05/10/2026
Carabina semiautomată model 1956
7 decenii în serviciu
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în anul 1942, armata germană a testat pe Frontul de Est noua armă „MkB 42”, în calibrul intermediar 7,92x33 mm. În urma testelor armata germană a adoptat prima armă de asalt într-un calibru intermediar: „Sturmgewehr 44”. Testele efectuate pe front de către armata germană au permis trupelor sovietice să captureze noile a**e germane încă din vara anului 1942. Realizând importanța noului tip de cartuș intermediar, în anul următor Armata Sovietică a ales cartușul model 1943, 7,62x39 mm, ca viitorul cartuș universal ce va fi utilizat de majoritatea a**elor de infanterie sovietice. Acesta urma să înlocuiască cartușul de pistol model 1930, 7,62x25 mm și cartușul de pușcă model 1908, 7,62x54r mm. Astfel se dorea înlocuirea pistoalelor-mitralieră „PPȘ-41” și „PPS-43”, a puștii „SVT-40”, a puștilor „Mosin-Nagantˮ (model 1891/30, 1938 și 1944) și a puștii-mitralieră „DP-27”. Imediat după alegerea cartușului, a început procesul de proiectare a trei noi a**e: o mitralieră cu bandă: „RPDˮ, o ca****nă semiautomată: „SKSˮ și un pistol mitralieră: „AKˮ. Încheierea războiului a încetinit adoptarea noilor a**e. Cu toate că au intrat în teste înainte de aprilie 1945, nici mitraliera „RPDˮ și nici pușca „SKSˮ nu au fost testate pe front. Abia în 1949 a început producția de serie a noii ca****ne „SKSˮ și a puștii-mitralieră „RPDˮ.
Carabina semiautomată „SKSˮ, a reprezentat o armă nouă intrată în dotarea armatei sovietice, dar din punct de vedere mecanic era o versiune micșorată a puștii antitanc „PTRS-41”, proiectată de aceleși inginer Serghei Gavrilovici Simonov și adoptată în anul 1941. Sistemul de funcționare al ca****nei este cu împrumut de gaze, cu piston cu cursă scurtă și închizător basculant. Magazia a**ei este de 8 cartușe, fixă și se încărca cu lamele metalice de 8 cartușe. Un detaliu specific îl constituie baioneta rabatabilă, similară cu cea de la pușca „Mosin-Nagant Md. 1944”, dar lama are doar 2 tăișuri.
După încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial armata română era dotată cu un amalgam de tipuri de a**e în calibre diferite, uzate după 4 ani de război. Dotarea era compusă în principal din: puști „ZB md. 1924”, puști „Mauser 98k” și puști rămase din primul război mondial: „Berthier md. 1908/15”, „Mannlicher md. 1893, 1895”, precum și „Mosin-Nagantˮ (majoritatea model 1891, căci cele model 1930, capturate în timpul războiului, au trebuit să fie restituite după 23 august 1944). Deoarece România a intrat sub sfera de influență a Uniunii Sovietice, echiparea cu armament trebuia să fie omogenă cu dotarea acesteia. Astfel, în afară de armamentul achiziționat din Uniunea Sovietică, România a început producția locală de armament de model sovietic, inițial carabina „Mosin-Nagant model 1944” (produsă în perioada 1953-1955), pistolul-mitralieră „PPȘ model 1941” și pistolul „TT model 1933” (în perioada 1953-1957). Din 1957 a început producția ca****nei „SKSˮ, sub denumirea „Carabina semiautomată model 1956”. Producția locală de ca****ne model 1956 a fost suplimentată de ca****ne „SKSˮ de fabricație sovietică, între cele două modele de a**e neexistând diferențe.
Trebuie explicat faptul că armamentul achiziționat de armata română nu implica o regulă strictă privind denumirea. De regulă, numai modelele produse local și introduse pentru prima dată în dotare au primit în denumire anul comenzii inițiale. În cazul unor comenzi în străinătate pentru anumite a**e s-a aplicat denumirea românească. Printre primele exemple pot fi amintite: „Arma model 1879”, „Arma model 1893”, „Pistolul automat model 1912”, erau a**e care au fost produse special pentru armata română și erau marcate ca atare. Un alt exemplu este „Pușca model 1868”, primul lot fiind cumpărat de pe stoc iar al doilea a fost produs și marcat special. Un alt caz a fost „Revolverul model 1896”, care a fost cumpărat de pe stoc și nu a primit marcaje specifice, fiind identic cu cel produs pentru armata franceză. În același timp, „Mitraliera de cavalerie, model 1908”, „Pușca ZB, model 1924”, „Pistolul Beretta, model 1934”, „Pistolul mitralieră Beretta, model 1938”, etc și-au păstrat în denumire anul de adopție străin, chiar dacă ele au fost comenzi speciale ale armatei române, fiind marcate ca atare. În cazul „Puștii-mitralieră model 1930”, aceasta a fost prima armă produsă local (prima parte a comenzii a fost fabricată în Cehoslovacia) și a primit în denumire anul în care s-a lansat comanda. La fel pistolul-mitralieră „Orița model 1941”, a primit în denumire anul în care s-a făcut comanda. Dar în cazul puștii „Mosin-Nagant model 1944”, pistolului-mitralieră „PPȘ model 1941” și pistolului „TT model 1933”, produse în România cu marcaje specifice, acestea nu au primit denumire românească deoarece erau deja în dotare din timpul războiului. „Pistolul-mitralieră model 1954” (Sa-26 „BZ” și Sa-24 „AZ”) produs pentru armata română a primit anul comenzii în denumire spre deosebire de a**ele comandate în anii ’40. Mai apoi și alte a**e produse local au fost numite cu anul lansării în producție: „Carabina model 1956”, „Pistolul-mitralieră model 1963”, „Pușca-mitralieră model 1964”, „Mitraliera model 1966”, „Pușca cu lunetă model 1974” etc.
Pentru armata română „Carabina model 1956” a reprezentat un mare pas înainte din punct de vedere tehnic, fiind prima armă semiautomată produsă pe plan local, în cartușul intermediar 7,62x39 mm. Deși din punct de vedere tehnic carabina model 1956 nu reprezenta o evoluție tehnologică deosebită, ea a pus bazele dezvoltării armamentului modern postbelic în fabrica de la Cugir. Producția ca****nei s-a desfășurat din 1957, până în 1960, și după 3 ani a început a fi înlocuită de „Pistolul-mitralieră model 1963” (varianta locală a a**ei sovietice „AKMˮ). Cu toate că producția s-a încheiat după doar 3 ani „Carabina model 1956” a rămas în dotare la diferite unități ale armatei și Ministerului de Interne. Astăzi „Carabina model 1956” este în continuare în serviciu și poate fi văzută la ceremoniile Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul” și ale Detașamentului de Jandarmi - Gardă de Onoare, în special cu ocazia demonstrațiilor detașamentelor „drill-teamˮ.
