https://www.facebook.com/108519218945591/

Istoria care nu se învață la școală, Mica Romă, Blaj (2026)

03/10/2026

La 3 octombrie 1963 a plecat la Domnul, la Roma, preotul greco catolic Vasile Bărbat, acesta s-a născut 10 februarie 1925 din parintii Vasile și a Carolina, în Sâncel, lângă orașul Blaj, într-o familie cu șase băieți. Între anii 1936-1945 a urmat cursurile Liceului „Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj. După bacalaureat s-a înscris la Academia de Teologie din Blaj (1945-1946). În martie 1947 a fost trimis la studii la Roma ca bursier la Colegiul Pio Romeno. În octombrie 1947 a devenit student la Colegiul Urban Pontifical „De Propaganda Fide”, unde a studiat Filozofia (1947-1948) și Teologia (1948-1950). În anul 1952 a intrat în Societatea lui Isus, la Arlon, în Belgia, a făcut noviciatul la Egenhoven, lângă Leuven (1952-1954). Tot acolo și-a completat studiile de Filozofie și Teologie (1954-1955), urmând cursuri la Facultatea „Sfântul Albert de Louvain”. Si-a continuat formarea cu perioada specializării în istorie și spiritualitate orientală la Institutul Pontifical Oriental din Roma finalizat, în 1961, cu susținerea publică a tezei sale de doctorat „Il «teologo» del vescovo e della Chiesa Romena Unita (1701-1773)”. Cu ultimele puteri, înainte de moartea, a scris o lucrare originală despre rolul iezuiților în consolidarea Uniunii cu Roma. Între anii 1961-1963 a predat filozofia religioasă rusă la Institutul Pontifical Oriental. Din anul 1962 a devenit director adjunct al bibliotecii Institutului Pontifical Oriental. A murit, după o grea suferință, la numai treizeci și opt de ani, la Roma. Textul lucrării, a fost publicat in 2023 în traducere în limba română si a fost prezentat in 22 octombrie 2023 în biserica istorică a românilor din Roma, SS. Salvatore alle Coppelle, și in 12 noiembrie la Sâncel. Căutarea acestei importante figuri a exilului românesc va continua în urma descoperirii în arhivele unei serii de afișe de informare operațională ale „Securității” care l-au vizat.
Într-o scrisoare către mama sa în 1947, P. Bărbat scria: „Vezi, mamă dragă, te-ai îngrijorat când am plecat de acasă, dar Dumnezeu are grijă de cei neajutorați care se încred în El, mai mult decât cei care se consideră puternici. Când Dumnezeu te ajută... ai totul, iar când nu îți folosește, nu ai nimic, indiferent cine ești. Dacă nu te pot ajuta altfel mă rog în fiecare zi ca Dumnezeu să aibă grijă de tine. Fii plina de recunoștință și mulțumește-i mereu și, cu siguranță, nu-ți va lipsi nimic important”

30/09/2026

La 30 septembrie 1810 s-a nascut la la Petrindul de Jos, judetul Cluj, preotul greco catolic Simion Balint. A facut studiile la Cluj, gimnaziul la Blaj si apoi la Sibiu. Tatal său, cantor greco catolic, provenea dintr-o familie de tarani liberi din Maramures. In 1829 a lucrat la Sibiu la cancelaria unui functionar, iar in 1830-1834 a urmat Seminarul Teologic Greco Catolic de la Blaj, avandu-l ca profesor pe T Cipariu. A plecat la Roșia Montana unde s-a căsătorit cu Carolina, fiica preotului local, cu care a avut o fiica, Ana, care a fost căsătorită cu Iosif Hodos, viceprefectul ținutului Zarand. A fost investit de episcopul Lemeny ca preot în Roșia Montană. După ce a fost numit protopop în Roșia Montană și-a adus o importantă contribuție la creșterea numărului de școli confesionale românești și la creșterea calității acestora, fiind conștient că numai prin cultură se putea ridica națiunea română la nivelul care se dorea. Și-a adus aportul împreună cu avocatul Buteanu la organizarea Revoluției din 1848. A fost singurul preot, după mărturia lui Barițiu, care a mers la prima Adunare de la Blaj, alături de 4000 de oameni, dar pe când era în casa lui A. Pumnu a primit ordin de la episcopul Lemeny de a părăsi Blajul și nu a putut participa la Adunare. La a doua Adunare a fost în fruntea coloanei de moți alături de Iancu și Buteanu și a figurat ca unul dintre fruntașii mișcării naționale din Transilvania. După încheierea Adunării A. Iancu și Balint, au fost petrecuți de tinerime până la Tiur unde-și aveau căruțele și era retras poporul muntean ce a participat la adunare. În această triumfală plimbare, Bengescu – cel mai mare cântăreț al vremii – a cântat prima dată “Marșul lui Iancu”. La 6 iunie 1848 la o consfătuire din Câmpeni, Iancu, S. Balint și ceilalţi viitori tribuni au hotărât înarmarea poprului și au stabilit bazele de organizare și mobilizare a oastei revoluționare. Organizarea militara a moților constituia o primejdie pentru nobilimea și stăpânirea habsburgică, astfel că s-au luat măsuri pentru pedepsirea și arestarea conducătorilor români, Balint a primit hotărârea de domiciliu obligatoriu la Abrud. La 1 iulie a fost arestat împreună cu Iosif Moga și alții și dus la închisoare la Abrud, a doua zi a fost mutat într-un beci umed fără ferestre, unde au deschis ușa larg pentru a-l arăta poporului adunat în târg. La 18 august clădirea în care era deținut s-a aprins, fiind în pericol de a fi aruncat de viu in foc, apoi mutat în închisoarea comunală a Abrudului, iar din 20 septembrie împreună cu Iosif Moga a fost mutat la Aiud. A fost eliberat la finalul lunii septembrie 1848, după cea de a treia Adunare de la Blaj, ca urmare a ultimatumului adresat comisarului Vay. La 10 decembrie 1848 Comitetul Național Român prin decizia 648 l-a numit prefect al vechilor saline din Turda. Reîntors în munți cu A. Iancu s-a remarcat cu ocazia dezarmării gărzilor maghiare, potolind poporul înfuriat care dorea să-i măcelarească. A participat la dezarmarea gărzilor maghiare pe ruta Alba-Aiud-Turda-Cluj-Brad-Zarand. Balint împreună cu lăncierii lui au apărat Valea Arieșului, rezistența din munți, de trupele de honvezi 1848-1849. L-a ajutat în 2 rânduri pe A. Iancu în lupta la Abrud pentru a respinge atacurile lui Hatvany. După cucerirea unei părți a Transilvaniei de către trupele rusești și austriece și înfrângerea trupelor maghiare, deoarece n-au reusit să cucerească orasul Baia de Arieș, care în retragere au devastat și jefuit satele întâlnite, a ținut o cuvântare oamenilor și apoi le-a cerut depunerea a**elor. Prin luptele duse și modul ingenios in care a condus unitățile revoluționare Balint a blocat principalele căi de pătrundere a trupelor ungurești pe Valea Arieșului. Pentru a înțelege valoarea morală a rezistenței din Munții Apuseni, trebuie s-o raportăm la slabele mijloace militare de care dispunea poporul și dezastroasa situație economică în care s-a aflat în timpul de asediu. Armamentul era cât se poate de puțin și de primitiv. Puștile erau de vânătoare sau de calitate inferioară, austriecii neavând încredere în români, cu mare greutate acceptau să dea acestora a**e. Împăratul Franz Josef a hotarat să-i ofere lui A Iancu numai "Crucea de aur pentru merite, cu coroană". Aceeași decizie a luat-o și în cazul prefecților Simion Balint și Axente Sever. În vara anului 1852 guvernatorul Transilvaniei l-a invitat pe Avram Iancu și pe Simion Balint la Sibiu, unde i-a rugat să accepte mijlocirea comisiilor, mai ales că în scurt timp urma să aibă loc vizita împăratului în Transilvania. Prefecții Avram Iancu, Simion Balint și Mihai Andreica l-au convins pe guvernator să ceară schimbarea traseului vizitei împăratului. Inițial, traseul urma să străbată pe la Dobra, spre Deva și Săcărâmb, apoi prin Brad, Hălmagiu și Abrud, Alba Iulia, Sibiu, iar la întoarcere să treacă prin zonele locuite de secui și să iasă pe la Cluj și Baia Mare. Prefecții au reușit să obțină modificarea traseului pe la Muntele Găina, Vidra de Sus și Câmpeni. Istoricul Anton Coșa afirmă că la înmormântarea lui Avram Iancu, oficiată la Țebea în 13 septembrie 1872, de către 36 de preoţi, 32 de preoți greco-catolici (religia lui Avram Iancu), alături de 4 preoți ortodocși, avându-i în frunte pe protopopii Simion Balint, greco-catolic din Roşia Montană, fostul tovarăş de luptă al lui Iancu, prefectul legiunii de la Turda şi Nicolae Mihălţan, ortodox din Brad. A fost însoţit pe ultimul drum de circa 4.000 de suflete îndoliate. În fruntea convoiului funerar pășeau foștii comandanți militari ai românilor, care se mai aflau în viață: Simion Balint, Axente Sever, Mihai Andreica, Nicolae Corcheș și Clemente Aiudeanu. Octavian Bârlea, în cartea "Metropolia Bisericii Române Unite, proclamată în 1855 la Blaj", scrie: "Desigur, majoritatea luptătorilor din Munţii Apuseni au fost ortodocşi. Dar cei mai de frunte, care au dat luptelor amprenta personalității lor, au fost uniţi; au fost uniţi de-ai lui Avram lancu; au fost uniţi de-ai lui Simion Bămuţiu. A trecut la cele vesnice in 16 aprilie 1880 si a fost inmormantat in curtea bisericii greco catolice din Rosia Montana, de un sobor de preoti romani greco catolici si ortodocsi, care au slujit impreuna.

08/09/2026

La 8 sepembrie 1856 s-a născut Ion Bianu în Făget, un sat de pe valea Târnavelor, într-o familie de ţărani. A urmat Liceul Greco catolic „Sfântul Vasile” din Blaj, având îndrumător pe Timotei Cipariu şi profesor pe Ioan Micu Moldovanu. A fost găzduit la Blaj de canonicul, profesorul și istoricul Ioan Micu Moldovan, de la care a deprins noțiunile de bază în istoria poporului român, limba și literatura română și cultura națională. În 1876 s-a înscris la „Facultatea de Litere” a Universităţii din Bucureşti, unde a fost remarcat şi sprijinit de Alexandru Treboniu Laurian, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Alexandru Odobescu şi Titu Maiorescu. După terminarea Facultăţii, a continuat studiile în Occident, la Milano, Madrid şi Paris. Despre ardelenii formaţi la Blaj, la vestitele „Fântâni ale darurilor” - şi Ioan Bianu este unul dintre aceştia, Nicolae Iorga spunea: „...când trec munţii, aceşti oameni vin la noi ca nişte cenzori aspri de moravuri, ca nişte judecători incoruptibili, ca nişte preoţi neînfricaţi ai idealurilor înalte şi întregi. Prietenul lor este omul de bine, cât de modest, duşmanul lor este orice trântor care se lăfăieşte în binele nemeritat...”. În 1884 a devenit directorul Bibliotecii Academiei, instituție pe care a condus-o până la sfârșitul vieții. A organizat biblioteca Academiei, înzestrând-o cu un număr mare de manuscrise, cărți și periodice. Bianu a fost creatorul şcolii naţionale de biblioteconomie şi bibliografie, cărora le-a pus pietrele de temelie, „a consacrat Bibliotecii Academiei 56 de ani de muncă neîntreruptă. El a găsit-o în 1879, când a fost numit bibliotecar, abia cu câteva sute de cărţi, înzestrându-o până în 1935, anul morţii sale, cu aproape 500.000 de mii de volume, cu mii de manuscrise, stampe, documente şi bogate colecţii de periodice româneşti şi străine”. Tot Bianu este cel care a reuşit să ridice clădirea modernă a Bibliotecii de astăzi. A adoptat în 1903 așezarea pe formate, iar în 1908 a introdus sistemul de clasificare Otto Hardwig (al Bibliotecii Universității din Halle), la care însă a renunțat în 1945 în favoarea Clasificării Zecimale Universale.Planul său, bine structurat, a rămas în esenţă acelaşi până azi, alcătuit în conformitate cu principiile şi metodele bibliografiei moderne. Cărţile au fost grupate în trei clase: cartea veche (1507-1830), modernă (1831 până azi) şi cartea străină privitoare la români. Cea mai impunătoare lucrare ştiinţifică a lui Ioan Bianu este „Bibliografia românească veche”, în patru volume (1903-1944) „care cuprinde o icoană completă a tot ce s-a tipărit în ţările româneşti sau de români în alte ţări între 1508-1830”. Această lucrare „este prima mare bibliografie românească în înţelesul ştiinţific al cuvântului [...] o înfăţişare sistematică a tuturor elementelor de cultură românească până la 1830, în măsura în care ele s-au arătat sub forma tiparului”. Lucrarea aceasta importantă „stă cu cinste în fruntea lucrărilor similare din Occident”. La redactarea lucrării Ioan Bianu a avut colaboratori nu numai competenţi, dar cu acelaşi suflet mare pentru cultura naţională: Nerva Hodoş, Ilarie Chendi, Septimiu Albini, ardeleni şi ei, Dan Simionescu şi alţii. Unul dintre cei mai importanţi colaboratori a fost Canonicul Ioan Micu Moldovan, profesorul său de la Blaj. Poziţia înaltă a Canonicului Ioan Micu Moldovan, vicar arhidiecezan şi prepozit capitular, a oferit mai multe posibilităţi de colaborare între centrul spiritual transilvănean, Blajul, şi Capitală. Printr-o „circulară” trimisă tuturor preoţilor din Mitropolia Greco-Catolică de Alba Iulia şi Făgăraş, Vicarul le-a cerut acestora o evidenţă a cărţilor româneşti vechi şi i-a îndemnat să le dăruiască Bibliotecii Academiei din Bucureşti, iar preoţii s-au grăbit să dea curs solicitării. Blajul însuşi a dăruit Bucureştiului cărţi din „Colecţia de carte veche” a Bibliotecii arhidiecezane. Din realizările lui Bianu mai amintim lucrarea bibliografică „Catalogul manuscriptelor româneşti” (1907-1933), în trei volume; ,,Publicaţiile periodice româneşti”; „Despre cultura şi literatura românească în secolul al XIX-lea”; editarea operei poetice a lui Vasile Alecsandri, crearea primei Catedre de literatură română la Universitatea din Bucureşti, disciplină care până la Bianu se preda ca o anexă în Catedra de istorie; sprijinirea lucrărilor pentru publicarea „Dicţionarului limbii române”. Un merit de seamă l-a avut Bianu prin contribuţia la stabilirea ortografiei limbii române pe baze fonetice, reforma ortografică votată de Academie în 1904 fiind rodul efortului său şi al lui Titu Maiorescu. Bibliografia operelor filologice, de istorie şi critică literară, folclor şi bibliografice ale lui Ioan Bianu numără 305 titluri. Blajul i-a însoţit viaţa şi lui Ioan Bianu, marile lui însuşiri de acolo veneau, recunoştea Nicolae Iorga, care, la trecerea în eternitate a marelui cărturar spunea cu tristeţe: „S-a dus întemeietorul cel adevărat, cinstitul şi harnicul străjer al cărţilor, aşa de multe şi de scumpe. Aflate, aşezate, catalogate şi cu străşnicie apărate de dânsul, însuşi sufletul viu al Academiei Române, zeul ei tutelar, viu acolo pentru eternitate”. Activitatea deosebită i-a adus alegerea ca membru corespondent al Academiei Române în 1887 și ca membru titular în 1902. În 1927 Ioan Bianu a devenit secretar general al acestei instituții, iar în 1929 a fost președintele ei, iar între 1932 și 1935 vicepreședinte. La 13 februarie 1935 s-a stins din viață la Bucuresti.

07/09/2026

La 7 septembrie 2009 a plecat la Domnul Pamfil Carnatiu, la Roma. Acesta s-a nascut la 17 octombrie 1919 în localitatea Cisteiu de Mures, judetul Alba. D**a studii gimnaziale la Liceul greco catolic "Sf Vasile cel Mare" Blaj, a fost trimis la Colegiul Pontifical "Pio Romeno" din Roma, unde si-a terminat studiile teologice chiar în timpul razboiului. A fost hirotonit preot la 25 martie 1945. Instaurarea regimului comunist în tara noastra, persecutiile si suprimarea Bisericii Greco-Catolice l-au facut sa ramâna în "lumea libera". A facut mult bine românilor care reuseau sa scape de dictatura din tara si care emigrau în diferite tari din Occident. Pe plan cultural, a colaborat cu studii si articole la revista "Buna Vestire", publicatie de zidire crestina care aparea la Roma. A primit titlurile de monsenior și canonic onorar în Capitlul Bazilicii Papale Sfântul Petru din Vatican. Ca tânar preot, a fost chemat la Secretariatul de Stat, unde a lucrat timp de multi ani, pâna în 1989, fiind în ultima perioada minutant de prima clasa. Din cele relatate de persoane care l-au cunoscut în activitate, era deosebit de apreciat si consultat întrucât îsi însusise temeinic stilul Curiei Romane. Ulterior a fost canonic onorar în Capitlul Bazilicii papale Sfântul Petru, din Vatican. A activat (până în 1998) în cadrul Secretariatului de Stat din Vatican. A fost, primul crainic, în martie 1947, al emisiunilor programului în limba româna de la Radio Vatican, si primul responsabil al redactiei române. D**a 1950, îndata ce a început sa fie transmisa Sfânta Liturghie în ritul bizantin român al Bisericii Greco-Catolice, s-a aflat alaturi de PS Vasile Cristea, printre preotii care oficiau Liturghia în fiecare duminica si la marile sarbatori în capela postului Radio Vatican. De numele său se leagă apariția revistei românești din exil ”Suflet românesc” și a publicațiilor ”Buna Vestire”, ”Unirea”, ”Perspective” (toate din exil). Opera sa cuprinde printre altele volumele ”Biserica Română Unită” (Madrid, 1952); “Paul VI – papa timpurilor noastre”; “Misterul Bisericii”; “Misterul Preasfințitei Treimi”; “Calvarul Bisericii Române Unit:e; “Un prieten al românilor: Monseniorul Alberto Canesti”; “Dictatul de la Viena” (Roma, 1969). A scris despre: Nicolae Iorga și Blajul; Ioan Micu Moldovan; Blajul și 3-15 mai 1848; Ovidiu Bârlea; Ștefan Manciulea; Aloisie Tăutu. S-a lasat influentat si a fost pacalit de preotii democrati sau pacifisti (acestia colaborau cu statul comunist, fiind un model aplicat in alte tari comuniste Ungaria, Polonia si Cehoslovacia) din diaspora, acestia folosindu-se de el. A trecut la cele veșnice la vârsta de 90 de ani, la Roma, în urma unui infarct, si a fost inmormantat in Cimitirul Prima Porta din Roma. Cardinalul Giovanni Coppa, canonic al Bazilicii San Pietro si consultant la Secretariatul de Stat, la inmormantare, într-un emotionant cuvânt de pomenire, l-a caracterizat pe Mons. Carnatiu drept “un om de suflet, care împartea cu umilinta darul stiintei, iubindu-si Biserica si tara într-o mare fidelitate fata de Cristos si fata de Biserica”.

23/08/2026

La 23 august 1916 s-a născut parintele iezuit Emil Puni SJ, în localitatea Meneșul de Câmpie, azi Hergelia, de lângă Târgu Mureş. A intrat în noviciatul Societății lui Isus în anul 1936, la Totești, județul Hunedoara, fiind sfinţit preot, la capătul formării sale de 8 ani efectuate în Olanda. A studiat filozofia și teologia (1938-1945), unde a fost hirotonit preot pe 28 martie 1943. Acest stagiu este urmat de o perioadă de formare spirituală petrecută în Belgia (1946), urmată de un alt stagiu de activitate pastorală în Italia, la Roma (1947). S-a întors în țară la sfârșitul anului 1947, în comunitatea iezuiților din București, unde a primit ca misiune predarea religiei într-un liceu de elevi greco-catolici. Odată cu desființarea României Unite și a ordinelor religioase, neacceptând să renunțe la credința sa și la legătura cu Biserica Catolică, a fost arestat și închis vreme de mai bine de cinci ani, pe care i-a petrecut în mare parte în munci silnice la canalul Dunării. Ieșit din închisoare, după o perioadă petrecută la Meneșul de Câmpie, a fost nevoit să îndeplinească diferite munci pentru a se putea întreține. A devenit, rând pe rând: ajutor într-o echipă de topografi, brancardier la ambulanța spitalului din Deva și telefonist la același spital (stabilindu-se în cele din urmă în municipiul Deva). Membru al ordinului iezuit, in detentie intre 1951-1954, d**a care a trebuit sa-si desfasoare sacerdotiul clandestin. La data de 22 aprilie 1958 a fost desemnat în clandestinitate vice-provincial al iezuiților, iar din 1967 a fost numit Superior Provincial al Societății lui Isus din România, responsabilitate asumată până în septembrie 1995. Timp de 37 ani a împlinit această misiune, fiind cea mai îndelungată perioadă de provincialat din istoria Societății lui Isus. Împreună cu dr. Eugen Lupu și cu alți medici a fondat Asociația medicilor catolici din România și a fost promotor al înființării Conferinței Superiorilor Majori ai Institutelor Religioase și al restabilirii Apostolatul rugăciunii, iar pentru o scurtă perioadă a condus Seminarul major din Blaj. D**a 1990 a detinut si functia de vicar diecezan la Lugoj. Din 1991 a fost provincial al iezuitilor din Romania. În anii din urmă a fost vicar general al episcopului de Lugoj, iar la Deva a reuşit, după multe eforturi, să ridice o biserică greco-catolică “Immaculata” care a fost sfințită pe 28 septembrie 2002. Generaţii întregi de tineri din România îşi amintesc de pr. Puni ca de un părinte spiritual emblematic, iar Societatea lui Isus din România îi datorează atât supravieţuirea în timpul comunismului, cât şi revigorarea ei de după 1989. A murit la 4 martie 2008, la vârsta de 92 de ani, la Deva, a fost înmormântat, lângă biserica a cărui ctitor a fost.

10/08/2026

La 10 august 1981 a plecat la Domnul Părintele Nicolae Pura la Mărgineni. Acesta s-a născut la 14 septembrie 1913 în localitatea Cășeiu, județul Cluj, un sat de români greco-catolici, aflat la vremea aceea în județul Someș, din Transilvania. Din același sat provenea și pr. Silvestru Augustin Prunduș, succesorul său la cârma Eparhiei de Cluj-Gherla. După absolvirea liceului, a urmat Academia de Teologie Română Unită din Cluj, de unde, după doi ani, în toamna anului 1934, a fost trimis de către Episcopul Dr. Iuliu Hossu la Colegiul pontifical De Propaganda Fide din Roma. În martie 1938, la Roma, a fost hirotonit preot, iar la finalul aceluiași an, fiind licențiat în Teologie, s-a reîntors în țară, la Cluj, unde a îndeplinit diferite funcțiuni, precum aceea de arhivar și de secretar al Episcopului Iuliu Hossu. A fost numit îndrumător spiritual și, din 1943, profesor, la Academia de Teologie Cluj. În 14 martie 1947 a devenit canonic, iar în 8 octombrie același an a fost numit rector al Academiei Teologice din Cluj. A fost dedicat studenților săi, pentru care a și cules aceste pilde, ca semințe pentru predicile lor pe când vor fi preoți. În septembrie 1948, în fața prigoanei comuniste care amenința Biserica, Episcopul Dr. Iuliu Hossu l-a numit pe părintele Nicolae Pura vicar general și ordinarius substitut al Eparhiei de Cluj-Gherla. În 1948 carierea lui de profesor i-a sfârșit odată cu scoaterea în afara legii a Bisericii Române Unite cu Roma. Ascuns, a continuat să scrie. În anul 1951 a scris "Simfonia Mariei", lucrare cunoscută uneori ca aparținând unui "autor anonim". După arestarea Episcopilor români uniți și desființarea legală a Bisericii Greco-Catolice, pr. Nicolae Pura a stat timp de mai multi ani ascuns la Cluj. Incepand cu iunie 1950 a locuit in casa fam Botiza, de unde a, fost arestat. A fost amenintat de catre anchetatori cu detentie la izolare si tortura “guliei”, suferind fiind de claustrofobie, de frica, a denuntat 40 de persoane care l-au ascuns sau ajutat. Procesul urma sa aiba loc la Timisoara, risca sa fie incadrat la inalta tradare, sentinta de la 15 ani in sus, la proces au fost adusi ca martori ai acuzarii pr Riti si pr Rafael Haag SJ, care s-au inteles asupra declaratiilor pt a-l salva, a fost condamnat ca agitator si a primit 5 ani. Se spuna ca facuse legamant ca, in cazul in care va scapa repede din inchisoare va scrie un poem maret dedicat Maicii Domnului, asa s-a nascut ulterior “Simfonia Mariei”. Apoi, la 3 mai 1953, a fost aflat, arestat și învinuit de „înaltă trădare”. În 7 ianuarie 1955 a fost pus în libertate, provizoriu, apoi din nou arestat și judecat. Condamnat la cinci ani de închisoare în 2 aprilie 1955, a fost, în același an, la 6 octombrie, eliberat, printr-un decret de amnistie. Fostul rector a lucrat după ieșirea din închisoare mai întâi ca însoțitor al unui nevăzător, apoi ca registrator la un spital, ca statistician, după care s-a pensionat. D**a moartea can. Cosma Avram in 1976 a devenit ordinariu substitut al diecezei de Cluj si Aug. Prundus vicar general. A refuzat sa semneze in 1978 memoriul pregatit de Al. Todea si I. Dragomir la 30 de ani de la tristele evenimente din 1948, el fiind adeptul adoptarii ritului latin. E. Riti a fost martor discutiei, el asigurand cursele Reghin-Cluj. La invitatia lui Riti, la el acasa, a ascultat caseta cu vocea card Hossu de mai multe ori, in genunchi cu lacrimiin ochi, Riti i-a cerut sa-si asume in continuare rolul de ordinariu substitut. Pr. Nicolae Pura și-a îndeplinit, în clandestinitate, rolul de vicar general și ordinarius al Eparhiei de Cluj-Gherla, până la 9 februarie 1981, când s-a îmbolnăvit grav, a facut al doilea infarct, fiind internat la Clinica Medicala I, unde a fost vizitat de Prundus si Langa care i-au cerut puterea ordinariala. În iunie 1981 a plecat la Vatra Dornei pentru tratament. Starea sănătății sale s-a îmbunătățit, chiar l-a ajutat în pastorație pe parohul localității, uneori fiindu-i dată permisiunea să predice la Sfânta Liturghie. Căutând, din cauza bolii, o climă mai caldă, la începutul lunii august 1981 a plecat în județul Bacău, unde, la 10 august 1981, in urma celui de-al treilea infarct, (la 67 de ani), a încetat din viață și a fost îngropat la Mărgineni. "În sicriu aș dori să se pună un exemplar din Simfonia Mariei în mână, crucea și rozariul", scria în testamentul său canonicul greco-catolic Nicolae Pura. În manuscris i-au rămas alte 22 de lucrări, printre care un rezumat al Conciliului Vatican II, "Explicarea Sfintei Liturghii", traducerea unor poeme ale lui Pierre Teilhard de Chardin, numeroase meditații și alte traduceri. Canonicul Nicolae Pura este autorul a cel puțin 13 lucrări de teologie printre care amintim: "Acela pe care voi nu-l știți" (1943, despre Cristos, prezent real în Euharistie); "Pilde apologetico-dogmatice" (3 vol., 1941, 1942, 1943); "Viața în iubire"; "Educația curățeniei"; "Spre lumină"; "Meditații pentru preoți" etc. "Azi ca întotdeauna, centrul vieții creștine nu este și nu poate fi altul decât Sf. Euharistie", scria pr. Pura în 1943, în prefața cărții, iar cuvintele îi sunt valabile și astăzi. De asemenea, părintele Nicolae Pura a lăsat în urma lui, printre alte scrieri, capodopera lirică "Simfonia Mariei". Părintele Nicolae Pura a fost un mărturisitor neînfricat al credinței, personalitate de prestigiu a Bisericii Române Unită cu Roma și a neamului românesc, preot, gânditor, scriitor și poet.

04/08/2026

La 4 august 1858 s-a născut Augustin Bunea în localitatea Vad (jud. Brașov), în familia preotului greco-catolic Arsenie, originar din Mărginimea Sibiului, și a soției acestuia, Veronica, nepoata colonelului-baron David Urs de Margina, eroul de la Lissa (Italia) din 1866. Familia Bunea a fost binecuvantata cu cinci băieți: Aurel, mare, comerciant în Galați, Ion, preot în Vad – i-a urmat tatalui, Arsenie în Sibiu, Gheorghe, țăran în Vad și Augustin. A urmat școala primară, pe cea grănicerească, din Vad și Ohaba și studiile gimnaziale la Brașov, finalizate la Blaj. În anii de studiu de la Brașov împreună cu Andrei Bârseanu, au editat, sub influența publicației „Convorbiri literare”, o revistă scrisă de mână „Conversațiuni. Jurnal literar” cu poezii, proză, traduceri, anecdote, folclor. Ea se păstrează în fondurile Bibliotecii centrale a Universității din Cluj-Napoca. Documentele ne arată că în toți anii de studiu Bunea a fost apreciat cu calificativul maxim: „eminent”. A fost trimis in 1877 la Roma cu bursă de către Mitropolitul Ioan Vancea, pentru a urma cursurile filosofice și teologice la Colegiul "De Propaganda Fide", instituție unde a audiat prelegerile unor celebrii profesori în epocă. La finalizarea studiilor, parcurse cu calificativul excelent, a fost hirotonit preot celib in 1881 de către arhiepiscopul grec Stefan Stefanopoli în biserica grecească „Sf. Atanasie”. Un an mai târziu a obtinut doctoratul în teologie după susținerea tezei "Despre sacramentul euharistiei". Buna pregătire intelectuală a teologului Bunea, i-a permis cunoașterea mai multor limbi, și le știa bine pe toate: italiană, franceză, germană, maghiară. A revenit în țară, si a fost numit asesor consistorial, ocupând și un post de cancelist în anii 1882-1884. Între anii 1886-1888 a activat ca profesor de teologie dogmatică și de religie la Gimnaziul arhiepiscopesc din Blaj, în paralel cu onorarea sarcinilor de profesor al Seminarului teologic, unde a predat dogmatică. În 1888 a fost desemnat secretar mitropolitan (al mitropolitului Victor Mihalyi de Apșa) și protonotar consistorial și capitular. Trei ani mai târziu fost numit protopop onorar pentru iar în următorul an a devinit consilier intim al Sfinției Sale Papa. În 1895 a fost ales canonic-teolog. Bunea a publicat mai multe lucrări de istorie, cu un evident caracter de originalitate, utilizând izvoare necunoscute în epocă: "Cestiuni din dreptul și istoria Bisericii Românesci Unite"; "Mitropolitul Dr. Ioan Vancea de Buteasa. Schiță biografică", lucrarea dedicată celui care este considerat al doilea ctitor al Blajului, după Ioan Inocențiu Micu Klein; "Şematismul Veneratului Cler al Arhidiecezei Metropolitane greco-catolice române de Alba Iulia şi Făgăraş"; "Din Istoria românilor. Episcopul Ioan Inocențiu Klein (1728-1751)" volumul fiind un „…op de mare valoare, nu numai special pentru biserica greco-catolică, ci în genere pentru toți cei care se interesează de trecutul națiunii române” Organul oficial al Astrei nota: „Înregistrăm o lucrare nouă și de mare importanță pe câmpul așa de steril al istoriografiei române de dincoace de Carpați, care va fi salutată desigur cu bucurie de tot românul de bine” („Transilvania”, anul 31, 1900, nr.7 din 15 iulie, p. 191); "Ierarhia Românilor din Ardeal și Ungaria", un solid op dedicat episcopului care reprezintă cea mai de frunte figură istorică a bisericii greco-catolice române, cel care a activat toată viața în folosul bisericii și a națiunii române, cu rol major în ridicarea Blajului; "Amintirea lui Timotei Cipariu. Panegiric"; "Episcopii Petru Paul Aron și Dionisie Novacovici sau Istoria Românilor transilvăneni"; "Istoria românilor ardeleni de la 1751 până la 1764"; Alte scrieri: "Mitropolitul Sava Brancovici"; "Vechile episcopii românesci a Vadului, Geoagiului, Silivașului și Belgradului"; "Discursuri", "Autonomia bisericească", Diverse. A tipărit lucrarea: "Statistica Românilor din Transilvania" în anul 1750, întocmită de vicarul episcopesc Petru Aron. Postum, lui Augustin Bunea i s-au publicat două lucrări importantre: "Încercare de istoria românilor până la 1382" (1912) și "Istoria regimentelor grănicereşti" (1941). A îndeplinit o serie de funcții publice, fiind membru al mai multor organizații laice și obștești: inspector scolastic arhidiecezan, membru onorar al Societății de lectură „Inocențiu Micu Klein” a teologilor din Blaj, membru de onoare al Societății „Petru Maior” din Budapesta, spre finalul vieții, rector al Seminarului teologic blăjean. A fost membru de onoare al „Reuniunii învățătorilor greco-catolici din arhidieceza Blajului”, președintele „Casinei române” din localitate, unul din conferențiarii de bază ai acesteia la inaugurarea căreia a vorbit despre un steag românesc vechi de 144 de ani. În același cadru a făcut și o prezentare a Mănăstirii Prislop. A fost desemnat director la Reuniunea arhidiecezană de asigurare contra incendiilor, membru în Sinodul mitropolitan și membru în Comisia de revizuire a cărților bisericești. A fost membru fondator al Astrei, a făcut parte din Secția istorică a acesteia, alături de Vincențiu Babeș, Vasile Goldiș, Ioan Cavaler de Pușcariu și Iosif Șuluțiu. Împreună cu Ioan Micu Moldovan și Pop Gavrilă a înființat Despărțământul Blaj al Asociațiunii. A colaborat cu temeinice articole pe teme de istorie și teologie la publicațiile vremii. În 1890 a întemeiat împreună cu dr. Alxandru Grama, dr. Vasile Hossu, dr. Victor Smigelski și dr. Isidor Marcu, prima foaie săptămânală bisericească politică din Blaj, „Unirea” la care a publicat constant. A fost, de asemenea, unul din cei mai prolifici colaboratori ai "Enciclopediei Române" publicată de Cornel Diaconovici. Orator celebru, naționalist fervent, a luat parte, decenii în șir la toate momentele politice mai însemnate din viața Transilvaniei. A fost un iscusit om politic, organizator al Partidului Național Român și artizan al tuturor înțelegerilor dintre români, destul de puțin solidari la acea vreme. În procesul Memorandului de la Cluj, a fost unul dintre cei mai aprigi apărători ai cauzei naționale, fiind în tabăra avocaților apărători , reprezentant al lui Vasile Lucaciu. A fost prezent și a cuvântat la înmormântarea lui Iacob Mureșanu, Paul Dunca de Sajo, Augustin Lágay, George Barițiu, dr. Alexandru Grama, David Urs de Margina, Iuliu Mihály de Apșa (fratele mitropolitului cu același nume), Alexandru Filip, dr. Ioan Rațiu, a mitropolitului Vancea și a altora. Cuvântările panegerice sunt inserate în volumul „Discursuri…” publicat în 1903. Pe 4 martie 1906 a plecat la Roma pentru a cerceta bogatele arhive ale Vaticanului, pentru „a face lumină asupra celor mai obscure și îndoielnice puncte din istoria noastră națională”. Cu acest prilej a avut o audiență privată la Papa Pius X. Societatea literară „Arcadia”, înființată încă de la sfârșitul veacului al XVII-lea , prin Cristina, regina Suediei, l-a ales membru al ei. În prima săptămână a lunii decembrie a anului 1906, Augustin Bunea și-a serbat jubileul de 25 ani ai preoției fiind felicitat de oficialități, rude și prieteni Majestatea Sa Carol I l-a distins cu acest prilej cu medalia jubiliară. Imensa sa muncă, de cercetare și publicare, de viață politică și obștească i-a atras numirea sa în aeropagul culturii naționale fiind integrat în rândurile membrilor Academiei Române. A decedat în anul 1909, la Blaj, in casa sa, la doar 52 de ani, regretat de o lume întreagă. A fost prieten apropiat cu savantul istoric Nicolae Iorga și cu Andrei Bârseanu, fostul său coleg de la Brașov, cunoscut mai ales prin culegerea de folclor din Ardeal. „Cuvinte de apreciere a exprimat Nicolae Iorga: „Părintele canonic Augustin Bunea, din Blaj, e între toți care se ocupă de cercetări istorice în Ardeal, cel mai chemat pentru ele. Preocupat totdeauna să fie cât se poate în mai deplină cunoaștere a izvoarelor, întrebuințându-le cu simț critic și dând rezultatelor sale într-o formă curgătoare, el întrunește însușiri pe care am dori să le întâlnim mai des, astfel legate, și la cercetătorii de dincoace, care au mai multe ușurinți în a scrie istoria românilor”. În acele momente de maximă tristețe, politicianul greco-catolic Iuliu Maniu, scria în telegrama de condoleanță: „Canonicul Dr. Augustin Bunea, membru al Academiei Române, mândria neamului românesc, a murit subit în mijlocul muncii sale stăruitoare. Stăm înmărmuriți sub povara loviturii. Durerea e de nedescris”. Bunea a fost întâiul şi cel mai puternic orator bisericesc al românilor. Prin testament, Augustin Buneaşi-a încredinţat toată averea Veneratului Capitul mitropolitan greco-catolic român de Alba-Iulia şi Făgăraş cu sediul în Blaj. ,,Toată averea mea va forma o fundaţiune română greco-catolică de stipendii cât se poate de mari, cu ajutorul cărora…” Dorinţa pusă în testament i-a fost îndeplinită canonicului Augustin Bunea. La Blaj s-a înfiinţat Muzeul de Istorie ,,Augustin Bunea” în anul 1939 în incinta Palatului Cultural iar în 1974 a fost mutat în castel, reşedinţa Mitropoliei Greco-Catolice. La Vad, pe un perete interior al Bisericii „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, a fost aşezată o placă de marmură albă de Ruşchiţa, în anul 1966 pentru cinstirea lui. La 13 noiembrie 2009, la iniţiativa Asociaţiei Culturale „Augustin Bunea” Blaj, pe faţada casei părinteşti a lui Augustin Bunea, de la Vad, a fost dezvelită o placă de marmură neagră, pentru comemorarea a 100 de ani de la moartea savantului canonic mitropolitan. Primăria comunei Şercaia i-a conferit, în 2009, titlul de cetăţean de onoare post-mortem lui Augustin Bunea, membru al Academiei Române, istoric şi canonic greco-catolic şi s-a obligat, prin HCL 51/noiembrie 2009, să doneze Asociaţiei Culturale ,,Augustin Bunea” din Blaj suma de 100 lei anual.

Istoria care nu se învață la școală

03/10/2026

30/09/2026

08/09/2026

07/09/2026

23/08/2026

10/08/2026

04/08/2026

Address

Website

Alerts

Shortcuts

Share

Category

Listing takedown request