01/05/2026
1 MAI – ARMINDEN ÎN CALENDARUL TRADIȚONAL
ARMINDEN - substitut al zeului vegetației, protector al semănăturilor, viilor și livezilor, al vitelor și cailor care a preluat numele și data de celebrare ale Sfântului creștin Ieremia (1mai) din Clendarul creștin, sinonim cu *Sângiorz, Maial, Maiagă, *Pom de Mai. Obiceiurile specifice zilei de ARMINDEN sunt: împodobirea cu ramuri verzi a stâlpilor porților și caselor, a anexelor gospodărești pentru protecția oamenilor și animalelor de forța distrugătoare a spiritelor malefice; împlântarea în curte, în mijlocul satului, la stâna de oi, în țarină, între hotare a unei prăjini înalte cu ramuri verzi în vârf sau chiar a unui arbore întreg curățat până la vârf de crengi și împodobit cu flori, cununi și spice de grâu numit ARMINDEN; organizarea petrecerilor câmpenești, la iarbă verde, la pădure sau în câmp, la vii și livezi, unde se mânca miel fript și se bea vin roșu amestecat cu pelin pentru schimbarea sângelui și apărarea oamenilor și vitelor de boli, în special de ciumă, cm rezultă dintr-o veche strigătură populară: Frunză verde de pelin,/Iată-ne la Armindeni,/Beau mesenii și mănâncă,/Și de ciumă nu li -e frică!; rostogolirea prin iarbă, spălarea pe mâini și pe față cu rouă căzută în noaptea de ARMINDEN; strigarea pe nume a persoanelor presupuse a fi *Strigoi pentru a le împedica să fure mana vitelor cu lapte și a holdelor semănate; purtarea *Pelinului la pălărie, în sân sau buzunare; împodobirea ferestrelor și icoanelor cu ramuri sau frunze de pelin; semănatul primelor cuiburi de fasole și castraveți. Local, ziua de ARMINDEN se considera începutul de vară și limită calendaristică pentru semănatul porumbului.
ARMINDEN – Ramură verde, protectoare a vitelor și holdelor semănate, pusă ca strajă la stâlpii porților, caselor și anexelor gospodărești în noaptea zilei de Sfântul Gheorghe, străvechi început de sezon pastoral, sinonimă cu Maial, Maiagă, *Steag, Sânjor, *Prepeleac, *Lemn, Stâlpar, *Pom de mai. Obiceiul prinderii ramurii verzi sau împlântării Arminden-lui a fost amalgamat cu tradiția inspirată de episodul omorârii copiilor la ordinul lui Irod din Noul Testament. Călăii, după ce ar fi tăiat o zi întreagă capetele copiilor, mergând din casă în casă, ar fi pus semn o ramură verde la poarta locuinței unde au ajuns și de unde urma să înceapă a doua zi măcelul. Dar, în timpul nopții, oamenii au pus ramuri verzi la toate porțile, înșelând pe Irod și salvând pe pruncul Iisus.
Ion Ghinoiu, PANTEONUL ROMÂNESC. DICȚIONAR, Ed. Enciclopedică, 2001, p. 11
Material realizat de Liliana Cihodaru
