https://www.facebook.com/108519218945591/

Istoria care nu se învață la școală, Mica Romă, Blaj (2026)

10/08/2026

La 10 august 1981 a plecat la Domnul Părintele Nicolae Pura la Mărgineni. Acesta s-a născut la 14 septembrie 1913 în localitatea Cășeiu, județul Cluj, un sat de români greco-catolici, aflat la vremea aceea în județul Someș, din Transilvania. Din același sat provenea și pr. Silvestru Augustin Prunduș, succesorul său la cârma Eparhiei de Cluj-Gherla. După absolvirea liceului, a urmat Academia de Teologie Română Unită din Cluj, de unde, după doi ani, în toamna anului 1934, a fost trimis de către Episcopul Dr. Iuliu Hossu la Colegiul pontifical De Propaganda Fide din Roma. În martie 1938, la Roma, a fost hirotonit preot, iar la finalul aceluiași an, fiind licențiat în Teologie, s-a reîntors în țară, la Cluj, unde a îndeplinit diferite funcțiuni, precum aceea de arhivar și de secretar al Episcopului Iuliu Hossu. A fost numit îndrumător spiritual și, din 1943, profesor, la Academia de Teologie Cluj. În 14 martie 1947 a devenit canonic, iar în 8 octombrie același an a fost numit rector al Academiei Teologice din Cluj. A fost dedicat studenților săi, pentru care a și cules aceste pilde, ca semințe pentru predicile lor pe când vor fi preoți. În septembrie 1948, în fața prigoanei comuniste care amenința Biserica, Episcopul Dr. Iuliu Hossu l-a numit pe părintele Nicolae Pura vicar general și ordinarius substitut al Eparhiei de Cluj-Gherla. În 1948 carierea lui de profesor i-a sfârșit odată cu scoaterea în afara legii a Bisericii Române Unite cu Roma. Ascuns, a continuat să scrie. În anul 1951 a scris "Simfonia Mariei", lucrare cunoscută uneori ca aparținând unui "autor anonim". După arestarea Episcopilor români uniți și desființarea legală a Bisericii Greco-Catolice, pr. Nicolae Pura a stat timp de mai multi ani ascuns la Cluj. Incepand cu iunie 1950 a locuit in casa fam Botiza, de unde a, fost arestat. A fost amenintat de catre anchetatori cu detentie la izolare si tortura “guliei”, suferind fiind de claustrofobie, de frica, a denuntat 40 de persoane care l-au ascuns sau ajutat. Procesul urma sa aiba loc la Timisoara, risca sa fie incadrat la inalta tradare, sentinta de la 15 ani in sus, la proces au fost adusi ca martori ai acuzarii pr Riti si pr Rafael Haag SJ, care s-au inteles asupra declaratiilor pt a-l salva, a fost condamnat ca agitator si a primit 5 ani. Se spuna ca facuse legamant ca, in cazul in care va scapa repede din inchisoare va scrie un poem maret dedicat Maicii Domnului, asa s-a nascut ulterior “Simfonia Mariei”. Apoi, la 3 mai 1953, a fost aflat, arestat și învinuit de „înaltă trădare”. În 7 ianuarie 1955 a fost pus în libertate, provizoriu, apoi din nou arestat și judecat. Condamnat la cinci ani de închisoare în 2 aprilie 1955, a fost, în același an, la 6 octombrie, eliberat, printr-un decret de amnistie. Fostul rector a lucrat după ieșirea din închisoare mai întâi ca însoțitor al unui nevăzător, apoi ca registrator la un spital, ca statistician, după care s-a pensionat. D**a moartea can. Cosma Avram in 1976 a devenit ordinariu substitut al diecezei de Cluj si Aug. Prundus vicar general. A refuzat sa semneze in 1978 memoriul pregatit de Al. Todea si I. Dragomir la 30 de ani de la tristele evenimente din 1948, el fiind adeptul adoptarii ritului latin. E. Riti a fost martor discutiei, el asigurand cursele Reghin-Cluj. La invitatia lui Riti, la el acasa, a ascultat caseta cu vocea card Hossu de mai multe ori, in genunchi cu lacrimiin ochi, Riti i-a cerut sa-si asume in continuare rolul de ordinariu substitut. Pr. Nicolae Pura și-a îndeplinit, în clandestinitate, rolul de vicar general și ordinarius al Eparhiei de Cluj-Gherla, până la 9 februarie 1981, când s-a îmbolnăvit grav, a facut al doilea infarct, fiind internat la Clinica Medicala I, unde a fost vizitat de Prundus si Langa care i-au cerut puterea ordinariala. În iunie 1981 a plecat la Vatra Dornei pentru tratament. Starea sănătății sale s-a îmbunătățit, chiar l-a ajutat în pastorație pe parohul localității, uneori fiindu-i dată permisiunea să predice la Sfânta Liturghie. Căutând, din cauza bolii, o climă mai caldă, la începutul lunii august 1981 a plecat în județul Bacău, unde, la 10 august 1981, in urma celui de-al treilea infarct, (la 67 de ani), a încetat din viață și a fost îngropat la Mărgineni. "În sicriu aș dori să se pună un exemplar din Simfonia Mariei în mână, crucea și rozariul", scria în testamentul său canonicul greco-catolic Nicolae Pura. În manuscris i-au rămas alte 22 de lucrări, printre care un rezumat al Conciliului Vatican II, "Explicarea Sfintei Liturghii", traducerea unor poeme ale lui Pierre Teilhard de Chardin, numeroase meditații și alte traduceri. Canonicul Nicolae Pura este autorul a cel puțin 13 lucrări de teologie printre care amintim: "Acela pe care voi nu-l știți" (1943, despre Cristos, prezent real în Euharistie); "Pilde apologetico-dogmatice" (3 vol., 1941, 1942, 1943); "Viața în iubire"; "Educația curățeniei"; "Spre lumină"; "Meditații pentru preoți" etc. "Azi ca întotdeauna, centrul vieții creștine nu este și nu poate fi altul decât Sf. Euharistie", scria pr. Pura în 1943, în prefața cărții, iar cuvintele îi sunt valabile și astăzi. De asemenea, părintele Nicolae Pura a lăsat în urma lui, printre alte scrieri, capodopera lirică "Simfonia Mariei". Părintele Nicolae Pura a fost un mărturisitor neînfricat al credinței, personalitate de prestigiu a Bisericii Române Unită cu Roma și a neamului românesc, preot, gânditor, scriitor și poet.

04/08/2026

La 4 august 1858 s-a născut Augustin Bunea în localitatea Vad (jud. Brașov), în familia preotului greco-catolic Arsenie, originar din Mărginimea Sibiului, și a soției acestuia, Veronica, nepoata colonelului-baron David Urs de Margina, eroul de la Lissa (Italia) din 1866. Familia Bunea a fost binecuvantata cu cinci băieți: Aurel, mare, comerciant în Galați, Ion, preot în Vad – i-a urmat tatalui, Arsenie în Sibiu, Gheorghe, țăran în Vad și Augustin. A urmat școala primară, pe cea grănicerească, din Vad și Ohaba și studiile gimnaziale la Brașov, finalizate la Blaj. În anii de studiu de la Brașov împreună cu Andrei Bârseanu, au editat, sub influența publicației „Convorbiri literare”, o revistă scrisă de mână „Conversațiuni. Jurnal literar” cu poezii, proză, traduceri, anecdote, folclor. Ea se păstrează în fondurile Bibliotecii centrale a Universității din Cluj-Napoca. Documentele ne arată că în toți anii de studiu Bunea a fost apreciat cu calificativul maxim: „eminent”. A fost trimis in 1877 la Roma cu bursă de către Mitropolitul Ioan Vancea, pentru a urma cursurile filosofice și teologice la Colegiul "De Propaganda Fide", instituție unde a audiat prelegerile unor celebrii profesori în epocă. La finalizarea studiilor, parcurse cu calificativul excelent, a fost hirotonit preot celib in 1881 de către arhiepiscopul grec Stefan Stefanopoli în biserica grecească „Sf. Atanasie”. Un an mai târziu a obtinut doctoratul în teologie după susținerea tezei "Despre sacramentul euharistiei". Buna pregătire intelectuală a teologului Bunea, i-a permis cunoașterea mai multor limbi, și le știa bine pe toate: italiană, franceză, germană, maghiară. A revenit în țară, si a fost numit asesor consistorial, ocupând și un post de cancelist în anii 1882-1884. Între anii 1886-1888 a activat ca profesor de teologie dogmatică și de religie la Gimnaziul arhiepiscopesc din Blaj, în paralel cu onorarea sarcinilor de profesor al Seminarului teologic, unde a predat dogmatică. În 1888 a fost desemnat secretar mitropolitan (al mitropolitului Victor Mihalyi de Apșa) și protonotar consistorial și capitular. Trei ani mai târziu fost numit protopop onorar pentru iar în următorul an a devinit consilier intim al Sfinției Sale Papa. În 1895 a fost ales canonic-teolog. Bunea a publicat mai multe lucrări de istorie, cu un evident caracter de originalitate, utilizând izvoare necunoscute în epocă: "Cestiuni din dreptul și istoria Bisericii Românesci Unite"; "Mitropolitul Dr. Ioan Vancea de Buteasa. Schiță biografică", lucrarea dedicată celui care este considerat al doilea ctitor al Blajului, după Ioan Inocențiu Micu Klein; "Şematismul Veneratului Cler al Arhidiecezei Metropolitane greco-catolice române de Alba Iulia şi Făgăraş"; "Din Istoria românilor. Episcopul Ioan Inocențiu Klein (1728-1751)" volumul fiind un „…op de mare valoare, nu numai special pentru biserica greco-catolică, ci în genere pentru toți cei care se interesează de trecutul națiunii române” Organul oficial al Astrei nota: „Înregistrăm o lucrare nouă și de mare importanță pe câmpul așa de steril al istoriografiei române de dincoace de Carpați, care va fi salutată desigur cu bucurie de tot românul de bine” („Transilvania”, anul 31, 1900, nr.7 din 15 iulie, p. 191); "Ierarhia Românilor din Ardeal și Ungaria", un solid op dedicat episcopului care reprezintă cea mai de frunte figură istorică a bisericii greco-catolice române, cel care a activat toată viața în folosul bisericii și a națiunii române, cu rol major în ridicarea Blajului; "Amintirea lui Timotei Cipariu. Panegiric"; "Episcopii Petru Paul Aron și Dionisie Novacovici sau Istoria Românilor transilvăneni"; "Istoria românilor ardeleni de la 1751 până la 1764"; Alte scrieri: "Mitropolitul Sava Brancovici"; "Vechile episcopii românesci a Vadului, Geoagiului, Silivașului și Belgradului"; "Discursuri", "Autonomia bisericească", Diverse. A tipărit lucrarea: "Statistica Românilor din Transilvania" în anul 1750, întocmită de vicarul episcopesc Petru Aron. Postum, lui Augustin Bunea i s-au publicat două lucrări importantre: "Încercare de istoria românilor până la 1382" (1912) și "Istoria regimentelor grănicereşti" (1941). A îndeplinit o serie de funcții publice, fiind membru al mai multor organizații laice și obștești: inspector scolastic arhidiecezan, membru onorar al Societății de lectură „Inocențiu Micu Klein” a teologilor din Blaj, membru de onoare al Societății „Petru Maior” din Budapesta, spre finalul vieții, rector al Seminarului teologic blăjean. A fost membru de onoare al „Reuniunii învățătorilor greco-catolici din arhidieceza Blajului”, președintele „Casinei române” din localitate, unul din conferențiarii de bază ai acesteia la inaugurarea căreia a vorbit despre un steag românesc vechi de 144 de ani. În același cadru a făcut și o prezentare a Mănăstirii Prislop. A fost desemnat director la Reuniunea arhidiecezană de asigurare contra incendiilor, membru în Sinodul mitropolitan și membru în Comisia de revizuire a cărților bisericești. A fost membru fondator al Astrei, a făcut parte din Secția istorică a acesteia, alături de Vincențiu Babeș, Vasile Goldiș, Ioan Cavaler de Pușcariu și Iosif Șuluțiu. Împreună cu Ioan Micu Moldovan și Pop Gavrilă a înființat Despărțământul Blaj al Asociațiunii. A colaborat cu temeinice articole pe teme de istorie și teologie la publicațiile vremii. În 1890 a întemeiat împreună cu dr. Alxandru Grama, dr. Vasile Hossu, dr. Victor Smigelski și dr. Isidor Marcu, prima foaie săptămânală bisericească politică din Blaj, „Unirea” la care a publicat constant. A fost, de asemenea, unul din cei mai prolifici colaboratori ai "Enciclopediei Române" publicată de Cornel Diaconovici. Orator celebru, naționalist fervent, a luat parte, decenii în șir la toate momentele politice mai însemnate din viața Transilvaniei. A fost un iscusit om politic, organizator al Partidului Național Român și artizan al tuturor înțelegerilor dintre români, destul de puțin solidari la acea vreme. În procesul Memorandului de la Cluj, a fost unul dintre cei mai aprigi apărători ai cauzei naționale, fiind în tabăra avocaților apărători , reprezentant al lui Vasile Lucaciu. A fost prezent și a cuvântat la înmormântarea lui Iacob Mureșanu, Paul Dunca de Sajo, Augustin Lágay, George Barițiu, dr. Alexandru Grama, David Urs de Margina, Iuliu Mihály de Apșa (fratele mitropolitului cu același nume), Alexandru Filip, dr. Ioan Rațiu, a mitropolitului Vancea și a altora. Cuvântările panegerice sunt inserate în volumul „Discursuri…” publicat în 1903. Pe 4 martie 1906 a plecat la Roma pentru a cerceta bogatele arhive ale Vaticanului, pentru „a face lumină asupra celor mai obscure și îndoielnice puncte din istoria noastră națională”. Cu acest prilej a avut o audiență privată la Papa Pius X. Societatea literară „Arcadia”, înființată încă de la sfârșitul veacului al XVII-lea , prin Cristina, regina Suediei, l-a ales membru al ei. În prima săptămână a lunii decembrie a anului 1906, Augustin Bunea și-a serbat jubileul de 25 ani ai preoției fiind felicitat de oficialități, rude și prieteni Majestatea Sa Carol I l-a distins cu acest prilej cu medalia jubiliară. Imensa sa muncă, de cercetare și publicare, de viață politică și obștească i-a atras numirea sa în aeropagul culturii naționale fiind integrat în rândurile membrilor Academiei Române. A decedat în anul 1909, la Blaj, in casa sa, la doar 52 de ani, regretat de o lume întreagă. A fost prieten apropiat cu savantul istoric Nicolae Iorga și cu Andrei Bârseanu, fostul său coleg de la Brașov, cunoscut mai ales prin culegerea de folclor din Ardeal. „Cuvinte de apreciere a exprimat Nicolae Iorga: „Părintele canonic Augustin Bunea, din Blaj, e între toți care se ocupă de cercetări istorice în Ardeal, cel mai chemat pentru ele. Preocupat totdeauna să fie cât se poate în mai deplină cunoaștere a izvoarelor, întrebuințându-le cu simț critic și dând rezultatelor sale într-o formă curgătoare, el întrunește însușiri pe care am dori să le întâlnim mai des, astfel legate, și la cercetătorii de dincoace, care au mai multe ușurinți în a scrie istoria românilor”. În acele momente de maximă tristețe, politicianul greco-catolic Iuliu Maniu, scria în telegrama de condoleanță: „Canonicul Dr. Augustin Bunea, membru al Academiei Române, mândria neamului românesc, a murit subit în mijlocul muncii sale stăruitoare. Stăm înmărmuriți sub povara loviturii. Durerea e de nedescris”. Bunea a fost întâiul şi cel mai puternic orator bisericesc al românilor. Prin testament, Augustin Buneaşi-a încredinţat toată averea Veneratului Capitul mitropolitan greco-catolic român de Alba-Iulia şi Făgăraş cu sediul în Blaj. ,,Toată averea mea va forma o fundaţiune română greco-catolică de stipendii cât se poate de mari, cu ajutorul cărora…” Dorinţa pusă în testament i-a fost îndeplinită canonicului Augustin Bunea. La Blaj s-a înfiinţat Muzeul de Istorie ,,Augustin Bunea” în anul 1939 în incinta Palatului Cultural iar în 1974 a fost mutat în castel, reşedinţa Mitropoliei Greco-Catolice. La Vad, pe un perete interior al Bisericii „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, a fost aşezată o placă de marmură albă de Ruşchiţa, în anul 1966 pentru cinstirea lui. La 13 noiembrie 2009, la iniţiativa Asociaţiei Culturale „Augustin Bunea” Blaj, pe faţada casei părinteşti a lui Augustin Bunea, de la Vad, a fost dezvelită o placă de marmură neagră, pentru comemorarea a 100 de ani de la moartea savantului canonic mitropolitan. Primăria comunei Şercaia i-a conferit, în 2009, titlul de cetăţean de onoare post-mortem lui Augustin Bunea, membru al Academiei Române, istoric şi canonic greco-catolic şi s-a obligat, prin HCL 51/noiembrie 2009, să doneze Asociaţiei Culturale ,,Augustin Bunea” din Blaj suma de 100 lei anual.

02/08/2026

La 2 august 1915 s-a născut părintele Liviu Pandrea în Aruncuta într-o familie formată din 6 copii, 4 băieți și două fete. A fost preot greco-catolic, paroh la Cluj, teolog, traducător, profesor în sociologie și doctor în teologie. Tatăl său, Vincențiu Pandrea a fost preot greco-catolic în Aruncuta, protopopiatul Cojocna-Cluj, din anul 1911 și până în 15 septembrie 1923. Mama sa a fost Ana-Maria Pandrea, născută Răduțiu, fiica preotului greco-catolic din Cerghizel, Mureș. Primele 3 clase primare le-a făcut în Aruncuta, după care și-a continuat studiile la Liceul George Barițiu din Cluj, pe care l-a terminat în anul 1932. A urmat între anii 1932-1939 studiile de filosofie și teologie la Roma, a continuat cu științele sociale și politice în Franța la Lille și și-a încununat studiile cu doctoratul în Teologie, absolvit cu Magna cm laude la Roma, în anul 1942. Reîntors în țară, a fost numit profesor și duhovnic la Facultatea de Teologie din Blaj până în 1946, fiind apoi transferat la Cluj ca profesor și paroh. În anul 1948 Biserica Greco-Catolică a fost interzisă de regimul comunist sub pretextul „unirii” cu Biserica Ortodoxă, iar părintele Liviu Pandrea a fost nevoit să trăiască ascuns în perioada 11 octombrie 1948 - 4 iunie 1953, la familia Cionca. Și-a petrecut majoritatea timpului traducând Psalmii din ebraică și părăsea rareori locuința. Era vizitat doar de Vasile Fărcaș și de soția acestuia, Eugenia, care-i aducea cărțile și dicționarele de care are nevoie. În 4 iunie 1953 Liviu Pandrea a fost oprit de un milițian la marginea Pădurii Feleacului, deoarece nu putea prezenta niciun act de identitate a fost dus la Secția I a Miliției Cluj. A doua zi, a fost predat Securității, iar în 9 iunie a fost anchetat și torturat de securistul Beiner Sigy. A fost eliberat în 1954 si s-a angajat la salubritatea orașului Cluj, ca măturător, apoi rearestat în 1955 si închis la Cluj, Oradea și Timișoara, apoi eliberat în același an. Ulterior s-a angajat zilier agricol și stenodactilograf până în 1960, când a fost încadrat ca traducător autorizat la Întreprinderea Tehnofrig din Cluj (engleză, franceză, spaniolă, italiană). Începând cu data de 1 februarie 1965 a fost numit bibliotecar la Institutul Agronomic din Cluj, de unde s-a pensionat la 31 decembrie 1979. A fost preot activ în clandestinitate iar după 1990, profesor la Institutul Teologic „Sf. Ioan Evanghelistul” din Cluj-Napoca. La 25 februarie 1999 plecat la Domnul. O marturie a parintelui din acea perioada zbuciumata: „Ni se cere să abjurăm crezul Blajului, dar mai ales ni se cere să renegăm credința Romei. Ni se cere să ne lepădăm de Roma, făcând jocul altora, tocmai fiindcă Roma ne este de două ori mamă, căci noi suntem sangvine et fide romani, cm atât de frumos a spus-o Papa Pius al XI-lea. Noi suntem prin sânge și credință romani”.

30/07/2026

La 30 iulie 2013 a plecat la Domnul monseniorul Tertulian Langa în Cluj Napoca. Acesta s-a născut la 26 octombrie 1922 la Târgu Mureş, fiul lui Tertulian Langa, originar din Făgăraş (Şercaia), şi al Elisabetei Nicola, originară din Sibiu. A absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie şi Facultatea de Drept, la Universitatea din Bucureşti. În 1943, în urma manifestarilor studentesti din Bucuresti in favoarea Ardealului de Nord, el a fost cel care a înmânat memoriul studențimii mareșalului Antonescu. A funcţionat o vreme ca bibliotecar şi asistent la catedra profesorului G. G. Antonescu de la Pedagogie, în Bucureşti Un contact deosebit a fost cel cu monseniorul Vladimir Ghika pe care, timp de 7 ani, l-a avut duhovnic. A studiat clandestin teologia, începută încă de pe vremea când era student în capitală. Cu câteva luni înainte de a fi arestat, la 11 ianuarie 1948, Doina Ştefan i-a devenit soţie, aceasta l-a așteptat pe cel închis, vreme de 16 ani, crescând-o pe unica fiică, Măriuca. Monseniorul V. Ghika şi episcopul unit Tit-Liviu Chinezu nu au binecuvântat degeaba această căsătorie exemplară. A fost arestat, în 23 aprilie, 1948, de ziua Sf. Gheorghe, a fost închis şi torturat, ca deţinut politic, la Malmaison, Ministerul de Interne, Văcărești, Jilava, Pitești, Gherla, Aiud, Lugoj, Galați, Salcia-Grădina (Balta Brăilei). A fost hirotonit preot greco-catolic în clandestinitate de către Episcopul Ioan Dragomir, la 20 decembrie 1964. L-a fost vizitat pe pr. Nicolae Pura, împreună cu pr. Aug. Prunduș, d**a al doilea infarct in primăvara anului 1981, pe când a fost internat la Clinica Medicala I, unde au discutat despre puterea ordinarială. În anul 1986 a fost trimis la Roma si însărcinat de PS Al. Todea să sondeze poziția Sfântului Scaun față de cei 3 episcopi consacrați de PS Ioan Dragomir. Între 1980-1989 mai mulți preoți greco catolici au ajuns la Roma: S.A. Prunduș, Sabin Dancus, T. Langa, Ioan Deliman, E. Riti, Vasile M Ungureanu, L. Pandrea. Obținerea aprobărilor de călătorie în Occident concese cu avizul Departamentului Securitatii Statului erau contra unor obligații de resort. S-a retras din activitatea publică în 1997. A oficiat zilnic Sfânta Liturghie în capela înfiinţată din perioada clandestinităţii, până în iarna anului 2011, când boala l-a ţintuit la pat. A fost internat mai multe luni în spital, bolile s-au înmulţit, iar suferinţa a încetat în dimineaţa zilei de 30 iulie 2013. Mărturisitor al credinţei în închisorile comuniste, teolog erudit, preot, Ierarh al locului şi profesor de teologie în clandestinitate şi apoi, după 1990, Vicar General al Eparhiei de Cluj-Gherla, şi profesor în corpul didactic al Institutului Teologic „Sfântul Ioan Evanghelistul”, pr. Langa a fost o flacără vie a rezistenţei Bisericii Române Unite cu Roma în timpul prigoanei comuniste. Ca om de aleasă cultură, Tertulian Langa a scris pe linie sociologică 15 monografii profesionale şi a tradus Noul Testament şi Psaltirea.

17/07/2026

La 17 iulie 1810 s-a născut August Treboniu Laurean la Fofeldea, Nocrich, Sibiu, pe numele real Augustin Trifan. A fost un filolog, istoric, publicist și om politic, unul dintre conducătorii Revoluției de la 1848 din Transilvania. A fost unul dintre membrii fondatori ai Academiei Române, secretar general și președinte al Societății Academice Române și președinte al Secțiunii Literare. Tatăl lui August Treboniu Laurian a fost Pavel Trifan, preotul român unit (greco-catolic) din Fofeldea. Petru, fratele mai mare al lui August Treboniu Laurian, a urmat de asemenea cariera ecleziastică și a activat ca preot unit. August Treboniu Laurian și-a efectuat studiile secundare la Sibiu. După studiile de filosofie de la Cluj, a studiat științele fizice, matematica și astronomia la Institutul Politehnic din Viena și apoi la Göttingen. Între 1871-1875 a publicat împreună cu Ion C. Massim „Dicționarul limbii române”, în care a încercat să prezinte o limbă purificată de elementele nelatine. Ortografia propusă este cea etimologică, ca în limba franceză, în deplină concordanță cu spiritul epocii, când oamenii de știință români reușiseră să elibereze limba națională din „haina slavonească” (trecerea de la alfabetul slavon la alfabetul latin) și luptau pentru o limbă română curată. Adversarii curentului latinist și elementele alogene din societate au făcut o primire ostilă monumentalei lucrări, serios documentată, declarând fără o solidă argumentare că ortografia etimologică și parte din vocabularul propus au facut limba română aproape de nerecunoscut în acest dicționar. S-a ocupat și cu studii filologice ca profesor 1842-1848 la Sf. Sava, apoi la Universitatea din București, unde l-a întâlnit pe Nicolae Bălcescu, împreună cu care a publicat în 1845 prima revistă de istorie românească, numită „Magazin istoric pentru Dacia”, care se adresa românilor din toate cele trei principate. Articolele acestei reviste au promovat un punct de vedere naționalist privind vechimea, continuitatea și unitatea românilor din Transilvania, Moldova și Muntenia. Se înscrie în Frăția în 1843. August Treboniu Laurian a fost un participant activ la Revoluția de la 1848 din Ardeal. La îndrumarea lui Nicolae Bălcescu, s-a întors în Transilvania și a contribuit la organizarea mișcării revoluționare, ca mobilizator și conducător. Director al Bibliotecii Centrale a Statului vreme de mulți ani după 1859, când a facut parte din comisia numită de Petrache Poenaru pentru reorganizarea pe baze moderne a Bibliotecii Colegiului Național de la Sf. Sava , împreună cu Erich Winterhalder și Cezar Bolliac. A rezidat lucrările comisiei și a propus întocmirea unui catalog alfabetic pe fișe mobile, cu o serie de indicații de catalogare, cele mai vechi de la noi, renunțarea la asezarea tradițională a carților pe limbi și orânduirea lor sistematică. A susținut aplicarea principiului completării fondului daco-romanica , adică a acelor scrieri străine cu referiri la istoria românească. De menționat că recent, după dezmembrarea Iugoslaviei, oamenii de știință croați au realizat cu succes un demers identic, foarte bine primit de opinia publică, iar noile normele lingvistice fiind imediat intrate în programa școlară. S-a stins din viata la 25 februarie 1881 la București si a fost inmormantat in Cimitirul Bellu. La 9 august 2010, pentru cinstirea savantului August Treboniu Laurian, la cea de-a 200-a aniversare de la naștere, Banca Națională a României a pus în circulație, în scop numismatic, o monedă comemorativă din argint, de calitate proof. Moneda este rotundă și are diametrul de 37 mm.

06/06/2026

La 6 iunie 1917 s-a născut Ioan Rațiu în localitatea Turda, judeţul Cluj. Este cel mai faimos creștin-democrat din România. Principiile sale au animat numeroase generații de români, în pofida faptului că în ultimii ani influența acestuia a scăzut. Familia Rațiu este una dintre cele mai vechi familii nobile din Transilvania. Existența Familiei Rațiu datează din timpul lui Sigismund de Luxemburg, din secolul al XIV-lea. Originea numelui de familie Rațiu (Ratz / Racz) a fost pentru prima oară atestat în orașul Noşlac, județul Turda-Arieș. Unul dintre înaintașii cei mai importanți ai familiei a fost Ion Rațiu (1828–1902), mare patriot și om politic al secolului al XIX-lea, participant la Revoluția de la 1848 și militant pentru drepturile românilor din Imperiul Austro-Ungar. Membru de seamă al familiei Rațiu, a fost fiul avocatului Dr. Augustin Rațiu din Turda, care la rândul său a fost fiul protopopului greco-catolic al Turzii Nicolae Rațiu. Această moștenire istorică a transmis generațiilor următoare un profund simț al datoriei, al demnității și al responsabilității față de comunitate. A studiat la liceele „Regele Ferdinand” din Turda şi „Gheorghe Bariţiu” din Cluj (1927-1934). A urmat apoi cursurile Universităţii din Cluj (1934-1938), fiind licenţiat în Drept. A obţinut o diplomă Master of Arts (Ştiinţe Economice) şi titlul de doctor în ştiinţe politice al Universităţii din Cambridge, Marea Britanie (1940-1943). A fost avocat stagiar într-un cabinet de avocatură (1938-1939), urmând în paralel Şcoala de ofiţeri în rezervă de artilerie din Craiova, pe care a absolvit-o în 1939. În perioada aprilie-septembrie 1940 a fost cancelar diurnist la Legaţia română din Londra. A fost rechemat în ţară, în septembrie 1940, a demisionat şi apoi a obţinut azil politic în Marea Britanie, aderând, în acelaşi an, la „Mişcarea Românilor Liberi”, fondată de V.V. Tilea. A avut curajul de a se opune regimului comunist din exil, fără compromisuri. A refuzat avantajele personale în favoarea unor principii ferme, demonstrând o integritate rară în politică. S-a repatriat la 24 ianuarie 1990, după Revoluţia din decembrie 1989. A lucrat ca ziarist independent, fiind colaborator extern al ''Radio Londra” (BBC), corespondent la Paris al „International News Service” în timpul Conferinţei de Pace (1946-1947). A fost angajat la diferite societăţi comerciale între anii 1951-1957, şi-a întemeiat apoi, în 1957, propria sa companie - J.R. Shipping Co. Ltd. A fost fondator şi administrator delegat al liniei comerciale „Regent Line” - transporturi maritime lunare între Europa de Nord şi Statele Unite ale Americii (1963-1975), conform lucrării amintite. A fost, de asemenea, fondator şi director al „Presei Libere Române” (1955-1985), fondator şi director al publicaţiei „Românul liber” (1985). În 1991 a fondat, la Bucureşti, ziarul „Cotidianul”. Împreună cu Nicolae Manolescu, a editat, tot la Bucureşti, revista ''România literară” (1993). În 1990, a înfiinţat Catedra de studii româneşti „Ion Raţiu” la Universitatea Georgetown din Washington DC (SUA). A fost membru al Consiliului de Administraţie al Băncii Române de Comerţ Exterior - BRCE (1991-1994), membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din România (începând din 1991), membru de onoare al Fundaţiei „Doris” pentru combaterea SIDA în România şi întrajutorarea persoanelor afectate (1991), membru al Asociaţiei Ziariştilor din România (din 1992), membru al Fundaţiei Raţiu - Fondul de ajutorare pentru copii şi tineri români cu leucemie (1993), preşedinte de onoare, alături de Corneliu Coposu, al Fundaţiei „Iuliu Maniu”, fondator al „Relief Fund for Romania” (1990), membru de onoare al Societăţii „George Enescu” din SUA. De asemenea, a mai fost membru fondator al Fundaţiei Bibliotecii Naţionale (1992), membru de onoare al Clubului Alpin Român (1991), membru de onoare al Asociaţiei inventatorilor străini din România (1991). A fost membru al Partidului Naţional Ţărănesc (PNŢ) în tinereţe, după 1990 a devenit un membru de frunte al Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat (PNŢCD). A candidat, din partea acestui partid, la alegerile prezidenţiale din 20 mai 1990, obţinând 617.007 voturi valabil exprimate (4,29 %), precum şi la cele parlamentare. La Congresul PNŢCD din 27-28 septembrie 1991 a fost ales vicepreşedinte al partidului. Ion Raţiu a fost deputat PNŢCD de Cluj în primele trei legislaturi (1990-1992, 1992-1996, 1996-2000), vicepreşedinte al Biroului Permanent al Adunării Deputaţilor (3 septembrie 1990-14 octombrie 1992), vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor (28 octombrie 1992 - 6 februarie 1995), precum şi preşedinte al Delegaţiei parlamentare române la Adunarea Atlanticului de Nord. A susținut constant ideea că opiniile diferite trebuie respectate, chiar și atunci când nu sunt împărtășite. Celebrul său principiu: „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine” rezumă perfect această dimensiune a personalității sale. Ion Rațiu a murit la 17 ianuarie 2000 la Londra, iar conform dorinței sale, trupul neînsuflețit a fost dus la Turda, spre a fi înmormântat în orașul natal. A fost îngropat în cimitirul central din Turda, preotul ortodox al bisericii (Biserica Rățeștilor, greco-catolică, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, ctitorită de familia Rațiu, ridicată în Turda Veche, din inițiativa și prin efortul protopopului greco-catolic Basiliu Rațiu de Noșlac (Nagylak) în anul 1839) nu a permis înhumarea sa lângă strămoși, în curtea bisericii. Slujba de prohodire nu a putut fi oficiată în biserica ctitorită de familia sa, din cauza împotrivirii aceluiasi preot al parohiei ortodoxe care ocupă lăcașul din 1948. Astfel slujba prohodului a avut loc în stradă pe un ger pătrunzător.

Istoria care nu se învață la școală

10/08/2026

04/08/2026

02/08/2026

30/07/2026

17/07/2026

06/06/2026

Address

Website

Alerts

Shortcuts

Share

Category