Muzeul Brăilei "Carol I"

15/10/2026

„Jurnal de port"
Dumitru Panaitescu Perpessicius

„Lasă cinematograful azi şi vină
Să ne preumblăm pe cheiu cât e lumină;
Vino şi-ai să vezi un film de artă mare
Un jurnal bogat cm nici o casă n-are:
Vino şi-ai să vezi cm arde stufu-n baltă,
Cum reflexul de pe-un val pe altul saltă;
Cum scânteie, slab, în pupa felinarul
Şi luceafărul cm scapără-n amnarul
Primului optant de lună argintie;
Pescăruşii-au rupt zglobia lor chindie,
Pe coverta şlepurilor cina-i gata,
Trece-o barcă-ntârziată şi lopata
Tot mai istovită bate pulsul zării;
Se deschide panorama înserării,
Trec grăbite-n goana undelor sirene
Lepădând pe apa argintate trene
Şi din fiecare navă li se-azvîră
Nuferi răsădiţi de felinare-n gârlă

Însă scâncetul de bufniţe funeste
Ne alungă din meleagurile aceste

Dacă vrei în treacăt, două-trei cuvinte
Vom schimba cu grănicerul cel cuminte

Care e de astă toamnă înrolat
Şi-a zăcut cam rău, fiind impaludat;
Ş urcând, în fine către casă dealul
Vom privi din nou, râvnind la idealul
Braţelor valide de elevatoare
Ce se strâng într-o tăcută-mbrăţişare."

În imagine: Biroul lui Perpessicius, din expoziția permanentă deschisă la Muzeul Brăilei „Carol I" - Casa Memorială „Dumitru Panaitescu Perpesisicius".
(Selecţie: Liliana Şerban, muzeograf - Serviciul Relații cu Publicul)

15/10/2026

Film „Un veac din universul Gopo", difuzat la TVR Cultural. Realizator: Daniela Ciolan. Editori imagine: Alexandru Stănescu și Dragoș Smărăndescu.
Partea I.
https://www.youtube.com/watch?v=0QVSiPPEsOk&t=336s
Partea a II-a
https://www.youtube.com/watch?v=5KswUT6DKgI&t=1657s
Sursa: Youtube / TVR Info.
***
La Muzeul Brăilei „Carol I" - Casa Umorului Desenat puteți vizita expoziția temporară „GOPO. O scurtă istorie a marilor colecții” - dedicată aniversării a 70 de ani de la primul „Palme d'Or” de animație mondială obținut la Cannes în 1957 de către Ion Popescu-Gopo, realizată în parteneriat cu Fundația GOPO, Arhiva Națională de Filme și colecționarul Lucian Oancea, cu sprijinul Uniunii Cineaștilor din România, al Centrului Național al Cinematografiei, al Dacin Sara și al Asociației „Prietenii Muzeului Brăilei”.
***
(Selecție: Camelia Hristian, șef Serviciul Relații cu Publicul)

15/10/2026

Brăila de altădată...
„Bunica, Ana Ursan, cu mama mea în brațe, 1906.
Bunicul, Petru Ursan, era director la Fabrica de săpun și lumânări a lui Nicolaevici."
Imagine din arhiva fam. Valeria Ursan (RIP), membră a Comunității Armenilor Brăila, din baza de date a Muzeului Brăilei „Carol I" - Centrul Diversităţii Culturale.
(Selecție: Camelia Hristian, șef Serviciul Relații cu Publicul)

14/10/2026

Șah cu Iulian Preda, președintele Clubului Sportiv „Micul Prinț” Brăila, în cadrul Proiectului cultural pentru sprijinirea refugiaților ucraineni - Curs de limba română cu prof. Nina Brajenco (Ucraina) și Povești despre Brăila, la Muzeul Brăilei „Carol I” - Centrul Diversității Culturale.
***
Expoziția temporară de pictură VALENTIN SHALTEV (Bulgaria) sub genericul INTERACȚIUNI CULTURALE ROMÂNO – BULGARE, organizată în colaborare cu Asociația „Hristo Botev” a Bulgarilor din Brăila.
***
https://miculprintbrailasah.ro/
Foto: prof. Nina Brajenco.

14/10/2026

Șah cu Cosmin Dobrescu, instructor, Clubul Sportiv „Micul Prinț” Brăila, la Muzeul Brăilei „Carol I” - Centrul Diversității Culturale.
***
Expoziția temporară de pictură VALENTIN SHALTEV (Bulgaria) sub genericul INTERACȚIUNI CULTURALE ROMÂNO – BULGARE, organizată în colaborare cu Asociația „Hristo Botev” a Bulgarilor din Brăila.
***
Invitația la șah este adresată tuturor amatorilor: COPII, TINERI, ADULȚI, SENIORI. Clubul Sportiv „Micul Prinț” Brăila, președinte Iulian Preda. https://miculprintbrailasah.ro/
***
Foto: Cosmin Dobrescu.

14/10/2026

Brăila de altădată / Brăila din amintiri... / La mulți ani, Valeriu Avramescu!
Valeriu Avramescu (n. 15 octombrie 1935, Brăila), comandor și inventator, proprietarul celei mai valoroase colecții de cărți poștale ilustrate cu Brăila. O parte a colecției, peste 550 de ilustrate, a fost publicată la Editura „Istros" a Muzeului Brăilei „Carol I", în albumul „Brăila Modernă”, iar alte piese au făcut subiectul volumului „Amintiri din cel mai frumos port de la Dunăre”, apărut la aceeași editură.
***
„Acasă la Brăila
M-am născut în cel mai frumos port de la Dunăre, plin de soare şi de neprevăzut. Mereu curgătoare apele fluviului aduceau şi duceau cu ele alte şi alte întâmplări... M-au dus şi pe mine, când am crescut, dar nu destul de departe ca să uit firul întoarcerii înapoi. Revin mereu în portul copilăriei şi adolescenţei mele, Brăila, pentru a căuta urmele vechilor amintiri: pomişorul din poarta casei, care are acum o coroană imensă şi este arbore ocrotit, pragul de lemn din curtea copilăriei noastre pe care împreună cu verii mei cântam cu glasuri piţigăiate „Juna Rodica voioasă trece”, îndrumaţi cu energie de tata, care visa să ne formeze „voci muzicale”. Am devenit afoni, cm era, de fapt şi dirijorul, respinşi cu toţii din toate corurile unde eram trimişi să facem parte. Totuşi, când ne întâlnim în curtea casei noastre de la Brăila, mai îngânăm cântecul, câteodată aşa, ca o amintire dintr-un alt timp. Dar nu mai stăm pe prag, ca atunci: azi genunchii ne ajung păn’ la gură...
Cel mai frumos era când coboram Vadul Danubiului, dimineaţa, plecând cu toţii la Dunăre să înotăm spre a ajunge vizavi la plajă şi la pescuit. Ne lăsam hainele la nea Vasile („un leu ţinutul”), luam câţiva pepeni să-i avem mai târziu de mâncare, apoi ne luam la luptă cu Dunărea, bând apă limpede din mijlocul ei (era atât de curată că ne vedeam degetele de la picioare). Seara târziu, când ne întorceam către casă, mamele noastre stăteau pironite în mijlocul drumului, speriate să nu ni se fi întâmplat ceva. Le-a rămas numai umbra acolo... Azi, nu mai sunt.
Patima Dunării era împărţită frăţeşte cu plăcerea plimbărilor prin oraş – o adevărată citadelă balcanică, populată de fel de fel de naţionalităţi. „La Armeanu” era o băcănie mică, înghesuită, cu o firmă sprijinită de uşă, pe care scria: „Zahăr candel”, „Năhut”, „Cafea pisată”. Adeseori, plasam cu cărbune o sedilă sub litera „s”, declanşând fuga legănată, după noi a băcanului făcând eforturi zadarnice să ne prindă. Ne aducem cu nostalgie aminte de el şi de barba lui stufoasă şi neagră. Şi de vecinii de peste drum: cofetăria „La Stoiciu”, de unde cumpăram sarailii şi bragă rece, debitul de ţigări „La Maria Popescu”, de unde trebuia să aducem acasă Naţionale, Cuvântu’ şi Restu’, frizeria „La Smil”, al cărei „maestru” nu avea niciodată foarfecii ascuţiţi, băgând groaza în scăfârliile noastre, prăvălia de coloniale şi delicatese „La Grigore Bezanov”... Şi de câte nu ne mai amintim când ne întoarcem acasă... De librăria „La cartea de Aur”, unde intram cu sfială, de biblioteca „Petre Armencea” unde uitam câteodată să ducem cărţile înapoi, de colegii de clasă, de învăţătorii şi profesorii noştri, de Biloi, Mortu’, Cocoşel sau de Clei, fiecare cu hazul şi cu porecla lui. Mai erau şi serbările de sfârşit de an, jocurile din Grădina Mare sau din Parcul Monument, plimbările cu părinţii la Lacul Sărat şi cu vaporul pe Dunăre, la Galaţi.
Într-un concediu, am adus într-o glastră un brăduţ. L-am sădit în faţa intrării. Azi, vârful lui depăşeşte cu mult streaşina casei şi acoperişul. Îi ajustez mereu ramurile, să putem trece nestingheriţi. Şi pomii copilăriei noastre au crescut. Bucuroşi că venim să-i vedem şi că i-am lăsat să trăiască, înfloresc primăvară de primăvară, dau toamna roade bogate, de care ne bucurăm. Vara, fac coroană de umbră şi roţi de răcoare în jurul casei. Stropim iedera şi florile cu stropitoarea bunicului. Greblăm cu grebla bunicii. Aşezăm masa în curte, cu scaune multe pentru cei care sunt şi pentru cei ce-au plecat dintre noi. În parfumul de iasomie, încet-încet, amintirile noastre încep să miroasă a vară şi a Dunăre. Abia aşteptăm să vină mai repede dimineaţa, ca să fugim către ea.” (Valeriu Avramescu)
(extras din volumul: Valeriu Avramescu, „Amintiri din cel mai frumos port de la Dunăre ", Editura „Istros” a Muzeului Brăilei)
Imagine din Albumul „Brăila Modernă. Cărți poștale ilustrate”.
(Selecție: Camelia Hristian, șef Serviciul Relații cu Publicul)

14/10/2026

Ref. Brăila de altădată...
[…] un hrisov datat 14 octombrie 1465, prin care domnul țării scutește de orice vamă „la toate târgurile și la toate vadurile, de la Severin până la Brăila” două căruțe aparținând Mănăstirii Cozia, cu hramul Sfânta Troiță (Sfânta Treime), indiferent de ce vor transporta, ca de pildă sare de la ocne, butoaie de vin sau pește, pentru a fi spre hrana călugărilor și „spre veșnică pomenire” a părinților voievodului și a sa.
***
Actul de la 14 octombrie 1465
Trădat de o parte a boierimii nemulțumită de deteriorarea relațiilor cu Imperiul otoman, Vlad Țepeș este înlăturat de pe tronul Țării Românești, iar locul său este ocupat de către Radu cel Frumos, fratele său.
Dacă Vlad Țepeș a ridicat cetatea București, menționată în documentul din 20 septembrie 1459 pentru a putea să supravegheze hotarele sudice ale țării în perspectiva declanșării acțiunilor militare antiotomane, în schimb, Radu cel Frumos preferă să locuiască la București, unde se simțea în siguranță datorită ajutorului pe care îl primea de la protectorii săi, pașalele de la Giurgiu și Silistra.
Odată cu ridicarea cetății București de către Vlad Țepeș și stabilirea suitei domnești a lui Radu cel Frumos în reședința de pe malurile Dâmboviței, Bucureștii devin treptat cea de-a doua Capitală a Țării Românești, fiind preferată în special de domnitorii care nu se temeau de o acțiune militară a Imperiului otoman sau care, dimpotrivă, se bazau pe sprijinul Porții pentru a se menține pe tronul țării.
Între anii 1463-1473, Radu cel Frumos emite din București 18 documente. Printre ele se regăsește un hrisov datat 14 octombrie 1465, prin care domnul țării scutește de orice vamă „la toate târgurile și la toate vadurile, de la Severin până la Brăila” două căruțe aparținând Mănăstirii Cozia, cu hramul Sfânta Troiță (Sfânta Treime), indiferent de ce vor transporta, ca de pildă sare de la ocne, butoaie de vin sau pește, pentru a fi spre hrana călugărilor și „spre veșnică pomenire” a părinților voievodului și a sa.
Importanța actului emis la 14 octombrie 1465 constă în mențiunea pe care o face grămăticul Lațco, la sfârșitul documentului, și anume că a fost ,,emis în cetatea de scaun București”. Practic, avem dovada scrisă că Bucureștii încep să îndeplinească funcția de reședință voievodală a Țării Românești, după Târgoviște, Capitala țării la acea vreme.
Facsimilul documentului din 14 octombrie 1465 va putea fi văzut în expoziția ,,Timpul Orașului” de la , îndată după redeschiderea acesteia.
Drd. Constantin Gabriel, muzeograf, Secția Istorie, .
Sursa: Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu.
(Selecție: Camelia Hristian, șef Serviciul Relații cu Publicul)

Actul de la 14 octombrie 1465

Trădat de o parte a boierimii nemulțumită de deteriorarea relațiilor cu Imperiul otoman, Vlad Țepeș este înlăturat de pe tronul Țării Românești, iar locul său este ocupat de către Radu cel Frumos, fratele său.

Dacă Vlad Țepeș a ridicat cetatea București, menționată în documentul din 20 septembrie 1459 pentru a putea să supravegheze hotarele sudice ale țării în perspectiva declanșării acțiunilor militare antiotomane, în schimb, Radu cel Frumos preferă să locuiască la București, unde se simțea în siguranță datorită ajutorului pe care îl primea de la protectorii săi, pașalele de la Giurgiu și Silistra.

Odată cu ridicarea cetății București de către Vlad Țepeș și stabilirea suitei domnești a lui Radu cel Frumos în reședința de pe malurile Dâmboviței, Bucureștii devin treptat cea de-a doua Capitală a Țării Românești, fiind preferată în special de domnitorii care nu se temeau de o acțiune militară a Imperiului otoman sau care, dimpotrivă, se bazau pe sprijinul Porții pentru a se menține pe tronul țării.

Între anii 1463-1473, Radu cel Frumos emite din București 18 documente. Printre ele se regăsește un hrisov datat 14 octombrie 1465, prin care domnul țării scutește de orice vamă „la toate târgurile și la toate vadurile, de la Severin până la Brăila” două căruțe aparținând Mănăstirii Cozia, cu hramul Sfânta Troiță (Sfânta Treime), indiferent de ce vor transporta, ca de pildă sare de la ocne, butoaie de vin sau pește, pentru a fi spre hrana călugărilor și „spre veșnică pomenire” a părinților voievodului și a sa.

Importanța actului emis la 14 octombrie 1465 constă în mențiunea pe care o face grămăticul Lațco, la sfârșitul documentului, și anume că a fost ,,emis în cetatea de scaun București”. Practic, avem dovada scrisă că Bucureștii încep să îndeplinească funcția de reședință voievodală a Țării Românești, după Târgoviște, Capitala țării la acea vreme.
Facsimilul documentului din 14 octombrie 1465 va putea fi văzut în expoziția ,,Timpul Orașului” de la , îndată după redeschiderea acesteia.
Drd. Constantin Gabriel, muzeograf, Secția Istorie, .

14/10/2026

SORINEL CÂRSTIUC. „CÂNTĂRI DIN VREMEA SFÂRȘITULUI”
Galeria „Gheorghe Naum” | 03.10. – 01.11.2026

„Să ne imaginăm percepția oamenilor de acum două sute de ani în momentul în care priveau scena Judecății de Apoi, reprezentată pe peretele unei biserici. Când sursele de informație erau limitate, acea imagine era cutremurătoare: îți marca ființa, te modela. Era o posibilă imagine a propriului destin. Privitorul putea să se recunoască în ea, să se teamă, să spere. Acest lucru, în societatea contemporană, abia dacă se mai întâlnește. Catastrofa, moartea, paradisul, infernul și sfârșitul lumii au devenit imagini consumabile. În această suprasaturație, imaginea își pierde treptat capacitatea de a ne marca ființa. Ce mai poate însemna o imagine a sfârșitului într-o lume care nu mai așteaptă sfârșitul?

Scopul acestei serii de lucrări este de a introduce privitorul într-un spațiu suspendat. Este o încercare de a aduce metafora-spirit aproape de privitor. La fel cm omul contemporan este asaltat de imagini, mi-am propus ca în compozitiile mele Apocalipsa însăși să devină un asalt vizual. «Cântări din vremea sfârșitului» nu este neapărat o încercare de a recupera o credință pierdută, ci mai degrabă o privire către ceea ce se întâmplă cu imaginea sacrului după dispariția certitudinii sale din memoria contemporană.

Îndrăznesc să numesc acest demers unul post-sacru. «Post-sacrul» nu ca absență a sacrului, ci ca ceea ce rămâne după ce vechile forme ale sacrului nu mai pot fi locuite în același fel.”

Text: Sorinel Cârstiuc

Expoziția „Cântări din vremea sfârșitului” poate fi vizitată la Galeria „Gheorghe Naum” a Muzeului Brăilei „Carol I” până duminică, 1 noiembrie 2026, inclusiv.

Foto: Alina - Ruxandra Mircea, muzeograf - Serviciul Cercetare, Documentare, Valorificare, curatorul expoziției.

14/10/2026

Ieri, 13 octombrie 2026, elevii claselor primare ai Școlii Gimnaziale ,,Dimitrie Cantemir" Brăila, coordonați de doamna profesoară Camelia Anghelescu, au vizitat Muzeul Brăilei ,,Carol I", ocazie potrivită pentru o lecție interactivă de istorie în care muzeograful și doamna profesoară au explicat noțiunile introductive de istorie, au vorbit despre izvoarele scrise și izvoarele nescrise și despre importanța arheologiei în cunoașterea istoriei.
Prezentare de specialitate: Viorica Preda, muzeograf(istorie), Serviciul Relații cu Publicul.
Foto: Cristi Pușcașu, inginer de sistem - Serviciul Relații cu Publicul

14/10/2026

Muzeul Brăilei „Carol I”, Casa Colecțiilor Etnografice, împreună cu Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” Galați organizează vineri, 16 octombrie, ora 10, în cadrul Hub-ului cultural „Etnoliteratura”, la Casa Alexiu (str. Polonă nr.14), Simpozionul „Detectivii Antichității”.

Vor fi susținute următoarele comunicări:

- dr.Brîndușa Ilie, „Imago Mundi, un testament pentru umanitate din Babilon”
- drd.Adi George Secară, „Un aspect neantropocentric al arheologiei Egiptului antic”
- prof.Adriana Dumitrescu, „Pe firul timpului, în țara vechilor evrei”

Întâlnirea se va finaliza cu o prezentare despre „Istoria Comunității Evreilor din Brăila” la Templul Coral, sub îndrumarea doamnei Nadia Ustinescu, președinte.

Participă elevii clasei a IX-a de la Liceul „Dr. Luca” Brăila coordonați de prof.Oana Țuțuianu, prof.George Căuș, prof.Costi Constantin.