30/05/2026
La 30 mai s-a nascut Doina Cornea, in Brașov, ca fiică a Mariei şi a lui Iacob Cornea, bunicii ei, atât pe linie maternă, cât şi paternă, erau ţărani români ardeleni. Tatăl ei, Iacob Cornea, era originar din Ileni, județul Făgăraș, iar mama, Maria Cornea (născută Moga), era originară din Apahida. Doina Cornea a urmat școala primară germană la Reghin între 1936 și 1942, apoi școala maghiară din Reghin între 1943 și 1944 și liceul românesc de fete „Unirea” la Târgu Mureș începând cu 1945. Din 1946 până în 1948 a urmat Liceul Ortodox de fete de la Cluj. Din anul 1948 până în 1952 a studiat filologie, franceză și italiană, la Universitatea din Cluj. După terminarea studiilor a fost profesoară de ciclu gimnazial la o școală din Zalău. La Zalău s-a căsătorit cu Leontin Cornel Iuhas, un avocat din localitate cu care a avut doi copii, Ariadna şi Leontin Horaţiu. În 1976, fiica Doinei Cornea, a părăsit România, primind o bursă de o lună la Gronoble, împreună cu alţi 29 de studenţi români. După finalizarea bursei, aceasta nu s-a mai întors în ţară, fiindu-I interzis acest lucru. În 1958 s-a întors la Cluj, unde a fost asistentă universitară la catedra de limba franceză din cadrul Facultății de Filologie a Universității Babeș-Bolyai. Primul dosar i s-a deschis în 1949 când la o percheziție a fost descoperită la ea o circulară a episcopului unit Ioan Suciu. A fost achetată doisprezece ore și după un an de zile dosarul a fost închis. În 1975 i s-a redeschis dosarul “Nu stiu, este numai o banuiala, pentru ca nu am semnat acel juramant”; și apoi din 15 noiembrie 1987 a fost arestată la domiciliu până la 21 decembrie 1989. In dosarul Securitatii era numita obiectivul “Diana”, iata cm rememora, viata de zi cu zi, intr-un spatiu ostil: “Oare azi ce mi se va intampla? Ma vor lasa sa ies, ma vor injura, ma vor trage de haine, ma vor imbranci si scuipa? Se vor mai repezi cu masina pe trotuar amenintator spre mine, ma vor mai palmui, ma vor tranti la pamant, ma vor lovi cu pumnii, cu cizmele?” În ultimii doi ani în podul unei clădiri ofițerii de Securitate s-a instalat o cameră care transmitea imagini în timp real echipei de supraveghere. Această primă iniţiativă a fost urmată de producerea în acelaşi regim a patru noi traduceri din limba franceză, edificatoare pentru concepţia sa despre lume şi societate, Petru Gherman cu Ieremia Valahul, Lao Zi cu Tao to king, Gabriel Marcel cu Dreptate şi adevăr şi fragmente din Ştefan Lupaşcu, Omul şi cele trei etici ale sale. Eforturile sale de traducător şi distribuitor de material intelectual incompatibil ideologiei de partid şi de stat au fost dublate de o activitate publicistică frenetică. Opiniile sale, însemnând protestele vehemente proferate la adresa debilităţii regimului naţionalist-comunist, au fost preluate de postul Radio Europa Liberă şi apreciate ca semne despre existenţa în România a unor voci potrivnice atotputerniciei Bucureştiului. După cm a afirmat ea însăși, originea angajării sale politice s-a aflat la Strasbourg (Franța), în 1965 când, trimisă de universitate pentru a însoți un grup de studenți la cursuri de vară, era pe o terasă cu niște profesori francezi. L-a auzit pe unul dintre ei criticându-l pe Charles de Gaulle în timp ce în jurul lor mesele erau pline de oameni. S-a așteptat să-l vadă arestat, fără întârziere, însă nu s-a întâmplat nimic. Dându-și seama de constrângerile care apăsau în România comunistă, i-a fost rușine, iar această rușine a incitat-o, puțin câte puțin, să acționeze, marturisea d**a ani: „Constatarea era ca suntem foarte degradati ca societate, si mai ales categoria intelectualilor. Eu am fost trimisa in Franta..., acolo mi-am dat seama ca noi traim ca niste viermi aici, ne lasam striviti....opinia trebuie exprimata. Pana cand am mers in franta, simteam doar o povara in sufletul meu, era rusinea ca toleram totul, ca suntem depersonalizati. Traiam si eu exact ca lumea...Stateam cuminte la o parte, nu spuneam nimic, dar si aceasta este o participare. Neparticiparea este o participare, de fapt”. In anul 1972 a mai fost o data in Franta la cursuri de vara, iar in 1975 a refuzat sa mai depuna juramant de credinta lui Ceausescu, conform regulii din acea vreme, erau adunati pe Institutii pentru a semna acest formular de credinta. La începutul anilor ‘80, încurajată de mişcările anticomuniste de la sfârşitul anilor ‘70 (greva minerilor din Valea Jiului; apariţia „Mişcării Goma”), Doina Cornea iniţiază primele acţiuni de protest împotriva regimului condus de Nicolae Ceauşescu. În 1980 a realizat primul „samizdat” (volum fabricat manual, distribuit prin rețele de prieteni), Încercarea labirintului, urmat de alte patru traduceri-samizdat (din limba franceză), cărora le-a scris note și prefețe: Petru Gherman, Ieremia Valahul, Lao-tse, Tao te king, Gabriel Marcel, Dreptate și Adevăr, Ștefan Lupașcu, - partea de Trialog din Omul și cele trei etici ale sale. Activitatea ei de opozantă la dictatura comunistă debutează în 1982, când a trimis o scrisoare deschisă la Radio Europa Liberă, pe care a trimis-o la postul de radio „Europa liberă” cu ajutorul fiicei sale Ariadna Combes. Aceasta a a pus un diagnostic crizei din societatea romaneasca, prin accetarea minciunii romanii devenisera un popor fara o scara de valori morale si spiritual, un popor hranit doar din lozinci, ea s-a adresat colegilor de la catedra si tinerilor indemnandu-I de a nu inceta sa gandeasca. D**a propria marturie “Eu, traind aici, ca profesoara, intrezaresc o cauza mult mai generala sim ai adanca a acestei catastrofe: este vorba de devalorizarea culturala si spirituala a societatii noastre, in urma impunerii unei ideologii reductive si sterilizante”. După difuzarea conţinutului scrisorii, în decembrie 1982, Doina Cornea a fost chemată la Securitate pentru declaraţii. Între 1982 și 1989 a difuzat 31 de texte și proteste prin radio „Europa Liberă”, continuand sa se adreseze romanilor. Multe dintre acestea au fost scrise pe foiţă asemănătoare celei de ţigară şi trimise fiicei sale în Franţa, care le descifra şi le trimitea la Europa Liberă. După difuzarea fiecărei scrisori, Doina Cornea era oblig*tă să plătească o amendă de 5000 de lei. Textele ei erau un îndemn mai ales pentru tineri de a trăi în adevăr, pentru că minciuna împuținează ființa și usucă spiritul. Cărțile ei „Scrisori deschise”, „Despre puterea fragilității” și „Despre libertate” sunt un bun exercițiu de spiritualitate. În 1983 a fost destituită de la universitate și supusă unor anchete, interog*torii, maltratări, amenințări. Cum actele de protest au continuat, radicalizându-se treptat, în cursul anilor 1983-1989 Securitatea o supus-o unor anchete frecvente şi persecuţiilor. Urmărirea ei politică a fost coordonată de colonelul de securitate Alexandru Pereș. Împreună cu fiul ei, Leontin Horațiu Iuhas, a răspândit 160 de manifeste de solidaritate cu muncitorii din Brașov răsculați la 15 noiembrie 1987, a doua zi Securitatea le-a percheziţionat domiciliile, ambii fiind arestați si anchetati, pentru 5 săptămâni (noiembrie-decembrie 1987) apoi începând din 1988 i s-a impus un regim de arest la domiciliu. După eliberare, casa Doinei Cornea a fost pusă sub supraveghere, iar ea era în permanenţă urmărită şi agresată de agenţii de Securitate. Ambasadorii care o vizitau (Frantei si Angliei) cereau voie autoritatilor. In aceste conditii, trimiterea unei scrisori, in vara lui 1988, este relatata de Doina Cornea: “Trimiteam prin mai multe surse, stiti… am iesit in centru Clujului, sa vanez o masina straina, s aincerc sad au textul, sub ochii securitatii, care era pe urmele mele. Si intr-adevar am gasit o masina belgiana. Vedeam ca se imbraca domnul (Josy Dubie) care era la volan, si imi ziceam: acum pleaca; daca nu imi iau inima in dinti…; am batut la portiere, a deschis, si zic: va rog, sunt opozanta, am un text de trimis. Si m-a invitat in masina, i-am dat intr-un cap de papausa…; erau trei texte; cu satele romanesti, pentru Cracovia, si cel mai important text al meu, cel din 23 august (despre invatamant )”. Josy Dubie este autorul reportajului “Dezastrul rosu”, un film care a facut inconjurul lumii si a cucerit opinia publica din acea perioada. Autorul reportajului era prezent in Romania pentru a intervieva mai multi dizidenti romani (Mircea Dinescu, Mihai Botez, Dan Petrescu, …etc) indicati intr-o lista de Mihnea Berindei, de pe care Doina Cornea lipsea, dar niciunul nu a vrut sa dea vreun interviu ca e prea periculos, astfel ca acesta a interviecat-o pe Doina Cornea la ea acasa, mai mult a filmat-o fara acordul ei. Textul din 23 august l-a trimis, crezand ca va avea sprijin, celor 3 mari publicatii: Romania Literara, Contemporanul si Scanteia, dar si proaspatului uns Patriarh, nestiind ce fel de om este: “Ma gandeam ca o fi mai tanar, o fi inteleg*tor… Si Patriarhul, intr-un fel, mi-a raspuns, a trimis un preot de la episcopie, care ma invita sa merg la Bucuresti, sa stam de vorba (dar pe urma am aflat ca Patriarhul a declarant in Occident ca nu s-a darmat nicio biserica, nimic) si atunci mi-am zis ca probabil ma cheama la Bucuresti ca sa ma scoleasca, sa imi faca morala, si nu m-am mai dus”. În septembrie 1988, printr-o scrisoare deschisă adresată papei Ioan Paul al II-lea, scrisoare difuzată de Radio Europa Liberă, a solicitat împreună cu alți cinci intelectuali clujeni scoaterea Bisericii Române Unite cu Roma din ilegalitate. D**a cm marturiseste perioada ’88-’89 a fost una foarte dificila, si nu ar mai fi putut indura foarte mult tensiunea traita: „pentru ca preotii nu au vrut sa isi faca datoria, preotii, o spun la plural (mama era pe moarte); unul a refuzat sa faca maslul, altul, care ma refuzase inainte (nu l-a primit nici pe sotul meu la liturghie), a venit si i-a facut maslu mamei, asa ca este iertat... Un medic nu a vrut sa vina sa o consulte pe mama, pantru ca are pasaport si vrea sa plece... Va spun, am fost atat de disperat, incat atunci cred ca singura data mi-am zis: Pentru acestia mi-am bag*ta eu copilul la inchisoare... Cand ieseam pe strada, nu circula pe Turzii, pentru ca imi era frica sa nu vina vreun adolescent neatent, in goana, si cumva ma impinge si cad in fata vreunui camion. Si chiar m-a intrebat un securist: De ce nu circulati pe strazile principale, de ce nu circulati pe acolo? Mie imi place aerul curat, i-am spus si circulam pe stradutele acestea mici, ca sa ajung in centru. La trecerea de pietoni, nu treceam decat pe verde si cand mai trecea cineva. Si, cm nu sunt circulate strazile acestea, ma trezeam spunandu-mi-se: Sunt un muncitor revoltat. Ma tragea si ma impingea, unul m-a scuipat de mi-a intrat scuipatul pe g*t in jos. Acestea se intamplau de cate ori ieseam in ultimul timp”. A participat la manifestația stradală de la Cluj din 21 decembrie 1989, sub gloanțe. După 22 decembrie 1989, a fost cooptată în Consiliul Frontului Salvării Naționale, organism din care și-a dat demisia la 23 ianuarie 1990, din cauza transformării FSN în partid politic și a reminiscențelor comuniste ale acestuia. A fondat (împreună cu alții, devenind apoi președintă) Forumul Democrat Antitotalitar din România (6 august 1990, la Cluj), ca o primă mișcare de unificare a opoziției democrate, din care s-a format mai târziu Convenția Democrată din România (CDR). A fost membră fondatoare a Grupului pentru Dialog Social, a Alianței Civice și a Fundației Culturale Memoria. A publicat peste 100 de articole în ziare și reviste (22, România liberă, Vatra, Memoria etc.). A ținut conferințe în țară și străinătate, multe dintre ele publicate în volume colective (Une culture pour l'Europe de demain, Il nuovo Areopago, Mission, Quelle sécurité en Europe à l'aube du XXIème siècle?, Europe: les chemins de la démocratie, Politique Internationale, Amicizia fra i popoli). Doina Cornea a decedat în 2018, în locuința ei din Cluj-Napoca. A fost înmormântată, cu onoruri militare, în Cimitirul Central din Cluj. A fost disidenta cea mai curajoasa si mai demna de respect din Romania, cm a numit-o istoricul Dennis Deletant. Distincţii: Premiul Thorolf Rafto (1989), Doctor Honoris Causa al Universităţii Libere din Bruxelles – impreuna cu alti 4 opozanti ai sistemului totalitar: A Yablokov, Vaclav Havel, Arpad Goncz si Bronislav Geremek (1989), Ordinul Steaua României în grad de Mare Cruce (2000), Legiunea de Onoare a Franţei în grad de Ofiţer (2000), Ordinul de Cavaler al Sfântului Silvestru (Vatican, 2003), Legiunea de Onoare a Franţei în grad de Comandor (2009), Crucea Casei Regale a României (2009).
