Muzeul National al Aviatiei Romane

Name: Muzeul National al Aviatiei Romane
Address: Strada Fabrica de Glucoză nr. 2-4, Bucharest, 020332, RO
Telephone: (004) 021-232.04.04
Price range: £

Home
Romania
Bucharest
Muzeul National al Aviatiei Romane

Call Directions Website Contact the museum

Tur virtual: https://my.matterport.com/show/?m=zag4CJyJfvr&brand=0 Aici, a funcţionat până în anul 1998.

Muzeul Naţional al Aviaţiei Române s-a înfiinţat prin Hotărârea de Guvern nr.197/02.03.1990, este reacrediat prin Ordinul nr. 2791/2015, devine muzeu de importanţă naţională prin H.G. 360/06.04.2011 și prin Ordinul nr.2709/17.11.2011, imobilul Muzeul Naţional al Aviaţiei Române se clasează ca monument istoric, categoria Ansamblu, grupa valorică „B”. Muzeul s-a deschis în anul 1993, în 5 corturi de campanie pe aerodromul militar de la Otopeni. În anul 1995, Comandamentul Aviaţiei Militare a repartizat muzeului un spaţiu în faţa Aeroportului Internaţional Băneasa. Ulterior, Statul Major al Forţelor Aeriene a repartizat un nou spaţiu de expunere lângă Aeroportul Internaţional Otopeni, inaugurarea a avut loc în ziua de 2 martie 2000. Din anul 2006, Muzeul Naţional al Aviaţiei Române este amplasat în zona de nord a Bucureştiului, în hangarele care în prima jumătate a secolului al XX-lea se aflau pe latura de sud a aerodromului militar Pipera. Acest aerodrom s-a înfiinţat în 1915 pentru perfecţionarea piloţilor absolvenţi ai Şcolii Militare de Pilotaj de la Cotroceni.

14/10/2026

UN MONUMENT CA UN TESTAMENT – PUNCTUL UNDE CERUL SE ÎNTÂLNEȘTE CU PĂMÂNTUL
MIRCEA ZORILEANU (14 OCTOMBRIE 1883 – 10 FEBRUARIE 1919)

În piața Quito din capitală se află un monument dedicat lui Mircea Zorileanu, al doilea aviator brevetat din România, un mausoleu unic realizat de sculptorul Emil Ludovic Gové. Realizat din piatră, fier și bronz mausoleul are mai multe componente. Pilonii rectangulari pe care sunt reprezentate personaje în port popular sprijină o platformă cu patru vulturi care țin un glob pământesc, pe ecuatorul căruia sunt reprezentate semnele zodiacale. În temelia acestui monument ferită de privirile trecătorilor, este zidită urna funerară care conține cenușa aviatorului Mircea Zorileanu. Pe pavimentul care adăpostește urna funerară sunt gravate cuvintele sale testamentare, marturisire de credință a unei întregi generații de piloți: ,,Avem și noi oceanul nostru’’. Însă întregul citat surprinzător de emoționant este următorul:
,,Avem și noi oceanul nostru, deasupra căruia ne putem ridica în zbor ... Avem cerul nostru românesc’’. Pavimentul sub care este îngropată cenușa aviatorului este din mozaic și are în centru o roză a vânturilor stilizată, iar pe fațada principală a monumentului se regăsește o placă cu chipul în proﬁl al aviatorului Mircea Zorileanu.
Astăzi, vă invităm să pășiți dincolo de bronzul monumentului și să descoperiți omul, pilotul și scriitorul Mircea Zorileanu. Înițial locotenent de cavalerie a obținut brevetul de pilot în iulie 1911, remarcându-se în arta pilotajului fiind supranumit ,,Maestrul’’. Într-o epocă în care aparatele de zbor erau doar niște fragile structuri, el a sfidat limitele fizice în anul 1915, traversând Munții Carpați. În anul 1916, în timpul Primului Război Mondial, după unii autori se spune că a reușit să monteze în premieră pe un aparat de zbor, o mitralieră cu care a efectuat trageri. În primăvara lui 1917, Zorileanu a executat un număr de misiuni de recunoaștere și observare, totalizând 45 de ore de zbor. Deasemenea a publicat mai multe articole și lucrări despre aviație în presa vremii și în Revista Automobilă. Cu această ocazie lansează celebrul dicton „Avem și noi oceanul nostru”. Din cauza zborurilor la înălțime efectuate cu aparate de zbor fără cabină a căpătat o bolă de plămâni care i-a adus sfârșitul prematur pe 10 februarie 1919, fiind incinerat la cimitirul Stagliena din Genova. În anul 1937 la inițiativa Aeroclubului Regal al României a fost construit mausoleul din Piața Quito care adăpostește rămășițele pământesți ale aceluia care a fost maiorul aviator Mircea Zorileanu.

Text: muzeograf Micuța Jianu
Foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Zorileanu

08/10/2026

„ - Nu mai suntem dispuși să acceptăm granițele atmosferei terestre drept granițele existenței noastre!”, declara marele savant Hermann Oberth (1894-1989) la Bucureşti în anul 1932.

Dar oare se putea ajunge acolo sus, în spaţiul interplanetar la mijlocul anilor "30 ai secolului trecut?! Părintele navigaţiei spaţiale îşi încuraja contemporanii spunând:
„-Nimic nu este imposibil în lume, trebuie doar să descoperi mijloacele prin care se pot face!”, acest citat este expus la Deutsches Museum din Munchen, Germania.
Istoria cosmonauticii a confirmat cele de mai sus, anul 1969 ne-a adus prima aselenizare a omului pe Lună, în 1981 cosmonautul Dumitru-Dorin Prunariu devenea singurul român care a zburat în spaţiul cosmic, moment de la care s-au împlinit anul acesta 45 de ani.
Şi totul a pornit de la visul unui copil genial care visa să ajungă acolo sus unde doar Icar a ajuns conform legendelor antice, să ne amintim că la sfârşitul secolului al XIX-lea cerul Pământului nostru era străbătut doar de câteva baloane cu aer cald.
Hermann Oberth s-a născut la Sibiu în 25 iunie 1894, dar mare parte a vieţii a trăit şi locuit la Sighişoara şi la Mediaş, acolo unde va pune pe hârtie prin studii şi cercetări tot ceea ce visa încă din fragedă copilărie.
"Racheta în spaţiile interplanetare", "Căile navigaţiei spaţiale" sunt doar două din studiile de căpătâi care ne învaţă cm să construim rachete, cm să călătorim în spaţiul interplanetar. Costumul de astronaut, prima rachetă cu două trepte, sunt alte creaţii ale savantului Hermann Oberth.
Remarcabilă a fost prietenia acestuia cu singurul cosmonaut român, Dumitru-Dorin Prunariu, cei doi s-au cunoscut în anul 1982, atunci când Hermann Oberth îi spunea: "Mulţumesc domnule căpitan!".

Din prietenia rezultată între cei doi a rezultat în anul 1994 un lăcaş de cultură, istorie şi muzeografie, Muzeul Naţional al Aviaţiei Române, Secţia "Hermann Oberth" Mediaş. Fie ca privirile noastre să se îndrepte mereu către noile generaţii ale României, să le dăm aripi viitorilor cercetători şi cosmonauţi români!

Bibliografie: Hans Barth, „Hermann Oberth titanul navigației spațiale”, Editura Kriterion, București 1975.

Text: muzeograf Dan Ramf
Foto: MNAvR - Secția „Herman Oberth”, Mediaș

07/10/2026

SĂPTĂMÂNA MONDIALĂ A SPAȚIULUI COSMIC
4 OCTOMBRIE – 10 OCTOMBRIE 2026

Săptămâna Mondială a Spațiului Cosmic este marcată în fiecare an în perioada 4-10 octombrie, sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite (ONU) având ca scop recunoașterea contribuțiilor majore aduse de știința și tehnologia spațială la îmbunătățirea condiției umane. Aceste date (4 și 10 octombrie), reprezintă două momente istorice de referință în explorarea spațiului cosmic: 4 octombrie 1957 - lansarea Sputnik 1, primul satelit artificial al Pământului realizat de către om, care a deschis oficial era explorării spațiale; 10 octombrie 1967 - intrarea în vigoare a Tratatului privind Spațiul Cosmic (Outer Space Treaty), document fundamental care guvernează activitățile statelor în explorarea pașnică a spațiului, a satelitului nostrum natural și a altor corpuri cerești. Săptămâna Mondială a Spațiului Cosmic (World Space Week) este cel mai mare eveniment public din lume dedicat celebrării astronomiei, explorării spațiale și tehnologiei.
Tema centrală din anul 2026 special stabilită pentru a orienta activitățile educaționale din întreaga lume este „Revoluția Rachetelor” (Rocket Revolution). Ea pune accentul pe inovațiile uimitoare din domeniul lansatoarelor spațiale și pe modul în care acestea au ieftinit și accelerat accesul omenirii către stele, stimulând economia spațială globală.

Text: muzeograf Micuța Jianu
Foto: https://diez.md/2021/10/05/saptamana-mondiala-a-spatiului-cosmic-marcata-anual-intre-4-si-10-octombrie/

05/10/2026

Exercițiul MOBEX B-IF-26 începe astăzi, 5 octombrie, în municipiul București și județul Ilfov

Rezerviștii se vor prezenta marți, 6 octombrie, la data, ora și locul menționate în ordinul de chemare.

Persoanele convocate participă, pe durata unei singure zile, la activități specifice de instruire.

Acest antrenament verifică modul de completare cu resurse umane și materiale a structurilor cu atribuții în domeniul apărării și securității naționale.

MOBEX este o activitate planificată, desfășurată periodic pe timp de pace, exercițiul având loc și în anii precedenți. Cetățenii chemați anul trecut nu vor fi convocați si anul acesta.

Recomandăm publicului să se informeze din sursele oficiale ale Ministerului Apărării Naționale, pentru a evita știrile false sau scoase din context.

02/10/2026

SMARANDA BRĂESCU (1897 – 1948),
O LEGENDĂ A PARAȘUTISMULUI ROMÂNESC.
SALT SPRE NEMURIRE – 95 DE ANI DE LA RECORDUL DIN 2 OCTOMBRIE 1931

Astăzi, ne oprim în fața unei unei file din istoria aeronauticiii române. Marcăm 95 de ani de la ziua în care istoria nu s-a scris pe câmpuri de bătălie, ci în aerul rarefiat de deasupra Câmpiei Bărăganului. La 2 octombrie 1931, Smaranda Brăescu deschidea ușa unui avion Potez XXV, la altitudinea de 6.000 de metri, făcând un salt direct în nemurire. Să privim astăzi, către realitatea acelor 21 de minute și 25 de secunde de coborâre în gol. O temperatură de îngheț, lipsa măștii de oxigen, o tehnologie aflată încă la începuturi și o presiune uriașă pe umerii unei femei care refuza să accepte cuvântul „imposibil”. În acea zi, Smaranda Brăescu nu a învins doar gravitația ci a învins prejudecățile unei epoci în care aviația părea un teritoriu interzis femeilor. Prin acel salt, ea a stabilit primul record național absolut, depășind orice performanță masculină anterioară din România, și a devenit campioană europeană și deținătoare a recordului mondial feminin. Acest salt de la 6.000 de metri a fost doar un pas spre recordul absolut de la Sacramento, din 1932, demonstrând că saltul ei cu parașuta nu a fost o întâmplare, ci un destin asumat.
În acea zi de toamnă, deasupra Bărăganului, Smaranda Brăescu a surclasat o întreagă paradigmă de prejudecăți ale epocii asociate faptului că este doar o femeie într-o lume exclusiv a bărbaților. Dar dincolo de cifrele recordurilor sale, destinul Smarandei Brăescu vorbește despre voință, tenacitate, autodisciplină și mult curaj, Ea a demonstrat că pasiunea pentru zbor poate transforma limitele aparent imposibile în performanțe istorice.
Astăzi numele ei continuă să fie legat de istoria parașutismului și de patrimoniul aeronautic al României.

Text: muzeograf Micuța Jianu
Foto: https://ziarullumina.ro/galerie/smaranda-braescu-prima-femeie-romanca-pilot-91032.html

27/09/2026

LA MULȚI ANI,
DOMNULE GENERAL - LOCOTENENT (REZ.) DUMITRU PRUNARIU

Astăzi, celebrăm ziua de naștere a primului și singurului cosmonaut român care a ajuns în spațiul cosmic, cosmonautul Dumitru-Dorin Prunariu. Născut la data de 27 septembrie 1952 la Brașov, Dumitru Prunariu avea să înscrie definitiv România în elita mondială a explorării spațiale.
La data de 14 mai 1981 a decolat la bordul navetei spațiale Soiuz 40, conectându-se ulterior cu stația orbitală Saliut 6. Pe parcursul misiunii spațiale care a durat 7 zile, 20 de ore și 42 de minute s-au efectuat o serie de experimente științifice complexe în domeniul medicinei, biologiei și fizicii.
După încheierea misiunii, cosmonautul Dumitru Prunariu a activat ca și ambasador al științei românești în domeniul cosmosului, ocupând funcții de înaltă responsabilitate.
Colectivul Muzeului Național al Aviației Române își exprimă profunda recunoștiință pentru întreaga sa activitate pusă în slujba valorilor aeronautice iar cu ocazia zilei sale de naștere îi transmite domnului general- locotenent Dumitru-Dorin Prunariu cele mai sincere urări de sănătate, viață lungă și mult succes în toate proiectele dedicate excelenței științifice.

✍️ MNAvR
🎞️ https://www.utm.ro/dumitru-dorin-prunariu/

24/09/2026

IM MEMORIAM
GENERAL – LOCOTENENT (RTR.) ION DOBRAN (1919 – 2021)

Astăzi, la 5 ani de la trecerea în eternitate, ne înclinăm fruntea în fața memoriei generalului – locotenent (rtr.) Ion Dobran unul dintre așii aviației de vânătoare din cel de-Al Doilea Război Mondial. Generalul Dobran a reprezentat un simbol al curajului și modestiei, al onoarei și demnității față de țară. Cu sute de misiuni de luptă, supraviețuitor al multor momente de cumpănă de pe front, domnia sa a lăsat moștenire o lecție de viață despre patriotism și onoare, pentru noi cei de azi și pentru generațiile viitoare.
Colectivul Muzeului Național al Aviației Române își amintește cu duioșie și respect de vizitele la muzeu făcute de acest protector neînfricat al cerului în cele mai tulburi vremuri ale istoriei. Prin faptele sale, prin experiența transmisă și mărturiile sale din cel de-Al Doilea Război Mondial, generalul Ion Dobran a devenit parte din patrimoniul moral al aviației române.

✍️🎞️ MNAvR

19/09/2026

19.09.2026 - ZIUA ARTILERIEI ȘI A RACHETELOR ANTIAERIENE

La 19 septembrie 1916, în timpul Primului Război Mondial a avut loc manevra de la Flămânda, unde o baterie de artilerie română a doborât primul avion inamic, un avion german. Această baterie era înzestrată cu tunuri antiaeriene propriu-zise calibru 75 mm Deport. Această primă victorie a făcut ca ziua de 19 septembrie 1916 să fie adoptată ca zi a Armei Artilerie şi Rachete Antiaeriene. Planul de operatii prevedea fortarea Dunarii la Flamânda, în zona Armatei 3, cu circa 5-6 divizii ce urmau să dezvolte ofensiva pe directia Flamânda, Acadinlar, Kurtbunar. Concomitent, Armata din Dobrogea trecea la ofensiva pe directia Cobadin, Kurtbunar, realizand astfel încercuirea fortelor inamice la sud de Dunăre. Pregătirile pentru operatie au inceput imediat după consiliul de război de la Peris si au durat pana la 18 septembrie/1 octombrie. Între timp a fost construită o estacada (baraj) pe Dunăre la Tabanul si au fost construite drumuri de acces catre zona de fortare. Pe lângă materialele necesare construirii unui pod, au fost pregatite 200 de ambarcațiuni. Un aerodrom de campanie a fost construit la Dadilov. Apărarea antiaeriană era asigurata de doua baterii de artilerie A.A., iar pentru apărarea împotriva navelor s-au instalat la Goștinu 2 baterii de artilerie. Participarea artileriei române în Primul Război Mondial la bătăliile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz- triunghiul eroic, a însemnat creşterea eficienţei acţiunilor de luptă, prin însuşirea unor procedee şi metode tehnice superioare.
Pentru evoluţia artileriei, perioada interbelică a reprezentat o etapă importantă pe toate planurile: a organizării şi dotării, a pregătirii cadrelor şi trupei şi a dezvoltării şi modernizării mijloacelor de fabricat şi reparaţii, în domeniul tehnicii şi mijloacelor Apărării Antiaeriene. Memorabilă în acest sens rămâne activitatea colonelui Ion Bungescu, autor al unui performant aparat central de conducere a tragerilor, dar şi întemeietor al unor instituţii de învăţământ. Bateriile de artilerie antiaeriană, de calibru mijlociu şi mic, dar şi de mitraliere, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, au asigurat protecţia trupelor aflate în campanie pe fronturile de Răsărit şi Apus, dar şi a principalelor obiective strategice aflate pe teritoriul naţional.
În anii perioadei comuniste, Apărarea Antiaeriană a intrat în epoca rachetelor, începând o a doua etapă pentru cei care au drept misiune oprirea intrării neautorizate a avioanelor care intră în spaţiul naţional românesc.
În prezent, trupele de artilerie şi rachete antiaeriene, se află într-un proces continuu de instruire şi modernizare, pentru a fi capabile să răspundă cerinţelor de apărare naţională, la standardele impuse de N.A.T.O. Artileria antiaeriană și rachetele reprezintă astăzi pilonul central al apărării spațiului aerian, evoluând sub presiunea noilor tactici de război, în special din cauza utilizării masive a dronelor, a rachetelor de croazieră și a celor balistice. În prezent, această armă nu se mai bazează pe sisteme izolate, ci funcționează ca un ecosistem digitalizat integrat (multi-layered defense), unde tunurile rapide și sistemele de rachete cu raze diferite de acțiune conlucrează prin rețele radar avansate.

BIBLIOGRAFIE:
1. Istoria Artileriei și Rachetelor Antiaeriene Române, vol 1, autori Vasile Barboi, Eugen Teodorescu, Editura Modelism, 1996, 446 p.
2. România în Primul Război Mondial, Petre Otu, Editura Litera, 2019, 352 p.

Text: muzeograf Micuţa JIANU
Foto 1: https://www.anca.com.ro/tunul-75mm-francez-model-1897-in-armata-romana-de-baity-pera/
Foto 2 și 3: Gabriel Ivănescu - MNAvR

13/09/2026

ARIPI FRÂNTE:
13.09.1913 - ULTIMUL ZBOR AL LUI AUREL VLAICU

,,Se uită bărbați politici, se uită scriitori de seamă. Pe el însă nu-l vom uita. Oricând îndrăzneala omenească va smulge aiurea succesele strălucite ale naturii învinse, nu vom privi cu invidie pe acel învingător, ci vom zice cu mândrie: ȘI NOI AM AVUT PE VLAICU.’’ Nicolae Iorga

La 13 septembrie 1913, inginerul și inventatorul român Aurel Vlaicu, unul dintre pionierii aviațíei române se prăbușea cu avionul său Vlaicu nr. II, la Bănești în apropiere de Câmpina, în încercarea de a trece Munții Carpați. Moartea sa tragică, la numai 31 de ani, a lăsat un gol imens în inimile contemporanilor transformând figura sa într-un mit al ,,Icarului Carpaților.”
În jurul orei 15.00 Vlaicu decolează de pe aerodromul Cotroceni, îndreptându-se spre Ploiești, aparatul de zbor evoluând stabil. În jurul orei 16.00 ajungând deasupra localității Bănești, aparatul pierde brusc din altitudine, intrând într-un picaj neregulat și se prăbușește violent, impactul cu solul fiindu-i fatal lui Aurel Vlaicu, acesta fiind găsit printre resturile contorsionate ale avionului.
Decesul lui Aurel Vlaicu a avut un impact emoțional imens cu ecouri în presa vremii. Astfel în ziarul ,,Foaia Poporului’’ din 8/21 septembrie 1913 într-un articol publicat în primele pagini la se scria: ,,Da, Vlaicu al nostru, al tuturor românilor, vulturul mândru al Ardealului nu mai este … A murit ca un erou pe câmpul de luptă al aerului, pe care și-l subjugase cu mașina iscodită de mintea lui strălucitoare. După moartea lt. Caranda, scris a fost ca româniii să plătească civilizației un tribut dureros: moartea lui Vlaicu.’’ La înmormântarea Icarului nostru, generalul Hîrjeu, ministrul de Război de pe atunci, l-a decorat pe Vlaicu pe catafalc cu medalia ,,Virtutea Militară’’specificându-se că a fost dăruită de regele Carol. În ziarul Ziarul ,,Telegraful Român’’, nr. 100, din 26 septembrie 1913, era publicată scrisoarea lui Dumitru Vlaicu, tatăl regretatului aviator, adresată tuturor acelora care au vărsat o lacrimă pentru fiul său și mulţumirile sale pentru cei care l-au plâns și apreciat pe Aurel Vlaicu. Cuvintele simple și demne impresionează și astăzi: ,,Mai nainte de a părăsi capitala României, înainte de a pleca de pe pământul ţării, ţiu să-mi fac cea din urmă datorie. Cu adâncă smerenie îmi plec inima şi fruntea mea bătrână la treptele înaltului Tron românesc, pentru înalta bunăvoinţă arătată fiului meu Aurel dela început, şi pentru marea cinste ce i s’a dat după moarte cu medalia, ,,Virtutea militară“, prin care a fost ales în rândul eroilor. Mulţumesc apoi tuturor sufletelor bune care l-au iubit cât a fost in viaţă, şi care mi-au stat aproape şi au plâns împreună cu mine, până l-am petrecut Ia locaşul de veci. Mulţumesc tuturor prietenilor, tuturor cunoscuţilor şi necunoscuţilor, cari cu dragostea ce mi-au arătat-o şi cu sincera lor jale mi-au alinat negrăita mea durere, şi mulţumesc Intregei lumi, care a vărsat o lacrimă pentru cel ce s’a dus dintre noi. In jalea nemărginită a mulţimii am văzut mare dragoste pentru fiul meu; dragostea asta o voiu duce cu mine — atât mi-a mai rămas pe lume — şi amintirea ei o voi păstra până mă va îngădui Dumnezeu şi pe mine. Mă despart cu adâncă recunoştinţă de pământul sfânt, pe deasupra căruia fiul meu mi-a cinstit numele şi pe care el însuşi l-a cinstit prin iubirea lui, prin munca lui şi prin moartea lui amară. Mă închin în faţa Ţării, în care mi-am lăsat tot ce-am avut pe lume.’’

BIBLIOGRAFIE:
1. Ziarul ,,Foaia Poporului’’, nr. 37, 8/21 septembrie 1913.
2. Ziarul ,,Telegraful Român’’, nr. 91, 3/16 septembrie 1913.
3. Ziarul ,,Telegraful Român’’, nr. 92, 3/16 septembrie 1913.

Text: muzeograf Micuţa JIANU
Foto: MNAvR

12/09/2026

Zilele Europene ale Patrimoniului

MUZEUL NAȚIONAL AL AVIAȚIEI ROMÂNE:
Patrimoniul aeronautic între istorie, memorie și viitor.

În fiecare an în luna septembrie, România se alătură statelor europene, marcând împreună „Zilele Europene ale Patrimoniului”.
Anul acesta, cu ocazia celei de-a ###IV-a ediție, tema propusă la nivel european este: “Patrimoniul în pericol: Reînvie, Rezistă, Reimaginează“.

Muzeul Național al Aviației Române, situat pe amplasamentul legendarului Aerodrom Pipera, își are sediul administrativ în clădirea“Școlii de Meseriași Militari ai Aeronauticei”, înființată la 18 septembrie 1920 la Pipera.

Reabilitarea vechiului aerodrom permite valorificarea patrimoniului cu ajutorul celor mai moderne tehnologii dar în același timp păstrează spiritul epocii, viitorul oferind publicului o experiență deosebită.

Concepte:
„Reînvie” – redescoperind trecutul�Readucerea în atenția publicului a patrimoniului aeronautic românesc și a poveștilor care se află în spatele acestuia, prin cercetare, restaurare și valorificare. Aeronavele, obiectele, documentele și mărturiile trecutului capătă o nouă viață atunci când sunt redescoperite, înțelese și transmise mai departe.

„Rezistă” – timpul trece, memoria rămâne�Aeronavele, infrastructura, documentele și obiectele păstrate de muzeu reprezintă mărturii ale unor epoci trecute, dar care continuă să existe prin patrimoniul conservat. Rezistența patrimoniului înseamnă continuitatea memoriei.

„Reimaginează” – privind spre viitor�Reabilitarea vechiului aerodrom prin conservarea infrastructurii și a logisticii istorice, integrând în același timp tehnologii și soluții moderne. Un patrimoniu autentic, reinterpretat pentru generațiile viitoare.

✍️🎞️ MNAvR

Address

Strada Fabrica De Glucoză Nr. 2-4
Bucharest
020332

Telephone

(004) 021-232.04.04

Website

https://roaf.ro/?cpt_portfolio=muzeul-national-al-aviatiei-romane

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Muzeul National al Aviatiei Romane posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Museum

Send a message to Muzeul National al Aviatiei Romane:

Want your museum to be the top-listed museum in Bucharest?