O scurtă istorie a Comunei Braniștea …
Teritoriul comunei a fost locuit din timpuri străvechi, descoperirile arheologice arătând urme ale vieții materiale și spirituale pe aceste meleaguri. De pildă, în perioada de trecere de la neolitic la bronz se găsea în aria “culturii Coțofeni” ale cărei urme sunt vizibile în punctele situate la numai câțiva kilometri. În epoca bronzului ea se găsește cuprinsă în aria “culturii Gârla Mare”, stațiune arheologică, de asemeni situată in apropiere (15km). În epoca fierului, mai precis în cea de a doua vârsta a sa, avem ca dovada de locuire o descoperire importantă, în punctul C.A.P. Este vorba de o urnă de incinerație descoperită de sătenii de aici cu ocazia săpării unor silozuri în anul 1959. Vasul se încadrează în ceramica de lut geto-dacă de tip “Sighișoara” si datează din secolul III-II î.e.n. Aceasta descoperire legată de altele din apropiere, dovedește o intensă locuire în vremea geto-dacică. În satele si comunele apropiate sunt semnalate o serie de cetăți sau fortificații dacice. Este știut că aceste cetăți constituiau și puncte de refugiu ale unor așezări dacice așa cm au fost probabil și cele de la Braniștea și Izimșa. Așezarea dacica de la Braniștea mai este confirmată si de un așa numit “deal al dacilor” situat in apropiere, în partea de răsărit a satului si păstrat în tradiție orală a locuitorilor. Ceramica geto-dacica descoperita și în acest punct confirmă originea așezării. Urna descoperita în satul Goanța este o dovada a practicării ritualului de incinerație comun pentru majoritatea așezărilor dacice care se încadrează în perioada La Tene III. Continuarea vieții pe aceste meleaguri este dovedita și în timpul ocupației romane. La Braniștea, epoca romana este dovedita de descoperirea a doua monede din bronz, una emisa de Traian (98-117) și alta de Filip Arabu (224-249). Existența satului Braniștea cu numele său actual este atestată la începutul mileniului I, ne este dovedită de o moneda emisă de împăratul Bizanțului Mihail al IV-lea (1034-1041). Moneda este o nomisma histomenon și a fost găsită de locuitorul Gheorghe Enache (in anul 1947) la punctual ”La Foișor”. Acestă descoperire reflectă, legăturile de schimb ale imperiului cu formațiunile politice românești din această parte a țării, care cuprindeau și așezarea de la Braniștea. Orânduirea feudala se manifesta în plenitudinea sa în perioada care urmează. Instituțiile feudale își pun pecetea chiar pe denumirea satelor existente în acele vremuri. Localitatea Goanța o putem surprinde în urma războiului turco-austriac din 1718 fiind menționată in documentul cartografic austriac (1722) al lui Fr. Schwartz. În anul 1778 în Olanda după “Memoriile generalului Von Bauer” apare însemnată așezarea sub numele de Silichtuza (Salistiuta) o așezare mai puțin populata. Satul Braniștea, este atestat documentar încă de la 1723. Satul este cartografiat in 1819 ca având 69 familii, in anul 1835, este menționat cu 108 gospodarii, iar in anul 1861 sunt 96 gospodarii si 100 familii. In anul 1832, din porunca lui Pavel Kiseleff a fost întocmit un catastif economic al județului Mehedinți în care este menționată localitatea Braniștea. Legea de organizare administrativa din 1892 a județului Mehedinți prevedea pentru aceasta existenta a 21 de comune cu 26 de sate, Braniștea era comuna la acea data. Organizarea administrativ-teritorială din anul 1864 oferă o alta configurație in care satul Braniștea face parte din Plasa Câmpul. In 1912 are loc o noua organizare administrativ-teritoriala in care localitatea Braniștea este menționată in Plasa Câmpul. Organizarea administrativă a județului Mehedinți din 1941- 1942 găsește localitatea Braniștea ca făcând parte din Plasa Cujmir. In perioada 1945-1950 județul Mehedinți avea 10 plase iar Braniștea făcea parte din Plasa Cujmir. In intervalul 1 ianuarie 1951 - 17 februarie 1968 au funcționat raioanele si regiunile administrative, conform Legii 5/1950. Braniștea a făcut parte din raionul Vânju Mare până in septembrie 1952 când trece la raionul Plenița pana in 1960, la desființarea acestuia. Intre 1962- 1968 Braniștea face parte din raionul Calafat. Actuala componenta a comunei Braniștea datează din anul 2004, când se va reînființa cu doua sate in componenta, prin adoptarea Legii 84/2004 pentru înființarea unor comune. Satul Goanța pe locul prezent, este atestat de descoperirea unui tezaur cu monede turcești de pe timpul sultanului Selim al III-lea (1789—1807). Cauzele îngropării tezaurului trebuie căutate in declanșarea războiului ruso-turc(1806-1812) care a afectat acesta zona. Este cert ca, la acesta data satul este bine populat si cu o viață înfloritoare, care a permis tezaurizarea unor monede de circulație mare cm au fost “asprii turcești”. Viața economica a satului in condiții de siguranță in fata tulburărilor din afara s-a manifestat într-o circulație monetara intensa si chiar prin acțiuni de tezaurizare. Dar apariția conflictelor austro-turce de la sfârșitul secolului al XVII –lea si începutul secolului al XVIII au creat neliniști si in rândul locuitorilor care încep sa-si pună la adăpost avutul. Așa se explica îngroparea unui tezaur având 13 piese de argint. Monedele tezaurului au fost emise in secolul XVI-XVII de Alsacia , Polonia, si Spania. Satul Goanța, este amintit in intervalul 1831 - 1864 in Catastiful de la 1832 întocmit din porunca Vorniciei mari a Trebilor din Launtru (21 martie 1832) si realizat de subcarmuitorii plasilor județului Mehedinți. O alta atestare ne este oferita de marele Dicționar geografic al României in anul 1898 care apreciază ca “Braniștea formează comuna cu cătunul Goanța “.
