ARIPILE CURAJULUI ŞI DEMNITĂŢII
CĂPITAN AVIATOR TUDOR GRECEANU (1917-1994) – UN ALTFEL DE EROU
,,Am avut peste 1 000 de ore de zbor de luptă. Am avut peste douăzeci de victorii omologate. Am fost doborât. Am scăpat. Am fost condamnat la moarte de comunişti. Am fost graţiat. Am evadat de la Aiud. Am fost prins. Mi s-au tăiat picioarele. Dar nu m-am îngenuncheat în faţa nimănui. Cerul a fost singurul meu stăpân.”
Tudor Greceanu

Tudor Greceanu a fost unul dintre aşii Aviaţiei de Vânătoare din cel de-Al Doilea Război Mondial. Eroul căpitan aviator Tudor Greceanu reprezintă unul dintre cele mai dramatice şi demne destine din întreaga istoriografie a aviaţiei militare. Un pilot de elită care a supravieţuit războiului, pentru a deveni ulterior, un martir al închisorilor comuniste. Născut la 13 mai 1917 la Bucureşti a fost descendentul unor vechi familii boiereşti, familiile Greceanu şi Ghica. În anul 1939 a absolvit Şcoala de Ofiţeri de Aviaţie de la Cotroceni ca şef de promoţie, datorită aptitudinilor sale tehnice şi de pilotaj. A activat pe Frontul de Est în cadrul Grupului 7 Vânătoare şi trimis în cele mai dificile misiuni de luptă. A pilotat avioane de luptă de producţie germane, Messerchsmitt Bf 109 (variantele E şi G), fiind recunoscut pentru precizia tirului şi agresivitatea tactică. În timpul încercuirii de la Stalingrad avionul său a fost lovit, fiind forţat să aterizeze în spatele liniilor inamice. Cu o puternică determinare a reuşit să evite să fie luat prizonier de sovietici, parcurgând pe jos zeci de kilometrii prin stepa îngheţată pe timp de noapte până a ajuns la liniile româneşti. Spre sfârşitul campaniei din Est, a fost victima unui accident aviatic sever în care a suferit fracturi deschise multiple la ambele picioare, fiind salvat de medicii germani care i-au introdus tije metalice interne. Pentru faptele sale de arme, a fost decorat cu cele mai înalte ordine militare ale vremii printre care Ordinul ,,Mihai Viteazul” clasa a III-a.
După 23 august 1944, datorită originii sale boiereşti şi a Campaniei din Est a devenit o ţintă a represiunii pro-sovietice. În 1949 a fost ridicat de organele de represiune şi acuzat de ,,crimă de înaltă trădare şi activitaţi subversive”. Iniţial a fost condamnat la moarte, ulterior pedeapsa fiind comutată în muncă silnică pe viaţă. În iarna anului 1952 aflat în penitenciarul de maximă siguranţă de la Aiud, Tudor Greceanu a organizat şi condus una dintre cele mai spectaculoase tentative de evadare din închisorile comuniste. Capturat după câteva zile de hăituială prin Munţii Apuseni, a fost prins și pedepsit pentru evadare fiind bătut sistematic cu ranga fiindu-i deformate tijele metalice pe care le avea la picioare. Din cauza infecţiilor severe, (gangrenă), generate de tortură şi a unei lipse totale de igienă, i-au fost amputate ambele picioare de către medicii închisorii.
În anul 1964, în urma decretelor de amnistie a fost eliberat. Mutilat fizic și ţintuit într-un scaun cu rotile, fără pensie militară sau alte drepturi, fostul pilot de elită din cel de-Al Doilea Război Mondial, a trăit restul zilelor într-un anonimat complet fiind nevoit să dea meditaţii private la limbile franceză şi germană.
Căpitanul aviator Tudor Greceanu rămâne în memoria noastră un simbol al curajului, onorei, patriotismului şi a demnităţii umane. Prin eroismul său în luptă, prin verticalitatea morală de după război și martiriul din gulagul comunist, rămâne una dintre cele mai reprezentative personalităţi ale aviaţiei militare române.

BIBLIOGRAFIE:
1. Colectiv, Istoria aviaţiei române, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, 741p.
2. Greceanu Tudor, Drumul celor puţini. Amintirile unui pilot de vânătoare ieşit din încercuirea de la Stalingrad, Editura Vremea, 2016, 224 p.

Text: muzeograf Micuţa Jianu
Foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Greceanu

PRIMELE ŞCOLI DE PILOTAJ:1 AUGUST 1912 – ÎNFIINŢAREA ŞCOLII DE PILOTAJ A LIGII AERIENE        Înainte de supersonicele F...
01/08/2026

PRIMELE ŞCOLI DE PILOTAJ:
1 AUGUST 1912 – ÎNFIINŢAREA ŞCOLII DE PILOTAJ A LIGII AERIENE
Înainte de supersonicele F-16 Fighting Falcon şi misiunile complexe de poliţie aeriană din prezent, istoria aripilor româneşti s-a scris cu dârzenie şi pe aerodromul Băneasa. Înfiinţată la iniţiativa vizionară a Principelui George Valentin Bibescu, Şcoala de Aviaţie a Ligii Naţionale Aeriene, a pus bazele formării aviatorilor militari şi civili, devenind unul din pilonii pe care s-a clădit tradiţia aeronautică românească. Pentru infiinţarea şcolii, prinţul Gheorghe Valentin Bibescu a obţinut acordul rudelor pentru a folosi pământurile familiei de la Băneasa destinate pentru amenajarea unui teren de zbor. În toamna anului 1912, aerodromul devenise deja un punct de atracţie şi de întâlnire pentru protipendada Bucureştiului, care venea în automobilele epocii pentru a asista la zborurile de agrement şi demonstraţii aeriene.
Şcoala de Aviaţie a Ligii Naţionle Aeriene, a avut iniţial instructori proveniţi dintre rândurile piloţilor militari. La 1 august 1912 şi-a început activitatea sub îndrumarea instructorilor de zbor, piloţii Mircea Zorileanu şi Nicolae Capşa având pentru început următorii ofiţeri elevi: lt. Eugen Adamovici, lt. Constantin Fotescu şi lt. Alexandru Sturza. Evoluţiile executate de piloţii Ştefan Protopopescu, Gheorghe Negrescu, Nicolae Capşa, Mircea Zorileanu, Andrei Popovici, Polihroniade Vacas, Constantin Beroniade, Alexandru Paşcanu şi alţii au încântat privirile publicului prin măiestria lor. În Campania din 1913, respectiv al Doilea Război Balcanic, greul l-a dus Secţia a II-a de Aviaţie Militară, formată din Şcoala şi Parcul de Aviaţie al Ligii Naţionale Aeriene de la Băneasa. Toate misiunile ordonate au fost executate de Secţia a II-a. Deşi înfiinţată sub auspiciile unei asociaţii publice – Liga Naţională Aeriană, şcoala de pilotaj a pregătit primele promoţii de piloţi pentru viitorul Corp Aerian iar din acele prime hangare de la Băneasa a luat naştere şi s-a dezvoltat actualul aeroport Băneasa.
Despre fascinantul principe George Valentin Bibescu putem spune că face parte din categoria personalităţilor care au iubit aviaţia, devenind aviator din pasiune, chiar dacă a zburat puţin după obţinerea brevetului de pilot. Gheorghe Valentin Bibescu (1880 – 1941), alintat de părinţi ,,George”, a fost al patrulea născut al lui George Bibescu (1834 – 1902) şi al Mariei -Valentine, contesă de Caraman – Chimy (1839 – 1914). Pasionat de automobilism şi aeronautică prinţul Bibescu are meritul de a fi avut impulsul care a dus la implementarea aeronauticii în România. Considerând că este un moment oportun, în anul 1905 a înfiinţat societatea cu denumirea ,,Aero-Clubul Român”, cu sediul la Bucureşti, cu scopul de a promova aeronautica în România prin demonstraţii aeriene, conferinţe, articole, etc. La 10 ianuarie 1910, obţine brevetul de pilot cu nr. 20, la Şcoala de Pilotaj Blériot de la Pau, Franţa. La data de 5 mai 1912 a fondat pe aerodromul de la Băneasa ,,Liga Naţională Aeriană”, sub preşedenţia lui Constantin Olănescu şi sub conducerea sa tehnică. El a fost cel care a susţinut din punct de vedere financiar această societate reînfiinţată în anul 1920 cu speranţa de a aduce împreună aeronauţii români, într-un club al lor. Demersurile sale au fost răsplătite cînd în anul 1923 a fost înfiinţat Aero-Clubul Regal al României. A fost căsătorit cu Marta Bibescu (Lahovary) căreia i-a dăruit Castelul de la Mogoşoaia, care a aparţinut lui Constantin Brâncoveanu a cărei restaurare a început în anul 1910 şi s-a terminat în 1927. Urmaş al unei vechi familii româneşti, moştenitor al unui nume cu rezonanţă istorică, George Valentin Bibescu şi-a purtat numele cu o mândrie discretă. Între anii 1930-1941, a fost preşedintele Federaţiei Aronautice Internaţionale, iar pentru întreaga sa activitate a fost decorat cu Ordinul ,,Virtutea Aeronautică” de către regele României şi cu ,,Legiunea de Onoare” de statul francez.

BIBLIOGRAFIE:
1. Colectiv, Istoria aviaţiei române, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, pp. 77 – 81.
2. Antoniu Dan, Stoica Horia, Aviatori Români cu sânge albastru, Bucureşti, 2025, pp. 23-52.

Text: muzeograf Micuţa Jianu
Foto: https://www.danagont.ro/aeroportul-baneasa-singurul-aeroport-in-forma-de-elice-si-unul-dintre-cele-mai-vechi-din-lume/

Muzeul Național al Aviației Române scoate la concurs un post vacant de execuție: contabil IA - Compartimentul Financiar-...
31/07/2026

Muzeul Național al Aviației Române scoate la concurs un post vacant de execuție: contabil IA - Compartimentul Financiar-contabil.

Detalii privind cerințele postului:
https://roaf.ro/wp-content/uploads/2026/07/U.M.-01835-Bucuresti-Anunt-cu-privire-la-organizarea-unui-concurs-de-incadrare-a-unui-post-vacant-de-executie-de-contabil-IA-in-cadrul-Muzeului-National-al-Aviatiei-Romane.pdf

Vă așteptăm în echipa Muzeului Național al Aviației Române!

ZIUA IMNULUI NAŢIONAL AL ROMÂNIEI      În fiecare an, la 29 iulie, sărbătorim Ziua Imnului Naţional, o zi cu o profundă ...
29/07/2026

ZIUA IMNULUI NAŢIONAL AL ROMÂNIEI

În fiecare an, la 29 iulie, sărbătorim Ziua Imnului Naţional, o zi cu o profundă încărcătură emoţională şi simbolică. Această dată a fost instituită oficial prin Legea nr. 99/1998 şi marchează momentul din anul revoluţionar 1948 când ,,Deşteaptă-te Române” a fost cântat pentru prima dată oficial în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea.
Versurile aparţin poetului braşovean Andrei Mureşan (1816-1863) şi au fost publicate sub forma unui poem patriotic numit ,,Un răsunet”, în numărul din 21 iunie 1948 în publicaţia ,,Foaie pentru minte, inimă şi literatură”. Muzică solemnă şi energică se consideră că a fost compusă de Anton Pann (1796-1854), un cunoscut compozitor, interpret şi culegător de folclor al vremii.
Alături de sigiliu, stemă, drapel şi Ziua Naţională, Imnul naţional este un simbol identitar de stat, care defineşte unitatea şi dorinţa de libertate a poporului. Cântecul ,,Deşteapt-te Române” a fost readus în conştiinţa românilor şi adoptat oficial ca Imn al României prin Decretul Lege nr. 40 din 24 ianuarie 1990.
Începând cu vremurile de speranţă şi sacrificiu pentru unitate, din perioada paşoptistă, Imnul, la fel ca şi Drapelul Nalional, i-a însoţit întotdeauna pe români. A fost martorul celor mai mari încercări ale naţiunii noastre, al luptelor crâncene pentru libertate, independenţă, dar şi al victoriilor, al marilor împliniri şi reuşite. Indiferent de nume şi de versurile cântate, indiferent de perioada istorică, Imnul a motivat, a îmbărbătat şi a emoţionat. Privind în jur către celelalte naţiuni, constatăm că imnul national este un cântec pe care oamenii în poartă în inimi cu mîndrie indiferent unde s-ar afla, fiecare imn având o istorie proprie, pe cât de interesantă pe atât de surprinzătoare.
Imnul Naţional al României este simbolul statului suvern, o piesă muzicală cu caracter solemn, care are funcţia de emblemă a naţiunii, versurile fiind intonate în împrejurări oficiale sau sărbători naţionale. Acolo unde graniţele doreau să distrugă visul de unire al poporului român, spiritualitatea şi cultura s-au dovedit a fi forţa care a inspirat şi sprijinit afirmarea identităţii, suveranităţii şi spiritualităţii neamului românesc.

Text: muzeograf Micuța Jianu
Foto: https://www.sihastriaputnei.ro/recomandari/ziua-imnului-national-al-romaniei

ZIUA RADIOLOCAŢIEI       În data de 25 iulie 1955 prin înfiinţarea Trupelor Radiotehnice, radiolocaţia devenea o armă de...
25/07/2026

ZIUA RADIOLOCAŢIEI
În data de 25 iulie 1955 prin înfiinţarea Trupelor Radiotehnice, radiolocaţia devenea o armă de sine stătătoare. Această armă are o mare importanţă strategică, fiind o componentă a cercetării spaţiului aerian pentru identificarea mijloacelor de atac ale inamicului. Astfel pornind de la posibilitatea acestuia de a intra nestingherit pe calea aerului pe teritoriul naţional cu ajutorul zepelinelor, înainte şi în timpul Primul Război Mondial s-a născut ideea monitorizării spaţiului aerian pentru localizarea din timp a aparatelor de zbor care se deplasau către obiectivele pe care urmau să le distrugă. Astfel au apărut structuri militare de pândă, care transmiteau date şi informaţii către comandamente. În martie 1939, lua fiinţă Serviciul General de Pândă şi Alarmă iar în aprilie 1949 în cadrul Comandamentului Apărării Antiaeriene se înfiinţa Secţia de Pândă Aeriană, culminînd în anul 1955 cu înfiinţarea Trupelor Radiotehnice.
Astăzi îi sărbătorim pe cei care transformă învizibilul în certitudine. Fie că vorbim despre radarele istorice sau sistemele moderne, radiolocatoriştii militari rămân străjerii tăcuţi care veghează siguranţa spaţiului aerian naţional şi aliat.
Chiar aici, în locaţia Muzeului Naţional al Aviaţiei Române, pe fostul erodrom Pipera, s-au făcut primii paşi pentru apărarea aeriană. În acest loc încărcat de istorie, a fost realizată prima staţie de radiolocaţie românească, radarul mobil START 1, care a intrat în dotare în anul 1986.
Aviatorii cuceresc cerul, dar radiolocatoriştii sunt cei care veghează. Este o muncă de mare responsabilitate, unde o secundă de neatenţie poate să schimbe destine.
Muzeul Naţional al Aviaţiei Române aduce un omagiu tuturor generaţiilor de radiolocatorişti, atât veteranilor care au operat echipamentele clasice cât şi tinerilor care operează sisteme digitale integrate NATO într-un domeniu cu multe provocări.
La mulţi ani Radiolocaţiei Române!

Text: muzeograf Micuța JIANU
Foto: https://www.ziuaconstanta.ro/stiri/actualitate

ZIUA AVIAŢIEI ROMÂNE ŞI A FORŢELOR AERIENE              Ziua Aviaţiei Române şi a Forţelor Aeriene, este sărbătorită anu...
20/07/2026

ZIUA AVIAŢIEI ROMÂNE ŞI A FORŢELOR AERIENE

Ziua Aviaţiei Române şi a Forţelor Aeriene, este sărbătorită anual la 20 iulie sub ocrotirea Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul – patronul spiritual al aviatorilor. Această zi este dedicată memoriei pionierilor aviației, acelora care fac din cerul patriei un spațiu al siguranței absolute, radiolocatoriștilor, rachetiștilor, personalului tehnic și inginerilor din Forțele Aeriene Române. În acelaşi timp aducem un pios omagiu acelora care s-au jertfit în numele patriei pe câmpul de luptă, în teatrele de operaţii, în timpul exerciţiilor militare sau a intervenţiilor în situaţii de urgenţă.
Pentru aviatori, zborul nu este doar o profesie, este o stare de spirit. Acolo sus între cer şi pământ, limitele se topesc, libertatea devenind una absolută. A fi aviator înseamnă a purta cerul în privire şi a înţelege că acolo sus, dincolo de nori există o lume a disciplinei şi a frumuseţii copleşitoare. De Ziua Aviaţiei, privim cu recunoştiinţă şi onoare către Forţele Aeriene, spre personalul care poartă cu repect şi mândrie uniforma albastră şi duc mai departe o moştenire a excelenţei şi a datoriei îndeplinite. Pentru Forțele Aeriene, această zi este una a retrospecției și pioșeniei, zi dedicată Eroilor Aerului. În această zi, inimile noastre se ridică odată cu aeronavele, sunetul motoarelor fiind salutul de rămas bun pentru cei care nu mai sunt și o promisiune că sacrificiul lor nu a fost în zadar.
Această zi aduce împreună și comunitatea civilă de aviatori și echipa lor din spatele trecerii maiestuoase a avioanelor, în zgomotul motoarelor și dârelor albe lăsate în urmă pe cer.
Astăzi la 20 iulie, Forţele Aeriene Române trăiesc emoţia unui moment încărcat de istorie şi de glorioase tradiţii, mândria că şi-au făcut şi îşi fac datoria sub tricolor, angajamentul de conştiinţă că sunt apărătorii de nădejde ai cerului senin al ţării.

La mulţi ani celor care poartă cerul albastru în suflet!

Text: muzeograf Micuța Jianu
Foto: https://stiridinromania.ro/20-iulie-ziua-aviatiei-romane-si-a-fortelor-aeriene/

Address

Strada Fabrica De Glucoză Nr. 2-4
Bucharest
020332

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Muzeul National al Aviatiei Romane posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Museum

Send a message to Muzeul National al Aviatiei Romane:

Shortcuts

Share

Category